În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în data de 20.02.2013, a fost sancționată în temeiul art. 61 alin.(1) lit. p) din OG nr. 43/1997 cu amendă contravențională în cuantum de 25 000 lei, reținându-se în sarcina acesteia că a efectuat un transport de marfă pe DJ 226, cu depășirea greutății totale admise de lege.

Petenta a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție atacat întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 19 și art. 16 alin.(6) din OG nr. 2/2001. Astfel, petenta a susținut că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, iar din cuprinsul acestuia lipsesc numărul de înmatriculare în registrul comerțului și datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea.

Pe fondul cauzei, petenta susținut că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, respectiv petenta nu a efectuat un transport de marfă pe DJ 226, cu depășirea greutății totale admise de lege.

În plus, petenta a invocat jurisprudența CEDO și faptul că prezumția de adevăr a procesului verbal de contravenție este una relativă.

În subsidiar, petenta susținut lipsa de proporționalitate dintre sancțiunea aplicată și lipsa de pericol social al faptei săvârșite și a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 5, art. 6, art. 7, art. 19, art. 16 și art. 31-32 din OG 2/2001. De asemenea, petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal _______ nr. xxxxx/20.02.2013( fila 8).

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare( filele 17-20), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că fapta reținută în sarcina petentei corespunde realității.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de către petent, intimata a susținut că acestea sunt nefondate, procesul verbal contestat fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 alin.(1) și 19 din OG nr. 2/2001.

De asemenea, intimata a arătat că nu se impune nici înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.

În drept, intimata a invocat art. 205-207 C.proc.civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În dovedire, intimata a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat( filele 21-45).

Petenta, legal citată, nu formulat răspuns la întâmpinare.

În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin Sentința civilă xxxxx/24.10.2013, Judecătoria C________ a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.

Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță în sensul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxx/20.02.2013, în sarcina petentei s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 61 alin.(1) lit. p) din OG nr. 43/1997.

Astfel, s-a reținut în actul constatator că, la data de 20.02.2013, pe DJ 226 la km 16/C____, conducătorul auto S_____ M____, a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei, iar după efectuarea procedeului de cântărire, a rezultat depășirea greutății totale și pe axe cu 4,550 tone peste greutatea maxim admisă, conform bon de cântar nr. 820/20.02.2013, semnat de conducătorul auto S_____ M____, fără autorizație specială de transport.

Conform art. 61 alin.(1) lit. p) din OG nr. 43/1997, constituie contravenție, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Referitor la motivele de nelegalitate invocate de către petent, instanța a făcut următoarele precizări:

Deși petenta susține că art. 19 din OG nr. 2/2001 nu a fost respectat la întocmirea procesului verbal contestat, arătând că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în absența unui martor asistent, instanța a apreciat că această apărare este neîntemeiată.

În acest sens, instanța a constatat că art. 19 din OG nr. 2/2001 stipulează că procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In lipsa unui martor asistent, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.

Analizând cuprinsul procesului verbal contestat, instanța a observat că au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, mai precis, agentul constatator a făcut mențiunea că contravenientul nu este prezent la întocmirea procesului, iar persoanele prezente nu pot avea calitatea de martori.

Cu privire la ultimul motiv de nulitate invocat de către petentă, respectiv lipsa din cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privind numărul de înmatriculare în registrul comerțului și datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea, instanța a considerat că o eventuală nerespectare a dispoz. art. 16 din OG 2/2001 este sancționată cu nulitatea virtuală condiționată de dovedirea de către petentă a producerii unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea în totalitate a actului sancționator. Ori, instanța a constatat, pe de o parte, că petenta nu a invocat și nici nu a dovedit producerea unei asemenea vătămări, iar pe de altă parte, că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentei, astfel încât aceasta a avut posibilitatea să ia la cunoștință de fapta contravențională reținută și de asemenea să invoce în termenul legal eventualele motive de nelegalitate și netemeinicie ale procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În cauză, se reține, petenta a avut posibilitatea efectivă să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, însă aceasta nu a reușit să prezinte existența unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție.

Mai mult decât atât, instanța a reținut că prezumția de temeinicie a procesului verbal se coroborează și cu înscrisurile depuse de către intimată. Astfel, bonul de cântar nr. 820/20.02.2013( fila 23), semnat de conducătorul auto S_____ M____, reiese în mod evident o masă de xxxxx kg, cu 4,550 tone peste greutatea maxim admisă( xxxxx kg ).

Sub aspect sancționatoriu, instanța a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța a constatat că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul – verbal. În acest sens, instanța a observat că petentei i-a fost aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine nesinceră, negând fapta reținută în sarcina sa.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petenta , cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 12.02.2014

În motivarea apelului invocă apelanta nulitatea procesului verbal prin prisma dispozițiilor art. 5,6,7, art. 19,respectiv art. 16 al.6 din OG 2/2001, relativ la atestarea celor consemnate în cuprinsul procesului verbal de către un martor. De asemenea apreciază petenta asupra încălcării dispozițiilor art. 16 al.6 din OG 2/2001 referitor la consemnarea în cuprinsul procesului verbal a numărului de identificare în registrul comerțului și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

Pe fond solicită anularea procesului verbal motivat de faptul că fapta reținută în sarcina sa nu există, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.

În drept au fost invocate disp. art. 299-316 c.proc.civ, art. 304 pct.9 c.proc.civ.

Intimata, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat apreciind că agentul constatator a efectuat în mod corect și legal mențiunile în cuprinsul procesului verbal conform art. 19 din OG 2/2001. Totodată apreciază asupra caracterului legal și temeinic al sentinței apelate apreciind că instanța de fond a folosit toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, punând în dezbaterea părților împrejurările de fapt și de drept ale cauzei.

Procedând la judecata cauzei prin prisma disp. art. 476 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :

Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată în temeiul disp. art. 61 al.1 lit.p din OG 43/1997, întrucât in urma controlului efectuat in data de 20.02.2013 autovehiculul ce ii aparținea, având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost depistat circulând pe DJ 226 cu depășirea greutății totale și pe axe si fără AST, conform bon de cântar nr. 820/20.02.2013

In referire la criticile formulate de apelant, Tribunalul observă că acestea fac trimitere la motive de nelegalitate și netemeinicie, astfel cum au fost anterior menționate.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

Relativ la criticile petentului cu referire la nerespectarea disp. art 16 din OG 2/2001 sub aspectul omisiunii de a se menționa numărul de identificare la ORC al petentei precum și datele de identificare ale persoanei care o reprezintă instanța le apreciază ca neîntemeiate, procesul verbal cuprinzând mențiuni relativ la identificarea societății petente.

Referitor la lipsa semnăturii martorului asistent se reține în sensul că potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

In ceea ce privește semnătura martorului asistent, rolul acestuia nu este acela de a proba fapta comisă de persoana sancționată, ci prezența sa se limitează numai la atestarea faptului că agentul constatator a încheiat procesul în lipsa contravenientului, în speță fiind menționate potrivit art. 19 al.3 din OG 2/2001 condițiile care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor asistent.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația menționată în cuprinsul procesul verbal.

După cum s-a reținut procesul verbal de contravenție întocmit de un agent constatator aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se bucura de o prezumție de adevăr, însă aceasta prezumție nu este absoluta, ci relativa si poate fi combătută prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.

Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat prin săvârșirea contravenției.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

În speță, prima instanță a apreciat că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, probă care în speță nu a fost efectuată, intimata constatând potrivit mijlocului de cântărire, aspectele reținute în bonul de cântar atestat de conducătorul auto, respectiv procesul verbal contestat.

Astfel, se apreciază față de considerentele expuse că în spetă este nu incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de control judiciar să cenzureze masurile dispuse, în condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca la data de referință petenta nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.

Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de faptele reținute, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.

Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținută si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul ca petenta nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale menționate anterior.

Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care nu pot fi îndeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.

Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata ca petenta, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.

Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelanta petentă, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerentele față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant _______________ sediul ales în C________ _________________.54 ____________ av. C______ și Asociații în contradictoriu cu intimat R____ A_______ JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C________, cu sediul în C________ _____________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A xxxxx, îndreptat împotriva sentinței civile nr.xxxxx/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 12.05.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_______ N_____ I____ L____ O______ D__

GREFIER,

D______ V________ S_______

Jud. fond A.A_____

Red.decizie jud. C.N_____/2 ex./19.05.2014