ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 332 A

Ședința publică din data de 2 aprilie 2015

Președinte M______ M______

Judecător L______ M______ Ș___

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul petent G________ V_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 5911 din 08.12.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform chitanței ________ nr. xxxxxxx din 22.01.2015 eliberată de Direcția Economică a Municipiului Bacău – fila 8 dosar.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___, aflată în circumscripția acestui tribunal.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, având în vedere că intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 223 alin.3 coroborat cu art. 482 Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 5911 din 08.12.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea formulată de petentul G________ V_______, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 05.07.2014, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului A___, ca neîntemeiată. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/05.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă totală de 540 lei, din care 180 lei pentru încălcarea art. 142 lit. f.) din HG 1391/2006 raportat la art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 și 360 lei pentru încălcarea art. 31 lit. a.) raportat la art. 101 alin. 3 lit. f.) din OUG 195/2002, întrucât a fost depistat cu autoutiliatara cu nr. XXXXXXXXX, având semiremorcă cu nr. XXXXXXXXX, în intersecția DN7 Nădlac cu drumul de acces în curtea blocurilor din zona respectivă, blocând accesul locatarilor, iar la solicitarea repetată a agentului rutier a refuzat să se conformeze dispozițiilor polițistului de a debloca intersecția. Totodată, în raport cu ultima faptă reținută în sarcina sa, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța de fond a constatat că acesta este întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, cuprinzând toate elementele prevăzute expres de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța de fond a stabilit că descrierea faptei a fost făcută în mod corespunzător de agentul constatator, acesta consemnând în cuprinsul procesului-verbal toate elementele esențiale privind starea de fapt și încadrarea legală, atât pentru individualizarea contravenției și a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, cât și pentru ca instanța să poată exercita controlul jurisdicțional. S-a reținut că în data de 05.07.2014, ora 19.55, petentul a oprit autoutilitara împreună cu remorca în intersecția DN7 cu drumul de acces în curtea blocurilor în Nădlac-punct de reper Speedy Driver, blocând prin această manevră accesul locatarilor, iar cu privire la cea de a doua faptă, nu s-a conformat solicitărilor repetate ale agentului rutier de a debloca respectiva intersecție.

Astfel, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată și critica petentului privind nelegalitatea procesului-verbal, raportat la insuficienta descriere a locului și a faptelor reținute în sarcina sa și că nici lipsa indicării ocupației și a locului de muncă ale contravenientului, conform art. 16 alin. 1 din O.G nr. 2/2001 nu sunt de natură să atragă nelegalitatea actului astfel întocmit, fiind prevăzute sub sancțiunea nulității relative, condiționat de existența unei vătămări, care în speță nu a fost dovedită.

Prima instanță a stabilit că în cauză, sunt respectate exigențele impuse de art. 17 din O.G nr. 2/2001 și a căror lipsă trebuie invocată de instanță din oficiu, sub sancțiunea nulității absolute, fiind inserate mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta și data săvârșirii acesteia, semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește critica petentului privind lipsa suportului legal al sancțiunii aplicate, bazat pe faptul că temeiul juridic din procesul-verbal în baza căruia a fost sancționat pentru cea de a doua faptă este greșit inserat, fiind consemnat art. 101 alin. 3 lit. f.) care nu există în O.U.G nr. 195/2002 și că prin aceasta nu se poate deduce dacă a fost aplicată o sancțiune în limitele prevăzute de lege, instanța de fond a considerat că și aceasta este neîntemeiată având în vedere că în speță textele de lege care prevăd cele două contravenții reținute au fost corect indicate, cu mențiunea că în ceea ce privește cea de a doua faptă, a fost indicat art. 101 alin. 3 lit. f.) în loc de art. 100 alin. 3 lit. f.) din același act normativ, respectiv O.U.G nr. 195/2002, ca temei juridic în baza căruia a fost stabilită sancțiunea.

Instanța de fond a apreciat că această eroare nu poate atrage însă nulitatea procesului-verbal, având în vedere că textul de lege în baza căruia a fost reținută contravenția a fost corect individualizat, iar stării de fapt corespunzătoare îi revine fără echivoc sancțiunea prevăzută la art. 100 alin. 3 lit. f.) și care prevede că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a nerespectării semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Totodată, contrar susținerilor petentului, potrivit art. 10 din O.G nr. 2/2001 prima instanță a stabilit că principiul individualizării sancțiunilor a fost respectat, sancțiunile aplicate pentru fiecare faptă în parte fiind individualizate în mod distinct, cu indicarea inclusiv a punctelor-amendă aferente.

Referitor la apărarea petentului vizând nelegalitatea actului contestat, motivat de faptul că nu i s-a adus la cunoștință conținutul acestuia și nici dreptul de a formula obiecțiuni, instanța de fond a reținut că procesul-verbal a fost întocmit la data de 05.07.2014, la ora 22.20 la sediul Poliției Nădlac, unde a fost condus petentul.

Se arată că procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a refuzat să semneze, fapt atestat de către martorul-asistent C_____ V_____, fiind respectate dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, astfel încât afirmația petentului cu privire la neluarea la cunoștință a conținutului actului nu poate fi primită. Oricum, nici în situația contrară nu ar fi fost atrasă de plano nulitatea procesului-verbal, ci doar în condițiile dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel (potrivit deciziei Î.C.C.J.nr. 22/2007 în Recurs în interesul legii).

Prima instanță a apreciat că în cauză, petentul a avut pe deplin posibilitatea de a-și formula obiecțiunile pe calea plângerii contravenționale, cale de care a și înțeles să uzeze, astfel că nu se pune problema vreunei vătămări cauzate acesteia, ori a anulării procesului-verbal pentru acest motiv.

Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că starea de fapt constând în oprirea neregulamentară în intersecții, precum și nerespectarea indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost constatată în mod direct, cu propriile simțuri de către agentul rutier, așa încât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt, până la proba contrară. Acest fapt nu echivalează nicidecum cu încălcarea prezumției de nevinovăție, cât timp persoana sancționată contravențional are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt reținută în sarcina sa nu corespunde realității, în speță petentul nefăcând dovada existenței vreunor circumstanțe factuale diferite de cele descrise în procesul-verbal de contravenție.

Prima instanță a avut în vedere că simpla contestare a stării de fapt, în lipsa unor probe pertinente și credibile care să demonstreze susținerile petentului, nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție pe motiv că acesta nu corespunde realității, fiind cunoscut că procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr și răspundere a contestatorului, fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea unor încălcări a legislației în materia circulației rutiere ce intră în competența poliției.

A reținut de asemenea prima instanță că din probele administrate în cauză, reiese că prin modul în care petentul a staționat autovehiculul, a blocat în totalitate intersecția cu drumul de acces în curtea blocului din fața parcării fast-food-ului Speedy Driver, din localitatea Nădlac, înainte de intersecția cu pricina existând chiar și un indicator cu semnificația ”Oprirea interzisă” și, cu toate că agenții de poliție i-au solicitat să mute vehiculul în cauză, petentul nu s-a conformat.

Potrivit raportului agentului constatator, la solicitările repetate ale agentului de poliție, petentul și-a mutat cca. 2-3 m mașina, însă intersecția a rămas în continuare blocată. I s-a cerut din nou să deblocheze intersecția și să prezinte documentele de identitate, dar acesta nu a înțeles să se conformeze, motiv pentru care a fost imobilizat cu spray-ul cu substanțe iritant lacrimogene.

Prima instanță a prezumat că s-a recurs la acest mijloc de forță ca măsură de ultim resort împotriva petentului, potrivit art. 33 din Legea 218/2002 și ca urmare a nesupunerii acestuia la îndeplinirea solicitărilor legale, repetate ale polițistului în vederea descurajării unui astfel de comportament (deși potrivit art. 31 lit. a din O.U.G nr. 195/2002, participanții la trafic au obligația să respecte dispozițiile polițistului în mod prioritar), starea de fapt fiind confirmată și de către martorii audiați.

Se arată că în cauză, i s-a dat petentului posibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, petentul propunând probe în dovedirea susținerilor sale și care au fost administrate, însă prin aceste probe nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal, ori să ateste o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator în mod personal, sau cel puțin un dubiu rezonabil.

Cu privire la invidualizarea sancțiunii aplicate, prima instanță a apreciat că în speță este necesară sancționarea pecuniară a petentului, aceasta fiind de natură să-l responsabilizeze pe viitor, realizându-se astfel scopul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale.

În concluzie, constatând că faptele corespund realității și constituie contravenții, potrivit textelor legale indicate, că sancțiunile au fost corect individualizate la minimul special prevăzut de lege, ținând cont și lipsa dovedirii unor circumstanțe reale sau personale de natură a conduce la reindividualizarea sancțiunii, instanța de fond a respins plângerea în temeiul art. 34 din O.G nr. 2/2001, cu consecința menținerii procesului-verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul G________ V_______, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea pe fond a plângerii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție, exonerarea sa de la plata amenzii aplicate și implicit anularea măsurii complementare de suspendare a permisului de conducere pe o durată de 30 de zile.

A susținut petentul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, deoarece nu se arată exact locul săvârșirii presupusei contravenții, arătându-se doar generic DN7 Nădlac, fapta nu a fost suficient descrisă și nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.

În opinia petentului, fapta reținută în sarcina sa nu a fost descrisă cu suficiente detalii pentru a exista posibilitatea aprecierii gravității faptei și individualizării corecte a sancțiunii contravenționale. Legal, o descriere succintă a faptei cu toate elementele necesare și esențiale ar fi suficientă pentru verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, în speță însă nu sunt redate astfel de elemente.

Referitor la fondul cauzei, petentul arată că a explicat agenților de poliție că a oprit regulamentar, pentru a-și lua o cafea, moment în care a fost jignit de către agenții de poliție, care l-au agresat fizic, l-au încătușat și lipsit de libertate contrar voinței sale, din data de 05.07.2014, orele 20:10 până la data de 06.07.2014, orele 05:55, motiv pentru care a formulat și plângere penală.

Petentul apreciază că sancțiunea i-a fost aplicată în scop șicanator și abuziv, fiind determinată de faptul că a solicitat lămuriri vis-a-vis de interpretarea eronată de către agenții de poliție a modului în care a parcat.

În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, HG nr. 1391/2006, OUG nr. 195/2002.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.

Intimatul a susținut că procesul verbal contestat este legal, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, petentului nefiindu-i cauzată nicio vătămare care potrivit art. 105 Cod procedură civilă să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul-verbal, motivele invocate de către petent nefiind susținute de dovezi care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită față de cele consemnate în procesul-verbal, cu atât mai mult cu cât stare de fapt este confirmată de depoziția martorilor audiați, fiind evidentă vinovăția petentului.

Procesul-verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului constatator, astfel că are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară, cu garanții reale de obiectivitate.

Referitor la prezumția de nevinovăție invocată de petent, intimatul a evidențiat că în situația faptelor contravenționale constatate personal de către agentul constatator, sarcina probei revine petentului pentru a dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută.

Legislația conferă putere actelor întocmite de către agentul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate.

În opinia intimatului, instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept proces-verbal de contravenție, nu este contrară disp. art. 6 par. 2 din C.E.D.O. urmând a se analiza de la caz la caz dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ce privește dreptul la apărare al petentului.

Examinând apelul prin prisma probelor existente la dosarul cauzei, a criticilor invocate și a prevederilor art. 476 Noul Cod pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, a interpretat și aplicat corespunzător normele legale incidente.

În cuprinsul cererii de apel se aduc critici în privința legalității și temeiniciei primei instanțe respectiv în privința reținerii stării de fapt.

Tribunalul apreciază că în mod corect a reținut și judecătorul fondului că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor prev. de art. 16,17 din OG nr. 2/2001, apreciind și că acesta este temeinic.

Susținerile petentului apelant referitoare la lipsa obiecțiunilor din cuprinsul procesului-verbal și care ar atrage anularea acestuia, nu pot fi primite de instanța de control deoarece sancțiunea neconsemnării obiecțiunilor este nulitatea relativă adică condiționată de producerea vreunei vătămări cauzate petentului; or, în speță, petentului nu i-a fost cauzată nicio vătămare atâta timp cât i s-a conferit posibilitatea formulării obiecțiunilor prin plângerea contravențională formulată și înregistrată la instanța de judecată, judecătorul fondului analizând punctual toate obiecțiunile formulate.

De asemenea judecătorul fondului în mod corect și legal a înlăturat susținerile petentului referitoare la faptul că sancțiunea aplicată nu are suport legal, reținând că acestuia i-a fost aplicată sancțiunea prev. de art. 100 alin. 3 lit. f corespunzătoare contravenției reținute și anume privind nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de servciui, prev. de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002 și nu sancțiunea prev. de art. 101 alin. 3 lit. f din același act normativ (fiind evident o simpla eroare materială consemnarea art. 101 în loc de art. 100 așa cum era corect și cum de altfel a fost stabilită sancțiunea).

Judecătorul fondului a stabilit corect și temeinic că petentul a încălcat dispozițiile privitoare la oprirea autovehiculelor, reglementate de art. 142 lit.f din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 precum și pentru încălcarea dispozițiilor referitoare la respectarea indicațiilor polițistului rutier, prev. de art. 31 lit. a din OUG nr. 195 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002.

Din administrarea probatoriului testimonial, judecătorul fondului a reținut corect că acesta nu este de natura a infirma starea de fapt reținută de agentul constatator astfel cum a fost consemnată în cuprinsul procesului verbal de contravenție, petentul săvârșind contravențiile pentru care a fost sancționat.

Cu privire la sancțiunea amenzii aplicată aceasta a fost corect individualizată cu respectarea cerințelor prev. de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001; iar sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile operează ope legis respectiv în mod unitar alături de sancțiunea principală, neputând fi înlăturată atâta timp cât sancțiunea principală a fost menținută.

Față de cele reținute, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul G________ V_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 5911 din 08.12.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Pe cale de consecință va păstra hotărârea atacată.

Se reține că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelantul petent G________ V_______ cu domiciliul în Bacău, __________________. 13, _____________, _________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ cu sediul în mun. A___, _________________. 17-21, împotriva sentinței civile nr. 5911 din 08.12.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2015.

Președinte, Judecător

M______ M______ L______ M______ Ș___

Grefier

I______ M_____

Red. L.M.S./ tehnored. I M. ex. 4 / 11.05.2015

prima instanță – judecător P____-M_________ B.Y.V.

se comunică hotărârea cu

petentul - G________ V_______ - Bacău, __________________. 13, _____________, _________________

intimatul - I____________ de Poliție al Județului A___ - A___, ___________________-21, Cod postal xxxxxx,

2 _______________