Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința civilă nr.xxxxx/2015

Ședința publică de la 09 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A______ A________ P_____

GREFIER: M______ B____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul I__ T_____ L_____ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B______ RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc in ședința publică de la 19.08.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 26.08.2015, pentru data de 02.09.2015, iar, apoi pentru astăzi, data de 09.09.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul I__ T_____ L_____ a solicitat instanței anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/27.03.2015 emis de intimata D.G.P.M.B. – B______ de Poliție Rutieră, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

În motivarea plângerii petentul a arătat că situația de fapt consemnată de agentul constatator nu corespunde adevărului. Astfel, s-a susținut că exista un pieton pe trecere însă acesta nu și-a manifestat intenția de a traversa, motiv pentru care petentul a continuat să circule, iar agenții de poliție i-au aplicat amendă pentru că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor. S-a mai arătat că fapta a fost înregistrată video iar din înregistrare rezultă că pietonul se afla în refugiul de tramvai.

În drept au fost invocate disp. O.G. 2/2001 și ale O.U.G. 195/2002 iar în probațiune au fost anexate înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei testimoniale și înregistrarea video a faptei contravenționale.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 18.05.2015 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că actul de constatare și sancționare a contravenției îndeplinește condițiile de fond și de formă prev. de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, iar fapta a fost constatată direct de către agentul constatator, înregistrarea video fiind efectuată în scopul susținerii constatării directe. S-a mai arătat că simpla negare a petentului nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit fapta.

În drept au fost invocate disp. art. 16 și 17 din O.G. 2/2001 și ale R.A.O.U.G. 195/2002 iar în probațiune au fost anexate înscrisuri și înregistrarea video – f. 23.

La data de 10.06.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor intimatei și admiterea plângerii contravenționale. S-a mai arătat că numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent este XXXXXXXXX, nu XXXXXXXXX, cum greși s-a menționat în întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și înregistrarea video.

Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx (f.2) întocmit la data de 27.03.2015 petentul I__ T_____ L_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002). Totodată a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

În cuprinsul procesului verbal s-a reținut că la data de 27.03.2015, în jurul orei 10.30, petentul a condus auto înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, din direcția Parc B________ către pe Șoseaua Chitila iar la intersecția Bucureștii noi – ______________________ acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe marcajul semnalizat și marcat corespunzător, pe sensul de desplasare al autovehiculului.

Petentul a semnat actul, însă la rubrica ”Alte mențiuni” agentul constatator a consemnat faptul că nu este de acord săvârșirea faptei întrucât pietonul se afla la 4 metri după trecerea de pietoni.

În drept, potrivit disp. art 34 din OG nr. 2/2001, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003 procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, actul de sancționare face dovada situației reținute până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului. Nu aceeași ar fi fost situația în cazul în care agentul constatator nu ar fi constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, caz în care într-adevăr intimatei i-ar fi revenit sarcina de a proba săvârșirea contravenției. În speță însă abaterea a fost constatată direct de către polițistul rutier, astfel că se reține aplicabilitatea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.

Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).

Totodată instanța are în vedere și decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza I___ P__ c României (28 iunie 2011) prin care a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V__ Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).

Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina părții. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

Prin urmare, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.

Analizând procesul verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța retine ca acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. Astfel actul conține numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora.

Analizând procesul verbal contestat din punct de vedere al temeiniciei instanța reține următoarele:.

Se înlătură susținerea petentului conform căruia pietonul nu era angajat în trecere întrucât astfel cum reiese din înregistrarea video, pietonul se angajase în traversare. Este adevărat că, având în vedere traficul aglomerat și condițiile meteo, pentru asigurarea integrității sale fizice, pietonul s-a oprit și s-a asigurat înainte de a traversa, însă acest aspect nu este de natură a înlătura obligația conducătorului auto, în speță petentul, de a opri și a acorda prioritate pietonilor. Nici susținerea în conformitate cu care pietonul se afla în refugiu sau pe trotuar, nu este adevărată, fiind contrazisă de înregistrarea video. Este adevărat că pietonul se afla în apropierea refugiului de tramvai însă aceasta nu staționa în refugiu ci, astfel cum reiese din filmare, s-a oprit în dreptul acestuia pentru a se asigura că traversează în condiții de siguranță

Față de aceste aspecte, astfel cum mai sus s-a stabilit, având în vedere că fapta contravențională a fost constatată direct de către agent, în prezenta speță nu își găsește aplicabilitatea prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate ci prezumția de legalitate și temeinicie a actului contestat iar petentul nu a fost în măsură să combată în mod pertinent, prin administrarea de probe, starea de fapt reținută în sarcina sa, nefiind răsturnată prezumția care beneficiază procesul verbal.

De asemenea se reține că sancțiunea principală a fost corect individualizată de către agentul constatator, în conformitate cu dispozițiile art. 100 și 111 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, având în vedere efectul descurajant al aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, în cazul de față nefiind suficientă sancționarea contravenientei cu avertisment.

La aprecierea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, instanța va avea în vedere prevederile art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei, precum și cele ale art. 34 alin. 1, prin care se dispune ca în soluționarea plângerii contravenționale, instanța va hotărî și asupra sancțiunii aplicate, fără a se face diferențiere între sancțiunile principale și cele complementare. Astfel, din analiza înregistrării video anexată de intimată, instanța reține că deși petentul a săvârșit contravenția, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile este o măsură excesivă, cu consecințe disproporționate față de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite. Astfel, deși pietonul se angajase în traversare pe sensul opus de deplasare, în momentul în care a ajuns în dreptul refugiului de tramvai, acesta s-a oprit, pentru a se asigura, astfel încât faptul că petentul a continuat să circule nu a pus în pericol nici integritatea fizică și nici circulația rutieră. Prin urmare, instanța apreciază că prin aplicarea, în mod exclusiv, a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei este respectat atât scopul preventiv cât și cel punitiv al răspunderii contravenționale, fiind îndeplinit scopul de responzabilizare a petentului.

Față de aceste aspecte instanța va admite în parte plângerea, va înlocui măsura amenzii contravenționale cu măsura avertismentului și va înlătura sancțiunea suspendării dreptului de a conduce, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptelor săvârșite și recomandând să respecte dispozițiile legale, acordând mai multă atenție și importanță reglementărilor privind circulația pe drumurile publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea formulată de petentul I__ T_____ L_____, cu domiciliul în B_____, _____________________, _____________, ____________, județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B______ RUTIERĂ, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 19, sector 3 .

Înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Menține în rest măsurile dispuse prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 27.03.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A______ A________ P_____ M______ B____

Operator de date cu caracter personal nr. 4904

Red. A.A.P./Dact. M.B., A.A.P./4 ex./10.12.2015