Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 32/C__/2014

Ședința publică de la 16 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C_____

Judecător C_______ P_____

Grefier N_______ I_____ B____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant P________ N______ și pe intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este legal timbrat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 7180/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria G______, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul P________ N______ în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN G______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, petentul P________ N______ circula la data de 06 martie 2013, în jurul orelor 16.30, pe DN5, din direcția G______ către direcția București.

În localitatea Călugăreni ar fi fost înregistrat de aparatul radar că ar fi circulat cu viteza de 118km/h, fapt adus la cunoștință de un echipaj al poliției rutiere.

Pentru acest motiv i-a fost încheiat procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/06.03.2013, prin care s-a reținut, totodată, că petentul nu ar fi avut asupra sa permisul de conducere.

În primul rând instanța a observat că petentul admite faptul că ar fi depășit viteza legală admisă pe sectorul de drum respectiv, însă nu acceptă viteza consemnată în procesul-verbal contestat (118 km/h).

Apoi, instanța notează că petentul a criticat respectivul proces-verbal, invocând mai multe prevederi ale Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”.

Instanța a reținut că presupusa faptă contravențională a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate.

Verificând mențiunile buletinului de verificare metrologică depus la dosar, având valabilitate 1 an începând cu data emiterii sale, respectiv 21 august 2012, astfel că la data întocmirii procesului-verbal contestat (06.03.2013), buletinul de verificare metrologică era valabil. Cu acest prilej, instanța a observat că există concordanță între mențiunile din procesul-verbal privind numărul de înmatriculare a autoturismului pe care era montat aparatul radar și cele din buletinul de verificare metrologică referitor la acest aspect.

Instanța a concluzionat că la data constatării presupusei contravenții (06.03.2013), atestatul operatorului radar nr.xxxxx/13 din data de 12.04.2010 era valabil.

Totodată, instanța a precizat că din atestatul operatorului „Autovision” reiese că operatorul radar este domnul G_______ N______, iar fapta a fost constatată de un alt agent constatator, respectiv domnul F______ S___ astfel cum rezultă din procesul-verbal, acest aspect fiind legat, de specificul modului în care se face constatarea presupusei fapte contravenționale.

Mai mult, instanța a arătat că în prezenta cauză intimata a depus buletinul posturilor pentru agenții constatatori, care dovedește că la data constatării și aplicării sancțiunii, atât agentul-operator radar (domnul G_______ N______), cât și agentul constatator care a oprit mașina în care se afla petenta și a aplicat sancțiunea (domnul F______ S___) acționau împreună, în echipă, între orele 14.00-22.00, pe itinerarul Călugăreni-Adunații C_______.

Instanța nu a avut în vedere erorile de măsurare invocate de petent, deoarece acestea nu sunt de natură să schimbe nici situația de fapt reținută în procesul-verbal, respectiv depășirea cu peste 50km/h a vitezei legale admise în localitatea Călugăreni unde a fost montat aparatul radar și nici încadrarea juridică aferentă situației de fapt reținute.

Instanța nu a luat în considerare susținerile petentului legate de locul amplasării aparatului radar, respectiv dacă a fost amplasat aproape de ieșirea din localitate, deoarece acest aspect nu este de natură să influențeze în vreun fel încadrarea juridică a faptei reținute în procesul-verbal, fiind relevant doar dacă fapta s-a săvârșit în interiorul localității unde era instituită restricția de viteză de 50 km/h și nu locul exact al amplasării aparatului radar, respectiv în apropiere de ieșirea din localitate sau în alt loc din interiorul acesteia.

A mai considerat instanța că sunt întrunite condițiile stării de necesitate, cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.

În ceea ce privește lipsa documentelor, instanța a aratat că petentul nu a formulat inițial, prin plângerea contravențională, apărări cu privire la această presupusă faptă și de asemenea, nu s-a referit la aceasta nici în cadrul declarației susținute în fața instanței. În schimb, în cadrul solicitării de suplimentare a probatoriului propus, petentul a afirmat că „a avut permisul asupra sa și chiar l-a prezentat.”.

Instanța notează însă, că martora A______ G_______ a precizat că petentul „avea în borsetă buletinul și permisul de conducere deoarece de câte ori vine la birou solicită actele sau cheile mașinii.”. Instanța observă că martora nu a afirmat că ar fi văzut personal, că petentul ar fi prezentat la control permisul de conducere, cunoscând doar că în general are actele asupra sa. Pe de altă parte, instanța nu a luat în considerare susținerile martorei potrivit cărora ar fi circulat cu petentul de mai multe ori și „știu că avea actele la el, deoarece niciodată nu au fost probleme”, deoarece această generalizare nu prezintă relevanță față de situația concretă în care s-a aflat petentul la data de 06 martie 2013 și nici nu exclude posibilitatea să existe o situație de excepție de la general, în care petentul să nu fi avut un act sau unele acte privind identitatea sa sau a mașinii.

Instanța a apreciat că, față de circumstanțele în care s-a petrecut fapta și având în vedere gradul de pericol social al contravenției de a nu poseda permisul de conducere, la momentul șofării unui autovehicul, sancțiunea aplicată petentului este corect dozată, astfel că nu se impune reindividualizarea acesteia.

Referitor la fapta de depășire a vitezei legale, instanța a notat că aceasta constituie o contravenție de pericol abstract, altfel spus, legătura de cauzalitate dintre presupusa faptă și rezultatul acesteia rezultă din însăși materialitatea faptei, nefiind necesară producerea vreunei consecințe pentru ca fapta să fie sancționată. Cu alte cuvinte, indiferent de producerea unui accident, legiuitorul a apreciat că depășirea vitezei creează un pericol suficient pentru societate, încât să determine aplicarea unei sancțiuni.

Instanța a subliniat că adeverința medicală anexată de petent la dosarul prezentei cauze, nu este de natură să conducă la o reindividualizare a sancțiunii de către instanța de judecată, instanța apreciind că aceasta a fost eliberată pro causa, în condițiile în care poartă mențiunea „S-a eliberat prezenta spre a-i servi la Poliție.”.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul P________ N______, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea plângerii contravenționale.

Apelantul apreciază că Judecătoria G______ a aplicat greșit dispozițiile OG nr. 2/2001, sub două aspecte:

Primul aspect se referă la legalitatea semnării procesului verbal, chiar și în cazul în care în cuprinsul acestuia nu se consemnează numele martorului în situația refuzului semnării de către contravenient.

Din lecturarea art. 19 din OG nr. 2/2001, rezultă faptul că nulitatea procesului verbal ar fi condiționată de producerea unei vătămări contravenientului.

Din cele expuse chiar în cererea de chemare în judecată, rezultă că ridicarea permisului pe o perioadă de 90 de zile provoacă atât apelantului, cât și societății pe care o administrează un prejudiciu efectiv.

În aceste condiții, apreciază apelantul că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 19 și că Judecătoria G______ trebuia să constate nulitatea procesului verbal.

Al doilea motiv al cererii de apel îl reprezintă aplicarea neindividualizată a sancțiunii.

Apreciază apelantul că la aplicarea sancțiunii agentul constatator putea să aibă în vedere contextul în care a fost săvârșită contravenția și raportat la împrejurări avea posibilitatea aplicării unei sancțiuni diminuate.

În drept, apelantul a invocat art. 466 și urm. C.pr.civ.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată următoarele:

În ceea ce privește încălcarea art. 19 din ordonanță, în sensul că procesul verbal nu este semnat de un martor, reține tribunalul că, din analiza disp. art.19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că procesul-verbal de contravenție poate fi încheiat și în situația în care contravenientul nu se află de față, refuză să semneze sau nu poate să semneze, agentul constatator menționând aceste împrejurări în actul de constatare. În cauză, astfel cum rezultă din conținutul procesului verbal, petentul „nu face obiecțiuni și refuză să-l semneze”. Oricum, nerespectarea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea relativă, ce poate fi acoperită prin introducerea unei plângeri contravenționale și formularea obiecțiunilor în fața instanței de judecată. Această nulitate relativă este o nulitate expresă, ce exonerează contravenientul de dovada existenței unei vătămări, întrucât aceasta este presupusă, până la proba contrară, potrivit art. 175 C.proc.civ. Având în vedere că petentul a introdus în termen legal plângere contravențională la instanță, în care a expus motivele de netemeinicie ale procesului-verbal de contravenție, tribunalul consideră că nulitatea relativă a fost astfel acoperită.

Referitor la individualizarea sancțiunii, raportat la contextul în care a fost săvârșită contravenția, respectiv starea de necesitate invocată de petent, tribunalul apreciază că în speță nu pot fi reținute elementele specifice ale acestei instituții de drept civil. Astfel împrejurarea că petentul se grăbea să ajungă la București deoarece se simțea rău, nu este de natură să atragă înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului pentru fapta sa, neînscriindu-se în nici una din situațiile enumerate la art.11 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Nu se poate reține că petentul a acționat independent de voința sa. Este adevărat că starea precară a sănătății nu-i poate fi imputată contravenientului, însă decizia de a conduce în aceste circumstanțe și de a depăși astfel viteza legală îi aparține în totalitate.

Pe de altă parte, nu se poate reține starea de necesitate pentru înlăturarea caracterului contravențional al faptei, câtă vreme existau alte posibilități pentru rezolvarea problemei sale. Contravenientul putea anunța serviciul de ambulanță pentru a-i acorda primul ajutor, dacă acesta se simțea atât de rău, fără să se mai grăbească pentru a parcurge o distanță apreciabilă de aproximativ 60 de km până la București. În acest sens trebuie subliniat că martora audiată a declarat că petentul a afirmat că se simțea rău încă din momentul în care erau la Russe (Bulgaria), iar acesta a luat hotărârea de a se deplasa la București. Așadar la momentul la care a intervenit starea de rău a petentului, acesta se afla în înainte de mun. G______, deci la momentul în care a ajuns în mun. G______ ar fi putut apela la Serviciul Local de Ambulanță, pentru acordarea asistenței medicale de urgență, atât timp cât nu s-a dovedit că acesta era nefuncțional, și reprezenta o soluție mai bună decât aceea de a pleca conducând mașina la București, parcurgând o distanță de aproximativ 60 km. Procedând astfel, acesta nu ar mai fi pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a sa, a pasagerului său (martora) și a celorlalți participanți la trafic.

În consecință, atât timp cât existau alte modalități pentru rezolvarea situației dificile, tribunalul apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele stării de necesitate și, prin urmare, nu este exclusă vinovăția petentului în comiterea faptei contravenționale.

Dimpotrivă, fapta este cu atât mai gravă cu cât acesta a pus în pericol în mod real atât viața sa cât și viața pasagerului său, deși avea alternativa de a apela la serviciul medical de urgență pentru a depăși cel puțin temporar situația, cu atât mai mult cu cât starea sa psihică de surescitare nervoasă produsă de situația de rău nu era tocmai indicată să se afle la volanul mașinii, mai mult să depășească viteza legală cu peste 50 km/h.

Față de aceste considerente, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune reindividualizarea sancțiunii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin.1 N.C.pr.civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-petent P________ N______ împotriva sentinței civile nr. 7180/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.480 alin.1 N.C.pr.civilă, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-petent P________ N______, domiciliat în București, _______________ nr.6, __________, sect.3 împotriva sentinței civile nr. 7180/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.

Președinte, M_____ C_____		Judecător, C_______ P_____
	Grefier, N_______ I_____ B____

Tehnored. jud. P.C.

4 ex./01.07.2014

jud. fond S.A.