Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 258

Ședința publică din 17 februarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte : Z______ C_____

Judecător: C_____ A___

Grefier : I_____ A___ O___

Pe rol, judecarea apelului formulat de petentul G____ A_____ împotriva sentinței civile nr. 294 din data de 20.01.2015 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind Inspectoratul de Poliție Județean S______.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat depune la dosar delegație de reprezentare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul în combaterea apelului.

Reprezentantul intimatului pune concluzii de respingere a apelului, pentru motivele prezentate pe larg prin întâmpinare.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 24.04.2014, petentul G____ A_____ P____ a solicitat în principal anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 10.04.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

În motivare, petentul a arătat că informațiile ce privesc motivul sancționării sale, înscrise de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, nu sunt conforme cu realitatea, întrucât a condus regulamentar pe porțiunea de drum menționată, depășind autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pentru simplul fapt că acesta era staționat, obstrucționând o parte din sensul de mers pe care se deplasa, astfel că a fost nevoit să încalce marcajul longitudinal continuu care desparte cele două benzi de circulație.

Astfel, petentul consideră că fapta nu întrunește elementele constitutive ale contravenției, nefiind săvârșită cu vinovăție, ci doar pentru a ocoli un obstacol pe sensul de mers.

În drept s-au invocat prevederile art.118 pct. 1 din OUG nr. 195/2002.

În probațiune s-au depus înscrisuri (filele 4-6 dosar), s-a solicitat încuviințarea probei foto și depunerea de către Inspectoratul de Poliție Județean S______ a dovezilor care să demonstreze cele menționate în prezenta plângere contravențională, dovada verificării metrologice a aparatului radar menționat ca fiind instalat pe vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, precum și dovada atestatului de operator radar a agentului constatator.

Legal citat, la data de 11.06.2014 intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______ a formulat întâmpinare (filele 19-20 dosar), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S______, în a cărei circumscripție s-a comis și constatat fapta.

În probațiune s-au depus înscrisuri (filele 21-28 dosar).

Prin înscrisul depus la dosar la data de 25.06.2014, intitulat „răspuns” (fila 32), petentul G____ A_____ P____ a arătat că cele susținute de intimat prin întâmpinare nu sunt reale, fotografiile care i-au fost comunicate nu probează pretinsa contravenție, astfel că solicită anularea procesului-verbal sus menționat.

În data de 24.07.2014, intimatul a depus la dosar o adresă (fila 35), prin care a arătat că în cauză nu au fost identificate alte probe și își menține apărările formulate prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 7658/13.10.2014, Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S______.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 294 din data de 20.01.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria S______ a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul G____ A_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.04.2014 de I.P.J. S______.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.04.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______ petentul a fost sancționat cu 5 puncte amendă, respectiv 425 lei amenda contravențională pentru încălcarea prevederilor art. 120 al. 1 lit. h și i din H.G. 1391/2006 [„Se interzice depășirea vehiculelor: (…) h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;”], sancționată de art. 100 al. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 [„Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) nerespectarea regulilor privind depășirea; ].

S-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.

În cuprinsul proces verbal s-a reținut că în data de 10.04.2014, ora 11:57 petentul a condus auto Renalut Clio XXXXXXXXX pe raza localității Stroiești și a efectuat depășirea auto XXXXXXXXX încălcând marcajul longitudinal continuu și nu a respectat semnificația indicatorului „Depășirea interzisă”.

S-a notat în actul de constatare lipsa de obiecțiuni a petentului : „Nu are”.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale a procedat la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal și a hotărât asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile pe care art. 17 din OG 2/2001 le prevede sub sancțiunea nulității absolute, iar petentul nu dovedește vreo vătămare care să-i fie produsă din încălcarea altor dispoziții legale privind condițiile de formă ale procesului - verbal de contravenție.

Nu a putut fi reținută susținerea petentului referitoare la omisiunea agentului de poliție de a-i face cunoscut că are dreptul de a formula obiecțiuni, în condițiile în care această rubrică a fost completată de agentul constatator cu mențiunea „Nu are” , pe care petentul și-a însușit-o prin semnătură.

Cu privire la temeinicia procesului – verbal de contravenție, instanța a reținut că fapta menționată în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de agentul constatator, iar susținerile referitoare la inexistența contravenției nu au fost dovedite, la primul termen de judecată petentul arătând că nu mai solicită administrarea altor probe.

Astfel, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul verbal de contravenție are forța probanta prin el însuși si constituie o dovada suficienta a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urma nu este în măsura sa prezinte o proba contrara. A conferi forța probanta unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăției, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legala a vinovăției, în sensul art. 6 alin 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Mai mult, s-a reținut din fotografiile depuse la fila 27 dosar Judecătoria Bistrița, fotografii ce reprezintă înregistrarea video frame a frame a depășirii neregulamentare caracterul nefondat al susținerii petentului referitoare la depășirea unui obstacol de pe sensul de mers, respectiv a autospecialei de poliție XXXXXXXXX, care ar fi fost staționată, câtă vreme ora menționată pe fotografiile în cauză (11:57:10 – 11:57:22), raportat la distanța parcursă relevă faptul că autospeciala de poliție se afla în mișcare.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 stabilește criteriile de individualizare a sancțiunilor, și anume: limitele prevăzute în actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În cauză, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată se circumscrie criteriilor mai sus arătate, fiind în concordanță cu norma de sancționare.

Față de acela mai sus arătate, instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petentul G____ A_____, solicitând schimbarea hotărârii atacate și în consecință, admiterea plângerii formulată, fără a-l motiva în fapt.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și urm. Cod proc.civilă.

Intimata, legal citată, prin întâmpinarea formulată a arătat că sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat în cauză, instanța stabilind în mod corect că actul de constatare este legal și temenic, confirmând astfel cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității, iar până în prezent, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt. Mai mult, apelantul nu a motivat până în prezent cererea de apel și nici nu a prezentat alte probe care să poată scimba situația cuprinsă în procesul verbal de contravenție.

Mai arată că scopul legii este de a proteja participanții la trafic, iar instanța nu a avut în vedere faptul că fenomenul de nerespectare a timpilor de odihnă duce la evenimente rutiere grave. Susține că o altfel de soluție nu face decât să încurajeze încălcarea normelor legale și să descurajeze aplicarea prevederilor legale de către organele în drept. Nerespectarea normelor rutiere pot produce evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unor soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra atribuțiilor legale ce sunt stabilite conform art. 1 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice

Pe cale de consecință solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/10.04.2014 întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______, petentul apelant a fost sancționat cu 5 puncte amendă, respectiv 425 lei amenda contravențională pentru încălcarea prevederilor art. 120 al. 1 lit. h și i din H.G. 1391/2006 și i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile motivat de faptul că în data de 10.04.2014, ora 11:57 petentul a condus auto Renalut Clio XXXXXXXXX pe raza localității Stroiești și a efectuat depășirea auto XXXXXXXXX încălcând marcajul longitudinal continuu și nu a respectat semnificația indicatorului „Depășirea interzisă”.

S-a notat în actul de constatare lipsa de obiecțiuni a petentului : „Nu are”.

În mod corect prima instanță a constatat ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.

Astfel , Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății petentul nu a făcut în niciun fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși, potrivit art. 249 C. pr. civ., lui îi revenea această probă), Tribunalul consideră că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție susținută de înscrisurile de la dosarul cauzei.

Mai mult, se reține că petentul apelant nici nu a prezentat o altă situație de fapt pe care Tribunalul să o verifice raportat la probele administrare în cauză și nici nu a indicat motivele de nelegalitate ale sentinței apelate.

Analizând sancțiunile stabilite, Tribunalul apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a acestora, față de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, cât privește fapta constând în nerespectarea dispozițiilor privind depășirea în zona cu marcaj axial continuu, respectiv in zona indicatorului Depășire interzisă, se impune a fi avut în vedere, pe de o parte, că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii orientată spre minim de 425 lei, individualizând în mod corect sancțiunea, petentul având și posibilitatea de a achita în 48 de ore jumătate din acest minim, respectiv 170 lei.

În baza art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, în caz de nerespectare a regulilor privind depășirea pe drumurile publice, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conduce pentru o perioadă de 30 de zile, această măsură având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră.

Tribunalul reține că individualizarea sancțiunii contravenționale, principală și complementară, s-a efectuat de către agentul constatator corect și legal, în concordanță cu dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001, iar măsura aplicării sancțiunii complementare de reținere a permisului de conducere poate fi luată de agentul constatator în funcție de gravitatea faptei comise, conform art.5 alin.6 din OG 2/2001. Ori în cauza de față, având în vedere că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, se reține că acesta a avut posibilitatea de a aprecia și gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției, astfel că în lipsa unor probe contrare care să dovedească o disproporționalitate între fapta comisă și pericolul creat prin săvârșirea acesteia, instanța nu poate dispune înlăturarea acestei măsuri.

Mai mult, având în vedere având în vedere faptul că petentul s-a angajat în depășirea unui autovehicul ce rula în fața sa în zona de acțiune a indicatorului rutier Depășirea Interzisă, , având în vedere și atitudinea petentului care în nici un moment, nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor de circulație, pentru crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic și pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, dacă nu se gândește la consecințele grave și deosebit de grave pe care o astfel de faptă contravențională le poate produce față de propria persoană, Tribunalul va menține sancțiunile aplicate de agentul constatator ca fiind legale și proporționale cu pericolul concret al faptelor petentului.

Față de cele de mai sus se reține că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit.

D____ urmare, nefiind identificate motive de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței apelate, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de petentul G____ A_____, domiciliat în mun. Bistrița, __________________________, ____________, jud. Bistrița- Năsăud, CNP: xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 294 din data de 20.01.2015 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind Inspectoratul de Poliție Județean S______, cu sediul în municipiul S______, _______________. 9, jud. S______, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 17 februarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Z______ C_____ C_____ A___ I_____ A___ O___

Red. C.A.

Jud. fond. L______ C______ Ș_____

Tehnored. I.A.

Ex. 2/22.02.2016