Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1730/2013

Ședința publică de la 01 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ S______

Judecător F_____ FLORENȚA

Judecător M_____ T____

Grefier V_______ G____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul A_______ F_____ împotriva sentinței civile nr 2960/27.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nrXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN TIMIS, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, as de av P______ A____, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care

Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și admiterea plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele

Prin sentința civilă nr. 2960/27.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A_______ F_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/01.11.2012.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/01.11.2012, întocmit de I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____ – Poliția Municipiului Timișoara, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 280 lei, în temeiul art. 135 lit h din HG 1391/2006, și cu avertisment în temeiul art 101 al. 1 pct 18 din OUG 195/2002, întrucât, la data de 01.11.2012, ora 08,55, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________ nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni și nu avea actele asupra sa.

Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta este semnat de petent, conține toate mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, fără a lipsi din cuprinsul lui mențiunile care ar atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție și care sunt prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001.

La rubrica alte mențiuni s-au consemnat obiecțiunile petentului, în sensul că a văzut târziu pietonul din cauza ploii.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, s-a constatat că, în baza art. 16 și art. 34 din O.G nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară în situația în care este încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator, beneficiind de prezumția de veridicitate. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr.28).

Pe de altă parte, petentul se bucură de o prezumție de nevinovăție în baza căreia are dreptul de a-și propune probe în apărare și de a combate situația de fapt reținută de agentul constatator. Astfel, cele două prezumții nu au un caracter absolut, ci unul relativ, prezumția de veridicitate atribuită de lege procesului verbal de contravenție încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator putând fi combătută prin proba contrarie.

În cauză, a fost audiat martorul propus de petent, numitul C_________ I___ T_____, care a declarat că, în ziua în care petentul a fost amendat, se deplasa în aceeași direcție de mers cu petentul, în apropierea trecerii de pietoni din Calea Șagului, aflându-se într-un alt autovehicul în spatele petentului. Martorul a declarat că, între autovehiculul condus de el și cel condus petent, se mai afla un alt autovehicul și că nu a sesizat ca în momentul în care petentul a trecut pe trecerea de pietoni să fie vreo persoană care avea intenția de a traversa. În același timp, martorul declară că nu a sesizat momentul în care petentul a fost oprit de echipajul de poliție, dar că l-a văzut ulterior, prin oglinda retrovizoare, pe petent oprit de agenții de poliție.

În procesul de formare a convingerii, instanța poate să pună la îndoială relatările unui martor. Prin urmare, instanța are obligația de a analiza critic declarațiile martorilor, de a verifica fiecare relatare în parte, explicând orice nepotrivire prin prisma factorilor care pot influența declarația.

Față de aceste considerații, instanța de fond a arătat că declarația martorului propus de către petent și audiat în cauză vine în contradicție cu cele observate în mod nemijlocit de către agentul constatator și cu cele declarate de petentul însuși la momentul constatării contravenției și menționate la obiecțiuni.

Astfel, instanța a reținut că martorul, din poziția în care se afla, respectiv a doua mașină în urma petentului, cu greu ar fi putut observa existența sau nu a unui pieton pe trecerea de pietoni, având în vedere și vremea nefavorabilă. De altfel, însuși petentul a arătat că datorită vremii nu a observat la timp pietonul.

Instanța a mai reținut că martorul nu a observat momentul în care petentul a fost oprit de echipajul de poliție, astfel că în mod justificat se pot ridica suspiciuni cu privire la posibilitatea obiectivă a martorului de a observa existența pietonului din poziția în care se afla.

Prin urmare, instanța a apreciat că declarația martorului nu este de natură a înlătura prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, cu atât mai mult, cu cât petentul însuși a recunoscut indirect săvârșirea faptei, prin obiecțiunile ridicate la încheierea procesului verbal.

Cu privire la cea de-a doua contravenție sancționată cu avertismen,t petentul nu a ridicat obiecțiuni prin plângerea contravențională.

Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 16, 17, 19, și 34 din O.G.nr.2/2001 și art. 135 lit h din HG 1391/2006, instanța a respins plângerea.

Împotriva sentinței civile nr. 2960/27.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a declarat recurs petentul A_______ F_____, solicitând modificarea in tot a sentinței recurate, in sensul admiterii plângerii.

In motivare, recurentul a arătat că înțelege să critice în principal sentința atacată pentru reținerea eronată a stării de fapt de către prima instanța de judecata, raportat la situația reală de drept reținută în speță, pentru sumara și evazivă analizare a probelor de la dosar, potrivit art 304 ind 1 C.p.c.

Cele relatate de către recurent se coroborează cu declarația martorului C_________ I___ T_____, care a arătat că, în data de 01.11.2012, fiind la o mașină distanță in spatele mașinii conduse de către recurent, a observat că la trecerea de pietoni nu era angajată nici o persoană în traversarea străzii. Instanța însă a ignorat susținerile martorului, considerând că vin în contradicție cu obiecțiunile petentului și cu cele observate în mod nemijlocit de către agentul constatator.

De asemene,a instanța în mod greșit a reținut că martorul "cu greu putea sesiza existența sau nu a unui pieton pe trecerea de pietoni", atâta timp cât acesta se afla la doar o mașină spatele recurentului, fiind și el atent la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate persoanelor angajate in traversarea străzii. Ulterior nu a observat decât în oglinda retrovizoare că a fost oprit de un echipaj de poliție însă acest fapt nu duce la concluzia că nu a putut sesiza momentul în care a trecut pe trecerea de pietoni fără ca pe aceasta să fie vreo persoană. Este normal ca, în preajma unei treceri de pietoni, șoferii să fie atenți la eventualele persoane ce ar putea traversa și astfel să nu observe alte aspecte, cum ar fi faptul că a oprit pe partea dreaptă a carosabilului. A menționat însă că ulterior a sesizat acest fapt în oglinda retrovizoare.

Recurentul consideră ca, atâta timp cât declarația martorului și relatările recurentului vin in contradicție cu cele consemnate de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție contestat, este răsturnată prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridica de act administrativ .

Recurentul a invocat prevederile art. 6 din Convenție, care garantează dreptul la un proces echitabil. Astfel, în măsura în care probatoriul administrat în cauza răstoarnă prezumția de legalitate a procesului verbal și instanța, neținând seama de aceasta, soluționează plângerea contravenționala doar pe baza constatărilor personale ale agentului constatator consideră că i se încălcă dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, instanța de fond in mod greșit a constatat că procesul verbal este legal întocmit. Astfel, în mod nelegal, recurentului i-a fost reținut permisul de conducere întrucât această sancțiune nu a fost dispusă prin procesul verbal de contravenție.

Cum procesul verbal de contravenție reprezintă unicul act probator al contravenției, lipsa mențiunilor din cuprinsul său nu pot fi complinite prin acte extrinseci, în consecință, lipsa mențiunii privind reținerea permisului de conducere nu poate fi complinită nici prin dovada eliberată recurentului .

In condițiile în care nu au fost respectate aceste dispoziții legale, procesul verbal întocmit este lovit de nulitate absolută virtuală întrucât a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.

F___ de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sancțiunile contravenționale aplicate in baza prevederilor Codului Rutier au adresabilitate generală, caracter punitiv si represiv, cu atât mai mult cu cât dreptul de a conduce un autovehicul este de o mare însemnătate pentru viața oricărei persoane. In aceste condiții, recurentul apreciază că îi este încălcat accesul la justiție, întrucât, deși are posibilitatea de a formula plângere contravențională, instanța nu poate verifica, in acest caz, daca aplicarea sancțiunilor s-a făcut cu respectarea prevederilor legale.

Lipsa aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o durata determinată are drept consecință ineficiența măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere care a fost prevăzut de legiuitor tocmai în ideea de a asigura respectarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. In măsura in care sancțiunea contravenționala complementară nu se regăsește in procesul verbal, fapta a fost ilegal sancționată față de dispozițiile OG 2/2001, act normativ care nu prevede posibilitatea completării mențiunilor procesului verbal de contravenție cu constatările cuprinse in alte înscrisuri.

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile OG 2/2001, art. 304 ind 1 C.p.c, art. 6 Convenție.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în calea de atac, a art. 304, 304/1 cpc, tribunalul constată că sentința recurată este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.

Astfel, prima critică a recurentului, vizând proba testimonială, este neîntemeiată. În acest context, prima instanță a analizat în mod temeinic probatoriul administrat, reținând că declarația martorului nu se coroborează nici chiar cu obiecțiunile petentului, acesta din urmă arătând că nu a văzut la timp pietonul, din cauza vremii nefavorabile. Ca atare, prima instanță a procedat, în mod corect și argumentat, la înlăturarea probei testimoniale.

Nici cea de-a doua critică, ce vizează modalitatea de aplicare a sancțiunii complementare, nu este întemeiată. Din lecturarea plângerii contravenționale, rezultă că petentul nu a învestit instanța de fond cu această critică, așa încât recurentul nu poate reproșa instanței o greșită analiză a plângerii sub acest aspect. De altfel, din analiza procesului verbal, se constată că, în cuprinsul acestuia, s-a menționat eliberarea dovezii de circulație pe o durată de 15 zile, măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce operând, de altfel, în virtutea legii, conform art. 100 al. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 teza a II-a cpc, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de petentul recurent A_______ F_____, împotriva sentinței civile nr. 2960/27.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013

Președinte, A______ S______	Judecător, F_____ FLORENȚA	Judecător, M_____ T____

Grefier,

V_______ G____

Red AS/4.11.2013

Tehn.V.G. 31 Octombrie 2013