Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 765/2014

Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ G_______ V________

Judecător A____ E_____ G____

Grefier M______ M______

Pe rol judecarea apelului formulat de petentul P_______ L________ C_________, împotriva sentinței civile nr.3288 din 10.03.2014 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul M__ I___ IPJ D___ SERVICIUL RUTIER C______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța, constatând apelul în stare de judecată, îl reține spre soluționare.

a

INSTANȚA

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3288 pronunțată la data de 10.03.2014 Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petentul P_______ L________ C_________, domiciliat în Pitești, ____________________________ nr. 5, ____________. D ________________________ cu intimat M__ I___ IPJ D___ SERVICIUL RUTIER C______, ____________________. 50.

Pentru a se pronunțat astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.09.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 720 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 din ROUG 195/2002 constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe ___________________________ viteza de 104 km/h.

Analizând legalitatea procesului verbal rap. la art. 17 din OG 2/2001 instanța de fond a constatat că nu există motive de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia.

Analizând temeinicia procesului verbal față de susținerile petentului și având în vedere planșele foto depuse la dosar și declarația martorului audiat conform căruia nu poate preciza cu ce viteză a circulat petentul, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută de agentul constatator este corectă.

În consecință, instanța de fond a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul P_______ L________ C_________, solicitând instanței de apel ca. prin hotărârea ce se va pronunța, să fie admis apelul, în sensul modificării in tot a hotărârii apelate si, pe fond, admiterea plângerii contravenționale și anularea in totalitate a procesului-verbal srria CP nr 49W6XQ din data de i0.09.2013 întocmit de către Inspectoratul General al Politiei Romane - Inspectoratul de Politie Județean D___ - Biroul Rutier C______, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in suma de 720 lei, 9 puncte de penalizare si suspendarea si reținerea permisului de conducere, pe o perioada de 90 de zile si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, s-a susținut că, in mod eronat, instanța de fond a respins plângerea contravenționala formulata de petent, iar prin hotărârea nr.3288/2014, nu a motivat in fapt si in drept concluzia la care a ajuns, cum de altfel nici parata M.A.L - LG.P.R.- LP.J. D___ - Serviciul Rutier C______ nu si-a susținut, prin apărările si probele depuse in acest litigiu, temeinicia si legalitatea procesului verbal de contravenție contestat.

F___ de cele susținute prin plângerea formulata si fata de probatoriul depus, raportat la apararile formulate de parata si la probele neconcludente depuse de aceasta, s-a considerat a se reține ca instanța de fond si-a fundamentat concluziile, bazându-se fie pe cele menționate de intimata, fie pe interpretarea subiectiva si limitata a prevederilor legale, fie neluând in considerare probele administrate in dosar.

In procesul elaborării hotărârii, instanța trebuie sa aprecieze faptele alegate, sa identifice si sa interpreteze regulile de drept aplicabile si sa estimeze consecințele.

Motivarea hotărârii trebuie sa fie pertinenta, completa, întemeiata, omogena, convingătoare si accesibila.

Referitor la acestea, este evident ca cele reținute de instanța de judecata, nu conduc la o soluționare corecta a litigiului, iar soluția pronunțata se impune a fi modificata, pentru următoarele considerente:

In fapt, prin acțiunea formulata, ce a făcut obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXXXX de pe rolul Judecătoriei C______, s-a solicitat anularea procesului verbal de contravenție contestat, cu exonerarea subsemnatului de sancțiunile aplicate: plata amenzii, anularea punctelor de penalizare si restituirea permisului de conducere.

Petenul a înțeles să critice hotărârea pronunțata de către instanța de fond deoarece prin aceasta nu s-a făcut aplicarea corecta a textelor de lege incidente litigiului, nu s-au analizat toate probele necesare soluționării cauzei si nici nu se indica in mod concret care sunt considerentele care au condus instanța la concluzia ca soluțiile adoptate de catre parata, prin aplicarea sancțiunilor menționate in procesul verbal contestat, s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Având in vedere cele retinute de catre prima instanta. s-a considerat că aceste motive evident nefondate, in totala contradicție cu situația de fapt existenta, situatie care rezulta fara dubii din probele administrate in cauza; mai mult, in încercarea de a argumenta motivatia hotararii pronuntate, instanta prezintă susțineri in sprijinul carora nu indica nici o proba care sa fi fost administrata de intimata, ci intelege doar sa preia cele relatate de aceasta.

Astfel, prin hotararea pronuntata, instanta de fond, nu motiveaza concluzia la care ajunge, rezumandu-se sa menționeze ca "Analizând legalitatea procesului verbal rap. la art. 17 din DC 2/2001 instanta constata ca nu exista motive de nulitate absoluta care sa conducă la anulare acestuia" si ca "Analizand temeinica procesului verbal fata de susținerile petentului si avand in vedere planșele foto depuse la dosar si declarația martorului audiat conform caruia nu poate preaiza cu ce viteza a circulat petentul, instanta constata ca starea de fapt retinuta de agentul constatator este corecta. »

In fapt, in principal, s-a solicitat a se observa ca motivare a instanței este lacunara si nu dovedește analizarea litigiului prin coroborarea probelor cu textele de lege incidente.

Desi prin plangerea formulata s-a invocat nulitatea absoluta a procesului-verbal, prin cele menționate, se poate constata ca, prin sentința civilă apelanta, nr, 3288/2014, instanta de fond nu a analizat cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 16și art.17 din OG nr.2/200l.

Asa cum s-a relatat anterior, referitor la cazurile de nulitate invocate, instanta de fond s-a limitat sa menționeze: "instanța a constatat ca nu exista motive de nulitate absoluta care sa conducă la anularea acestuia", tara sa motiveze in mod expres concluzia la care a ajuns si fara sa indice dispoziții legale in susținere.

Astfel, data fiind nemotivarea primei instante in ceea ce privește aceasta excepție, analizand litigiul supus judecații, s-a solicitat a se reține ca procesul verbal contestat este afectat de grave vicii de forma si de fond, ce au ca sancțiune nulitatea absoluta a acestuia.

Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificări si completări, agentul constatator trebuie sa faca descrierea faptei cu indicarea cu exactitate a locului in care a fost savarsita presupusa contravenție si nu _______________ asa cum a fost facuta, precum si cu aratare a tuturor împrejurărilor in care a fost savarsita fapta:

"(I) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu. (.,), descruerea faptei contravenționale cu indicarea dalei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pol servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; (..)"`

F___ de aceste dispoziții legale se poate constata faptul ca, in procesul verbal de constatare si sancționare a contraventilor, contestat, nu se mentioneaza in mod explicit presupusa fapta savarsita si foarte importat, nu se indica locul săvârșirii acesteia, deoarece doar mențiune a ______________________________ a se indica localitatea si km., m. sau un număr al acelei străzi, pentru a se putea localiza exact care este pretinsul loc al savarsirii faptei, nu poale coincide cu menționarea locului faptei.

Aceasta deoarece, daca este vorba de __________________________ C______, este de notorietate ca este vorba de o porțiune foarte mare de drum, in care sunt sectoare de drum cu limite diferite de viteza.

De asemenea, in cuprinsul procesului verbal nu sunt indicate împrejurările care au condus agentul constatator sa ajunga la o asemenea concluzie si nici împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Sub acest aspect, instanta de fond nu a făcut nicio referire.

F___ de aceste dispoziții legale, raportat la faptul ca in procesul verbal nu este indicat locul în care fost săvârșita contravenția si nici împrejurările ce pot servi aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, s-a solicitat a se constata ca instanța de fond in mod eronat a trecut cu totul peste aceasta excepție.

De asemenea, instanța nu a analizat nulitatea procesului verbal de contravenție contestat, raportat la incalcarea de către agentul constatator a dispozițiilor imperative ale art. arte 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, in sensul ca nu a respectat obligația imperativa de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni si de a consemna, distinct, obiectiunile la rubrica special desemnata in acest sens, daca exista, sau, in cazul in care nu sunt formulate obiectiuni, sa consemneze expres acest aspect.

Este evident ca aceste obligații ale agentului constatator au fost instituite, de asemenea, in vederea garantării respectării dreptului la aparare al contravenientului in momentul încheierii procesului-verbal.

Prin încălcarea acestor dispoziții legale rezulta cu evidenta ca in momentul întocmirii procesului-verbal nu au fost respectate garanțiile dreptului la aparare al contravenientului iar sancțiunea care se impune este anularea procesului-verbal de către instanța de judecata, singura in masura sa înlăture aceasta vatamare, prin anulare.

Petentul a înțeles să critice hotărârea instanței de fond deoarece instanta nu a analizat nici incidența dispozițiilor art. 27 din O.G. nr„ 2/2011 raportat la art. 25 alin. 3 din același act normativ, la speța in cauza, raportata la faptul ca procesul verbal este comunicat valabil, când, concomitent cu acesta, se comunica si instiintarea de plata a amenzii, cand aceasta sancțiune contravenționala a fost aplicata.

In consecință, s-a apreciat ca necomunicarea înștiințării de plata odata cu procesul verbal atrage nulitatea procesului verbal.

Ori, in speța, înștiințarea de plata este necompletata cu datele subsemnatului, drept pentru care nu poate reprezenta îndeplinirea dispozițiilor art.- 25 alin. 3 si art, 27 din O.G. nr. 2/2001 si astfel procesul verbal si ins ființarea de plata sunt lipsite de efecte juridice atat fata de subsemnatul cat si fata de terii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 181 din R.G. nr.. 1391/2006 raportat la art, 109 din O.U.G. nr. 195/2002 care stabilesc ca, in situatia in care constatarea contravenției se face cu un mijloc tehnic certificat si omologat metrologic, se completează modelul din anexa 1D, in consecința procesul verbal nu indelineste forma ceruta de legiuitor.

F___ de toate aceste considerente, s- asolicitat a se constata ca prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica si analizand cele invederate, să se constate nulitatea procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește fondul litigiului, de asemenea, instanta nu intelege sa faca o motivare pertinenta asupra celor invocate in plagerea contravenționala, nu este in masura sa indice motivele concrete coroborate cu dispozițiile legale si cu probele administrate, care i-au format convingerea ca fapta exista, gravitatea acesteia, pericolul social existent si nici care sunt considerentele care au determinat-o sa inlature susținerile noastre, sa ne inlature probele administrate si sa atribuie celor constatate si relatate de parata, prezumția de adevar absolut, iar probele administrate de aceasta sa fie considerate relevante, utile si concludente cauzei.

De asemenea, instanta nu a ținut cont de situația de fapt prezentată atât de petent, cât și de martorul audiat, interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză.

Astfel, data fiind motivare a succinta si lacunara, respectiv mențiune a ca: "Analizand temeinica procesului verbal fata de susținerile petentului si avand in vedere planșele foto depuse la dosar si declarația martorului audiat conform caruia nu poate preciza cu ce viteza a circulat petentul, instanța a constatat ca starea de fapt reținuta de agentul constatator este corecta."

S-a apreciat ca fata de aceasta motivare, raportat la toate celelalte circumstanțe ale cauzei, soluția pronunțata nu poate fi considerata legala si temeinica.

In fapt, prin procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 10.09.2013 întocmit de către LJ.P. D___ - Biroul Rutier C______, prin agentul constatator I___ M____, asa cum s-a aratat in acțiunea formulata, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in suma de 720 lei, 9 puncte de penalizare si suspendarea si reținerea permisului de conducere, pe o perioada de 90 de zile, indicându-se ca si temei legal: art. 121 din R.G. nr, 1391/2006 si s-a menționat ca faptele savarsite sunt sancționate, potrivit art. 102/3/e din OUG nr. 195/2002, republicata.

Referitor la acest proces verbal, arata intimata ca, s-a condus un autoturism pe _________________________ viteza de 104 km/h înregistrata de aparatul radar, limita de viteza fiind de 50km/h.

Desi, era de sarcina si obligația intimatei de a face dovada celor reținute pin procesul verbal contravențional contestat, acesta nu a procedat in acest fel, iar instanta a ignorat aceste aspecte.

F___ de toate cele relatate si fata de probele din dosar, s-a solicitat a se analoza cauza si a se constata ca agentul constatator a reținut o situație de fapt nereala, pe care a interpretat-o in mod subiectiv si in baza căreia i-a aplicat sancțiunea menționata.

S-a solicitat a se constata ca, desi s-a învederat faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 109 din OUG nr, 195/2002 : "Constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de catre polițistul rutier ...", dar persoana care l-a oprit si i-a solicitat actele nu s-a prezentat si astfel nu poate știi cu exactitate cine era, nu i-a arătat vreo dovada referitoare la fapta reținuta si nici nu a constatat ca avea montat pe mașina sa, aparat radar pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre/radar), iar prin probele administrate cu s-a demonstrat contrariul, totuși instanța a trecut peste aceasta.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 49 alin 2 din O.U.G. nr.. 195/2002: "pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabilii, pentru autovehiculele din categoritle A si E, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h.."

Iar viteza maxima legala pe acea porțiune de drum ( cu 6 benzi de circulație) este de 70 km/h conform indicatoarelor si marcajelor instalate in acea porțiune de drum si desi nu s-a făcut proba contrara (in sentința apelata nu se face nicio mențiune in acest sens), instanța nu a motivat nici respingerea acestei susțineri.

Caci, in aceste circumstanțe, chiar daca viteza era de 104 km/h cat a consemnat agentul constatator (desi este puțin probabil), petentului ar fi trebuit sa-i fie aplicata o amenda mult mai mica, prevăzută de art. 108 alin 1 lit.- b pct, 2 din O.U.G. nr, 195/2002: "2. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;"

Chiar si in situația in care sunt respectate toate normele in vigoare cu privire la efectuarea înregistrărilor radar in situația contravențiilor rutiere, legislația prevede anumite marje de toleranta ale acestor aparate, deoarece nicio masuratoare nu se poate realiza cu o precizie deplina, din cauza unor factori precum: eroare interna a blocului de emisie, eroarea blocului de recepție, condițiile atmosferice, etc.

De aceea, legea prevede anumite marje de toleranta ale valorilor înregistrate, care depind de faptul daca aparatul politiei pe care se afla montat aparatul radar se afla staționat sau in mișcare, in a doua ipoteza eroarea tolerata fiind, evident, mai mare.

Astfel, art, 3.1.1. din Norma de Metrologie Legala 021 - 05 prevede ca pentru măsurarea vitezei, in condiții normale de trafic, exista erori maxime tolerate pentru viteze de pana la, mai mari sau egale cu 100 km/h, atat pentru cinemometrele care funcționează numai in regim staționar, cat si pentru cele care aflate in regim de deplasare.

In aceste condiții, agentul constatator trebuia sa tina seama la aplicarea sancțiunii, de viteza matematic determinata, aplicând sancțiunea corespunzătoare.

Pe de alta parte, nu au fost respectate nici dispozițiile imperative ale punctului 3.5.1. liniuța a S-a din Norma de Metrologie legala NML 021-05 care prevede ca înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă, printre altele: "imaginea autovehiculului`, din care sa poala fi pus in evident numărul de înmatriculare al acestuia ".

S-a apreciat ca instanța de fond, nu a avut in vedere in soluționarea cauzei de fata, nici jurisprudența constanta a curții Europene a Drepturilor Omului (Ozturk c. Germania, Lauko c. Slovacia, A_____ c. Romania) potrivit căreia se impune respectarea prezumției de nevinovăție, chestiunea administrării probelor impunându-se a fi analizata in lumina paragrafelor 2 si 3 ale art.6 din CEDO , consecința fiind ca sarcina probei revine agenților constatatori, dubiul profitând petentului.

Art. 6 din Convenție, statuează ca orice persoana de bucura de prezumția de nevinovăție in materie "penala" , Curtea stabilind ca noțiunea de contravenție este inclusa in noțiunea de "materie penala", ce este folosita in sens larg in cuprinsul Convenției.

Pe cale de consecința, prin el însuși, in lipsa unor probe temeinice din care sa reiasă realitatea susținerilor agentului constatator, procesul verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție a petentului, garantata atat de Constituția României, cat si de practica CEDO in materie.

F___ de toate cele învederate, s-a solicitat a se constata ca nu s-a savarsit pretinsa fapta menționata de agentul de politic.

Concluzionând, in soluționarea acestui apel, s-a solicitat ase analiza toate argumentele menționate in plângerea formulata si care nu au fost supuse verificării de către instanța de fond, să se aibă în vedere si să se dea eficiență tuturor probelor propuse, admise de instanța si depuse la dosar si aceasta făcând coroborarea cu dispozițiile legale incidente.

Considerând legale si temeinice cele mai sus menționate, s-a solicitat ca, in conformitate cu prevederile art.480 (2) Cod procedura civila, să fie admis apelul, sa fie schimbată in tot sentința nr. 3288/2014 din 10 Martie 2014 pronunțata de Judecătoria C______, in dosarul nr. 30.XXXXXXXXXXXX si pe fond, admiterea in totalitatea a plângerii formulata împotriva procesului verbal de contravenție procesului-verbal ________, nr. xxxxxxx din data de 10.09.2013 întocmit de către Inspectoratul General al Politiei Romane - Inspectoratul de Politie Județean D___ - Biroul Rutier C______.

În cauză s-a depus întâmpinare de către IPJ D___, prin care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, iar pe fond menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca temeinic și legal.

Astfel, instanța de fond, în mod corect a respins plângerea formulată de petent, apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de poliție. Prin mijloacele de probă depuse la dosar, instituția pârâtă a făcut dovada vinovăției petentului în săvârșirea contravenției.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479 C.p.civ., instanța apreciază că apelul este neintemeiat, pentru următoarele considerente:

Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, procesul verbal cuprinde in mod corect descrierea faptei savarsite, in sensul aceasta a fost savarsita pe ___________________________ Elpreco, limita de viteza pe acel sector de drum fiind mentionata in procesul verbal de constatare a contraventiei - 50 km/h.

Instanta de apel retine ca agentul constatator a efectuat o corecta descriere a faptei savarsite, motivul de apel privind lipsa descrierii imprejurarilor savarsirii faptei fiind neintemeiata in contextul in care este trecut locul savarsirii faptei, data, ora, iar alte aspecte relevante nu sunt invocate nici macar de petentul apelant., care se limiteaza a arata generic ca nu se indica imprejurarile savarsirii faptei, fara a preciza care anume imprejurari

In ce priveste prevederile art.25 - 27 OG 2/2011, acestea nu au nici o relevanta cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, reglementand doar modalitatea de comunicare a acestuia, imprejurare ce are loc ulterior intocmirii actului sanctionator, in timp ce o conditie esentiala a motivelor de nulitate este ca acestea sa fie anterioare sau concomitente intocmirii inscrisului.

De asemenea, si critica apelantului avand ca obiect nerespectarea dreptului de a formula obiectiuni este neintemeiata, in cuprinsul actului constatator fiind trecuta la rubrica corespunzatoare obiectiunilor expresia "Cu mentiuni", si fiind semnat de catre apelantul petent sub aceasta mentiune si corespunzator imprejurarii ca i-a fost adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni.

Procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, iar cele cuprinse în procesul verbal se completează cu mențiunile existente în actele ce au stat la baza procesului verbal; astfel, întocmirea unui act administrativ presupune efectuarea parcurgerea unor etape premergătoare și întocmirea unor acte premergătoare care, fără a avea caracterul unor acte administrative, fundamentează emiterea ulterioară a actului administrativ.

Constatarea unei contravenții referitoare la regimul de circulație presupune ca anterior acestei operații agentul constatator să fie calificat să efectueze o astfel de înregistrare iar aparatul radar să fie certificat din punct de vedere metrologic.

Așadar, este logic ca aceste operațiuni premergătoare să fie avute în vedere și să fundamenteze legalitatea și temeinicia procesului verbal.

Planșele fotografice aflate la dosar atestă faptul că în ziua de 10.09.2013 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe ___________________________ viteza de 104 km/h., viteza înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION _________ 112 omologat și verificat metrologic. Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice limita maximă de viteză în localități este de 50 km/ h, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

M__ mult dispozițiile relevante în acest sens sunt următoarele

Art. 109 OUG 195/2002: (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Art. 181 din HG 1391/2006: -(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Așadar, înregistrarea efectuată este conformă prevederilor cuprinse în Norma de metrologie legală 021-05, iar procesul verbal de constatare a contraventiei este corect intocmit.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit , dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Ca urmare, nu este intemeiata sustinerea apelantului in sensul ca beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si ca in sarcina intimatei este de a proba cele retinute prin actul constatator al contraventiei.

În mod corect instanța de fond a apreciat că planșele fotografice aflate la dosar atestă faptul că în ziua de 10.09.2013 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe ___________________________ viteza de 104 km/h, in plansa fotografica de la fila 37 dosar de fond observandu-se numarul de inmatriculare al autoturismului petentului.

Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, tribunalul apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina apelantului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e, din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În altă ordine de idei, chiar și în fața instanței de control judiciar, apelantul putea proba netemeinicia procesului verbal, însă acesta nu a depus nici-o dovadă care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind neintemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul-petentul P_______ L________ C_________, domiciliat în Pitești, ____________________________ nr. 5, ____________. D _________________, împotriva sentinței civile nr.3288 din 10.03.2014 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul M__ I___ IPJ D___, cu sediul în C______, _____________________.50, jud. D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 19.11.2014.

Președinte, A______ G_______ V________		Judecător, A____ E_____ G____
	Grefier, M______ M______

Red. 4 ex./A.E.G./07.01.2015

M.M. 03 Decembrie 2014