R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 47

Ședința publică de la 10 februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – I______ T____

Judecător – R_____ N___

Grefier – D_____ C______ B____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul S____ A_____ R_____, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat in cauză, Tribunalul constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri.

Apelantul solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate în scris și susținute oral în fața instanței.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. xxxxx/XXXXXXXXXX, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S___ A_____ R_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/XXXXXXXXXX încheiat de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la 06.09.2013 de reprezentanții intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 240 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h din HG 1391/2006, fiind aplicată și sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce,cu consecința reținerii permisului de conducere.

S-a reținut prin procesul verbal că, în data de 06.02.2013, în timp ce conducea autoturismul marca MECEDES BENZ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni, prin loc marcat și semnalizat rutier pe sensul său de mers.

Starea de fapt reținută în procesul verbal întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 135 lit. h din O.G. 1391/2006 potrivit căreia conducătorii auto trebuie să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Instanța constată că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001, săvârșirea faptei contravenționale se impune a fi constatata personal de agentul constatator-instrumentator sau, în situația în care respectarea acestei exigente legale este obiectiv imposibilă, acesta are obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru a constata dincolo de orice îndoiala ca fapta a fost săvârșită, în caz contrar dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional si garanțiile prevăzute de art.6 alin.2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului - in speța, prezumția de nevinovăție - (materia contravenționala fiind asimilabila materiei penale in anumite condițiuni, potrivit Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțata in cauza A_____ contra României) sunt încălcate; HG nr.1391/2006 prevede posibilitatea constatării faptei cu mijloace tehnice, situație in care acestea trebuie individualizate in procesul verbal, pentru a face posibila verificarea conformității lor cu fapta reținuta in ipoteza contestării.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție rezultă că fapta reținută a fost constatată personal de agentul constatator-instrumentator.

Referitor la invocarea de către petent a unei situații diferite decât cea reținută în procesul verbal, instanța reține că martorul audiat în cauză precizează că petentul a trecut cu autoturismul pe trecerea de pietoni în condițiile în care a apreciat că persoanele aflate pe trotuar nu intenționau să traverseze. Se afirmă că autoturismul petentului ocupa deja trecerea de pietoni în momentul în care pietonii au pus piciorul pe trecere, devenind inutilă oprirea. Analizând declarația martorului, instanța constată că, în mod greșit petentul a apreciat că poate trece fără a obstrucționa accesul pietonilor, când în mod necesar ar fi trebuit să oprească. Nu reiese cu certitudine că acesta ar fi oprit și ar fi permis pietonilor să treacă, astfel cum afirmă în plângere, în condițiile în care procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate al unui act întocmit de un agent al forței publice.

Astfel că, deoarece petentul nu a invocat motive de nelegalitate sau netemeinicie care sa atragă desființarea procesului verbal, instanța constată ca procesul verbal a fost legal si temeinic întocmit si văzând ca petentului i s-a aplicat amenda in cuantumul corespunzător gradului de pericol social al faptei și ținând seama de modul, de mijloacele de săvârșire și de urmarea produsă, urmează ca, in baza prev. art. 34 din acest act normativ, să respingă plângerea contravenționala ca neîntemeiată și va menție ca temeinic și legal procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la 06.09.2013 de către reprezentantul intimatei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul solicitând schimbarea în totalitate a sentinței civile, în sensul admiterii plângerii contravenționale.

În motivarea apelului, petentul apelant a arătat că se deplasa cu autoturismul marca Mercedes Benz XXXXXXXXX cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre sensul giratoriu Mărăști, virând la dreapta, pe ____________________ la ieșirea din sens a oprit autoturismul la trecerea de pietoni, venind de pe banda a doua, întrucât pe prima bandă se afla troleibuzul nr. 17 și care oprise și acesta la trecere. Pe banda dreaptă a carosabilului, a arătat petentul, la aproximativ 1 metru de margine, se aflau 2 persoane care stăteau și vorbeau, întoarse cu lateral spre trecerea de pietoni și în nici un moment nu au schițat intenția de a traversa carosabilul. Întrucât a observat că acestea nu traversează, a pus în mișcare autoturismul, de altfel și troleibuzul procedând la fel, și, nici nu a parcurs bine trecerea (aprox. 3 metri, cât are lățimea marcajul), când una din persoanele respective s-a întors brusc și a pășit pe trecerea de pietoni. Apoi, a arătat petentul, la 20 de metri era un echipaj de poliție care l-a oprit și i-a cerut să se legitimeze.

Despre sentința apelată, petentul a arătat că prima instanța a reținut în mod greșit situația de fapt ignorând cele susținute prin plângere, respectiv faptul că: s-a oprit la trecerea de pietoni, a pus autoturismul în mișcare după ce se pusese în mișcare troleibuzul care era pe banda din dreapta, lângă trotuar, fiind astfel primul îndreptățit să calce pietonii, și că, atunci când pietonul pusese piciorul pe trecerea de pietoni, autoturismul său depășise deja marcajul. A arătat că, în atare condiții, nu putea să oprească autoturismul și să permită pietonului, aflat la cca. 5 m în dreapta sa, să treacă în condiții sigure, aspecte relevate și de martorul ocular audiat în cauză.

În drept au fost invocate prevederile art. 466 Cod de procedură civilă, iar în probațiune nu au fost formulate cereri.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma prevederilor art. 479-480 Cod de procedură civilă, instanța constată caracterul nefondat al acestuia, urmând a fi respins ca atare.

Pentru a decide astfel, Tribunalul reține că în procesul verbal de constatare și sancționare contestat de petent, în sarcina acestuia, s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. E lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sens în care în actul sancționator s-a consemnat faptul că, în data de XXXXXXXXXX, pe __________________________, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare prin loc permis marcat și semnalizat rutier, pe sensul său de mers. Petentul a refuzat semnarea procesului verbal.

Starea de fapt a fost constatată personal de către agentul constatator, astfel cum rezultă din raportul agentului constatator, maniera în care a fost dresat procesul verbal și expunerea de fapt a petentului care a recunoscut prezența agentului constatator la cca. 20 de metri de trecerea de pietoni.

Martorul audiat în cauză confirmă, parțial, situația de fapt susținută de petent și a declarat că la trecerea de pietoni a oprit atât autobuzul, cât și petentul, însă întrucât acesta a observat că domnișoarele aflate pe trotuar nu înțeleg să traverseze, și-a continuat deplasarea, la fel procedând și autobuzul. Apoi a arătat că autobuzul a oprit brusc, însă petentul nu mai avea cum să oprească și, chiar dacă ar fi oprit, ar fi ocupat toată trecerea de pietoni.

În ceea ce privește puterea probatorie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, Tribunalul reține jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia prezumțiile de fapt și de drept nu sunt interzise, de principiu, câtă vreme se respectă proporționalitatea dintre acestea și prezumția de nevinovăție, specifică chiar și contravențiilor în materia OUG nr. 195/2002.

Astfel, împrejurarea că procesul verbal a fost încheiat ca urmare a constatărilor directe și nemijlocite ale agentului constatator, dat fiind că nu au fost evocate motive de ordin subiectiv pentru care agentul public, în exercițiul funcțiunii, să se abată de la atribuțiile sale prevăzute de lege, naște în favoarea actului sancționator, așa cum a reținut și prima instanță, prezumția de veridicitate a celor menționate în acest act.

Prezumția însă este una simplă, putând fi așadar combătută prin orice mijloc de probă. În acest sens, se constată că petentul a beneficiat de un cadru procesual adecvat, ca dovadă că a propus și au fost administrate probele solicitate de acesta.

Analizând probele astfel administrate, Tribunalul reține că, situația de fapt, astfel cum a fost înfățișată și de către petent și susținută, în parte, de martor, confirmă încălcarea prevederilor art. 135 lit. h din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, probatoriul administrat nefiind în măsură să combată ori, cel puțin, să pună la îndoială conformitatea celor consemnate în procesul verbal.

Astfel, potrivit art. 135 lit. h din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere, printre altele, pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Acordarea priorității este definită de lege ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.

Potrivit celor de mai sus, a celor expuse de petent și martorul audiat în cauză, având în vedere și locul incidentului, instanța reține că prin manevra efectuată de către petent, acesta nu a acordat prioritatea de trecere pietonilor care aveau acest drept. Faptul că pietonii aveau prioritate de trecere față de autoturismul condus de petent rezultă din aceea că, troleibuzul, în dreptul căruia petentul susține că a rulat pe același sens, cel puțin înaintea trecerii de pietoni, a oprit în cele din urmă pentru a permite pietonilor să treacă, astfel cum a declarat martorul audiat în cauză. Așadar, cu atât mai mult cu cât se afla pe următoarea bandă de circulație iar pe banda din partea dreaptă rula, respectiv era oprit la trecere, un troleibuz, aceeași obligație o avea și petentul, de a se asigura că trecerea de pietoni este liberă, respectiv de a acorda prioritatea de trecere pietonilor care se angajaseră în traversare. Ori continuarea drumului, în condițiile în care, cel puțin, în același timp, și pietonii s-au angajat în traversare, are semnificația nerespectării prevederilor art. 135 din OUG nr. 195/2002, astfel cum a reținut și prima instanță.

Petentul susține că a observat cele două persoane din dreptul trecerii de pietoni și că a remarcat lipsa intenției acestora de a traversa, însă această susținere nu poate fi reținută în contextul în care acestea s-au și angajat în traversare, dovadă că troleibuzul, din dreptul său, a și oprit pentru a acorda prioritatea de trecere, astfel cum a declarat martorul audiat în cauză. Și, chiar dacă aceasta a fost convingerea subiectivă a petentului în acel moment, această împrejurare nu poate fi circumscrisă unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, vinovăția în săvârșirea faptei putând îmbrăca și forma culpei.

În consecință, constatând că fapta pentru care a fost sancționat petentul există și constituie contravenție, Tribunalul reține că sentința apelată este temeinică și legală, apelul formulat de către petent urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul S____ A_____ R_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Timișoara, ____________________________, ______________, jud. T____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 46, jud. T____.

Menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. xxxxx/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10.02.2014.

Red. IT/29.04.2014

4 ex/2 __________