Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 555

Ședința publică din data de 17 iunie 2015

Completul constituit din:

Judecător: C_______ S____ - Președinte

Judecător: U__ E____ Steluța

Grefier: Șașcă M_____-C______

Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul B_______ N___, împotriva sentinței civile nr. 3129 din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. _______.P. NR. xxxxxxx DIN DATA DE 28.05.2014.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA,

deliberând în secret, conform prevederilor art. 395 din noul Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță

1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul B_______ N___, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Orașul B____, ____________________. 52, _____________, jud. Harghita, în contradictoriu cu I____________ de Poliție al Județului Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C___, __________________________. 34, jud. Harghita a solicitat anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.05.2014 de IPJ Harghita, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, petentul a arătat că în data de 28.05.2014 a fost sancționat de organele de poliție pe motiv că ar fi depășit neregulamentar două autoturisme, al doilea fiind o autospecială a poliției.

Petentul invocă nulitatea procesului-verbal pe motivul neindicării concrete a locului săvârșirii faptei și pentru neindicarea corectă a textului legal în baza căruia a fost sancționat.

Petentul susține că a depășit cele două autoturisme într-o zonă în care era permisă depășirea, iar depășirea a fost efectuată regulamentar. Este posibil să nu fi încălcat deloc linia continuă și să fi reintrat pe banda inițială exact înainte de punctul de începere al acestuia. S-ar putea să fi încălcat marcajul continuu când petentul a reintrat pe banda inițială exact la punctul de începere al acestuia sau după 2-3 m după acest punct, dar dacă s-a întâmplat acest lucru se datorează exclusiv agentului de poliție care a condus mașina de poliție și care a accelerat în timp ce petentul s-a deplasat lângă mașina acestuia.

Atunci când a planificat această manevră, petentul a estimat bine distanța necesară ca după efectuarea manevrei cu viteza legală să ajungă înapoi pe banda inițială înainte de a începe porțiunea de drum unde este interzisă depășirea, cunoscând și faptul că cei doi conducători auto nu au voie să mărească viteza de deplasare în timp ce sunt depășite.

În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006.

Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă de timbru (f. 5).

În probațiune, petentul a depus copia procesului-verbal atacat.

1.2 Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.

În motivare, intimatul arată că petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 28.05.2014, orele 11.25, în timp ce a condus autovehiculul cu nr. XXXXXXXXX pe DE 578, la ________________________ a depășit două autovehicule în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” și încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de mers.

Prin fapta sa petentul a încălcat prevederile art. 120 al. 1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006, iar temeiul legal de incriminare și sancționare constituie dispozițiile art. 100 al. 3 lit. e din OUG 195/2002. Petentului i-a fost aplicată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 30 de zile.

Intimatul arată că actul constatator al contravenției a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de art. 16 pct. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapta fiind săvârșită de petentul cu vinovăție, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele legale.

Întâmpinarea este motivată în drept cu dispozițiile art. 205-208 din noul Cod.pr.civ., OG nr.2/2001.

Intimatul solicită în temeiul art. 223 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ judecarea și în lipsa sa.

La întâmpinarea formulată intimatul anexează referatul agentului constatator, referatul colegului agentului constatator, atestat operator, planșe foto.

1.3 În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și planșe foto, în plus instanța a încuviințat și a administrat proba cu martorii S_______ V_______ și G_____ C____, propuși de intimat. Instanța a încuviințat și proba cu martorul Jupinschi V_____, propus de petent, dar acesta nu s-a prezentat și nu a fost adus nici în urma emiterii mandatului de aducere, motiv pentru care reprezentanta petentului a renunțat la această probă.

2. Hotărârea instanței de fond:

Prin Sentința civilă nr. 3129/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C___ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Prima instanță a reținut că, plângerea a fost formulată în termenul legal, la data de 11.06.2014, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate, prevăzută de art. 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.

Petentul invocă nulitatea procesului-verbal pe motivul neindicării concrete a locului săvârșirii faptei, însă instanța constată că este indicat locul săvârșirii faptei și anume DE 578, ________________________. Este adevărat că pe DE 578 _______________________ intrări, însă din referatul agentului constatator și din planșe foto, dar și din declarația martorilor rezultă că depășirea s-a efectuat la _______________________________. Oricum, această omisiune se sancționează cu nulitatea relativă, sub condiția dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturat altfel, iar în speță nu există o vătămare, dat fiind că petentul nu a contestat că depășirea s-a efectuat la ________________________, dinspre _______________________________> În ceea ce privește invocarea neindicării corecte a textului legal în baza căruia a fost sancționat, instanța a constatat că s-a trecut art. 120 al. 1 lit. h, i din OUG nr. 195/2002, în loc de HG nr. 1391/2006, însă acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal, dat fiind că acest text de lege nu reprezintă temeiul legal al sancțiunii, ci textul de lege încălcat prin săvârșirea faptei respective.

La temeiul legal al sancțiunii, pare să fie art. 100 al. 3 lit. b în loc de art. 100 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, cel puțin în copia procesului-verbal depus de petent, ceea ce este greșit, însă în opinia instanței atrage nulitatea relativă, sub condiția dovedirii vreunei vătămări.

În speță nu s-a produs o vătămare, dat fiind că atât sancțiunea principală, cât și sancțiunea complementară este aceeași pentru faptele prevăzute la art. 100 al. 3 lit. b și art. 100 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, iar este evident că este o eroare materială, din descrierea faptei rezultând fără dubii pentru ce faptă a fost sancționat petentul.

Referitor la temeinicia procesului – verbal contestat, instanța a reținut următoarele :

Petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 425 lei pe motiv că la data de 28.05.2014, orele 11.25, în timp ce a condus autovehiculul cu nr. XXXXXXXXX pe DE 578, la ________________________ a depășit două autovehicule, dintre care ultimul era autospeciala MAI xxxxx în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” și încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de mers.

S-a reținut că temeiul legal de incriminare și sancționare constituie dispozițiile art. 100 al. 3 lit. e din OUG 195/2002.

În baza art. 100 al. 3 din OUG 195/2002 i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Petentul susține că a depășit cele două autoturisme într-o zonă în care era permisă depășirea, iar depășirea a fost efectuată regulamentar. Este posibil să nu fi încălcat deloc linia continuă și să fi reintrat pe banda inițială exact înainte de punctul de începere al acestuia. S-ar putea să fi încălcat marcajul continuu la punctul de începere al acestuia sau după 2-3 m după acest punct, dar dacă s-a întâmplat acest lucru se datorează exclusiv agentului de poliție care a condus mașina de poliție și care a accelerat în timp ce petentul s-a deplasat lângă mașina acestuia.

Din declarația martorei S_______ V_______ (f. 39) rezultă că petentul a inițiat manevra de depășire într-o curbă periculoasă, vrând să depășească un număr de 5 mașini printre care era și autospeciala poliției. Pe sensul opus venea o mașină, motiv pentru care autospeciala poliției s-a apropiat cât mai mult de carosabil pentru a-i lăsa loc în vederea evitării coliziunii cu mașina care venea din sens opus.

În schimb, din declarația martorului G_____ C____ (f. 48) rezultă că petentul a intrat în depășire, depășind un camion, după care autospeciala poliției, iar în locul unde petentul a inițiat manevra de depășire, nu era linie continuă, porțiunea de drum cu linie continuă a început de la locul unde a intrat în depășirea autospecialei Poliției.

Faptul că petentul a depășit două autovehicule și nu 5 rezultă și din procesul-verbal (f. 6). Din planșe foto (f. 20-24) rezultă că petentul a inițiat manevra de depășire în zona unde depășirea era permisă, ajungând pe parcursul efectuării manevrei în raza de acțiune a indicatorului cu semnificația „depășirea interzisă” și la marcajul cu linie continuă.

Deci, este adevărat că manevra de depășire s-a efectuat doar parțial în raza de acțiune a indicatorului cu semnificația „depășirea interzisă”.

Cu toate acestea, fapta există, nefiind necesar pentru reținerea acestei fapte ca toată manevra de depășire să fie efectuată în zonă în care depășirea este interzisă.

Petentul a susținut că încălcarea liniei continue probabil că nici nu a existat, iar dacă a existat, s-a produs doar pe o porțiune de drum foarte mică, de 2-3 m, iar la încălcarea liniei continue a contribuit conduita culpabilă a conducătorului autospecialei MAI.

Cu privire la acest aspect probele administrate sunt contradictorii: din declarația martorei S_______ V_______ (f. 39) rezultă că toată manevra de depășire s-a efectuat pe linie continuă, din referatul agentului constatator (f. 14) și din referatul colegului agentului constatator (f. 29) rezultă că petentul a finalizat manevra de depășire la o distanță de aproximativ 80-100 m de la indicatoarele cu semnificația „depășirea interzisă”, iar din declarația martorului G_____ C____ (f. 48) rezultă că petentul a încălcat linia continuă doar pe o distanță de 5-10 m.

Instanța, coroborând tot probatoriul administrat, a considerat că varianta agenților de poliție este probabil cea mai apropiată de adevăr. Cele declarate de martora S_______ V_______ în sensul că toată depășirea s-a efectuat pe linie continuă nu pot fi reținute, pentru motivul arătat mai sus. Cele declarate de martorul G_____ C____ în sensul că petentul a încălcat linia continuă doar pe o distanță de 5-10 m de asemenea nu pot fi reținute, dat fiind că același martor a declarat că porțiunea de drum cu linie continuă a început când petentul a ajuns în dreptul autospecialei poliției, iar în asemenea condiții petentul nu ar fi putut finaliza manevra așa de repede numai dacă conducătorul autospecialei era deja oprit pe carosabil.

Astfel, este posibil ca încălcarea liniei continue s-a efectuat pe o distanță ceva mai scurtă decât cea indicată de agenții de poliție, dar în orice caz, mult mai mare decât distanța arătată de martorul G_____ C____.

Chiar și în această situație, petentul a reușit să se reîncadreze relativ repede pe sensul de mers datorită faptului că conducătorul autospecialei MAI a frânat brusc, așa cum rezultă din referatul agentului constatator și referatul colegului agentului constatator, dar și din declarația martorei S_______ V_______. Dar se coroborează și cu declarația martorului G_____ C____, care a arătat că în momentul în care petentul a depășit autospeciala MAI, autovehiculul care circula pe sens opus era la o distanță de aproximativ 30, 40 m. Astfel, în opinia instanței, pentru a evita coliziunea între autoturismul condus de petent și autovehiculul care circula pe sens opus era necesar să frâneze brusc ori autospeciala MAI, ori autovehiculul care circula pe sens opus, sau ambele.

Instanța nu a reținut cele arătate de petent în sensul că încălcarea liniei continue s-a datorat conduitei culpabile a conducătorului autospecialei MAI, care ar fi accelerat în momentul în care a fost depășit de petent. Din declarația martorului G_____ C____ (f. 48) rezultă că petentul nu a avut loc să intre între camionul pe care îl depășise și autospeciala poliției, or, dacă autospeciala ar fi accelerat, ar fi avut loc. Iar după momentul respectiv, pe parcursul depășirii autospecialei petentul a reușit să se reîncadreze relativ repede pe sensul de mers tocmai pentru că conducătorul autospecialei a frânat pentru a evita coliziunea autoturismului condus de petent cu vehiculul care venea pe sens opus. În orice caz, petentul s-a reîncadrat pe sensul său de mers în fața autospecialei și nu în spatele acestuia, cum era normal dacă conducătorul autospecialei respective ar fi accelerat.

Conform art. 21 alin. 3 din OG n r. 2/2001 sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În acest context instanța a considerat că nerespectarea regulilor privind depășirea prezintă un risc sporit de accidente, iar în speță a existat și un pericol concret de coliziune cu autovehiculul care circula pe sens opus. Astfel, nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.

4. Calea de atac declarată în cauză:

4.1 Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, solicitând anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din la data de 28.05.2014.

Apelantul consideră că, nu a avut parte de un proces echitabil și martorii care au fost audiați „sunt puși de Poliție, martori montați”, iar martorii propuși de el nu au fost audiați.

Menționează că agenții de poliție conduceau în afara localității cu viteză redusă și aveau semnalizarea dreaptă aprinsă, de unde a înțeles să îi depășească, iar când a depășit regulamentar, au mărit viteza în bătaie de joc, deci concluzia apelantului este că ei, intenționat au vrut să-i facă rău.

Mai menționează că, fotografiile depuse la dosar de Poliție nu corespund realității, nu acolo a avut loc depășirea, nu era M.C.V. cu aparatul radar, iar fotografiile sunt pentru ducerea în eroare a instanței.

4.2. Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, intimatul a formulat întâmpinare și consideră că apelul este nefondat.

În cadrul motivelor arată că, în mod legal, instanța a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma impuse de art. 16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobata de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, că fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, iar ca atare sancțiunile aplicate sunt temeinice și proporționale cu gradul de pericol social ridicat.

Consideră că, instanța a apreciat în mod corect că lipsurile invocate de petent nu tind să conducă la anularea procesului verbal, întrucât nu au produs vreo vătămare persoanei sancționate sau unei alte persoane interesate. Și față de criticile legate de temeinicia procesului verbal instanța a apreciat că fapta a fost reținută în mod justificat în sarcina petentului, acesta nereușind să administreze probe contrare celor pertinente si concludente propuse de intimat.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, republicată.

4.3.Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care arată că, toate probele și fotografiile de la dosar sunt un fals, și solicită ca să fie menționat în hotărârea judecătorească, și polițistul să facă dovada cu probe concludente, că ce au depus la dosar este în conformitate cu realitatea.

Apelantul menționează că, ag. sef pr. F_____ I_____ nu a făcut dovada că autospeciala de poliție era dotată cu aparat radar, cu verificările și dotările conform legii, altfel consideră că, totul este o minciună, sunt pentru ducerea în eroare a instanței judecătorești.

În continuare apelantul reiterează motivele din apel.

Mai precizează că, „o mare parte din declarația martorilor este un fals pentru că ei erau propuși de polițist, iar întrebările care au fost puse în ședință erau ambigue, din acest motiv o mare parte din declarația martorilor nu corespunde una cu alta, din aceste motive rezultă alt fals”. Apreciază că declarația martorilor scrisă în instanță de grefier, menționată în hotărâre, nu este corespunzătoare cu realitatea, arată că, nu a fost citită înainte de a fi semnată, lucru care nu i se pare corect.

II. Considerentele instanței de apel

5. Analizând cererea de apel, instanța constată următoarele:

5.1 In esență, prin apelul formulat, petentul invocă încălcarea de către prima instanță a prezumției sale de nevinovăție, instanța reținând greșit, după aprecierea sa că probele administrate converg în sensul celor reținute în procesul-verbal, deși, în realitate, faptele nu s-ar fi petrecut în modalitatea reținută în procesul-verbal. Mai mult, petentul arată că nu a avut parte nici de un proces echitabil, pentru că nu i-au fost audiați martorii iar martorii propuși de intimatul IPJ Harghita sunt în mod evident părtinitori și solicită să se facă dovada că autospeciala poliției era dotată cu aparat radar, cu toate verificările și dotările legale.

5.2 Având în vedere aspectele invocate, instanța de apel constată că se impune ca în speță, să fie clarificate particularitățile regimului probator aplicabil în materie contravențională, și în special modul de aplicare a prezumțiilor și sarcina probei sub diverse aspecte care pot ridica probleme în cauză, prin prisma jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului.

5.3 In cauze recente, împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cauza __________________ (cererea nr. xxxxx/04) și N_______ G_______ (cererea nr. xxxxx/05), constatând că față de particularitățile procedurii contravenționale în România, apare necesitatea stringentă de a se aduce clarificări regulilor aplicabile în procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată în așa fel încât să se respecte un just echilibru între diversele interese aflate în conflict, dintre care unele particulare și altele publice, a analizat pe larg și a clarificat aspecte deosebit de utile în practica instanțelor naționale.

5.4 Nevoia stringentă a acestor clarificări, pentru instanțele naționale, sesizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului , rezultă din considerentele Curții, din cauza N_______ G_______ c. României (cererea nr. xxxxx/05). Analizând admisibilitatea cererii în fața Curții, dată fiind valoarea foarte mică a amenzii (circa 17 euro), care ar fi permis aplicarea noului criteriu de admisibilitate prevăzut la art. 35 § 3 lit. b) din Convenție, Curtea a decis să analizeze cauza pe fond, reținând la pct. 24 că se justifică neaplicarea noului criteriu de admisibilitate, fiind vorba de prima cauză supusă Curții spre examinare de la modificarea legislației și practicii interne relevante pe care anterior Curtea le-a declarat contrare art. 6 din convenție, pe motiv că nu ofereau garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru apărarea persoanelor față de posibilele abuzuri comise de autorități (A_____, citată anterior, pct. 69).

5.5 Relevante în cauză sunt aprecierile Curții, referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (pct. 30), procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.

5.6 Concret, în cauza N_______ G_______ c. României (cererea nr. xxxxx/05), Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”

5.7 In speță, petentul căruia potrivit prevederilor art. 249 Cod pr civila, îi revenea sarcina probei, prin plângerea formulată a solicitat ca probe, proba cu înscrisurile depuse la dosar și a mai solicitat proba testimonială, cu martorul Jupinskhi V_____, cercetarea la față locului și expertiză.

5.8 Intimatul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, indicând numele a 3 martori și arătând că Jupinskhi V_____ nu a fost prezent la locul faptei, astfel încât declarația sa nu poate fi luată în seamă.

5.9 In ședința din data de 9 octombrie 2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, dispunând audierea martorului propus de petent, respectiv Jupinskhi V_____ și a doi dintre martorii propuși de intimat, respectiv S_______ V_______ și G_____ C____ (f. 34 din dosarul primei instanțe).

5.10 Martorii propuși de intimat s-au prezentat și au fost audiați, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f.39, 43 din dosarul primei instanțe) în timp ce martorul propus de petent nu a putut fi audiat deși s-a dispus aducerea acestuia cu mandat iar în ședința din data de 4 decembrie 2014, în care s-a consemnat că petentul este prezent și asistat de avocat, s-a renunțat la audierea martorului Jupinskhi V_____ (f. 50 din dosarul primei instanțe).

5.11 Instanța de apel constată că fapta reținută în sarcina petentului nu trebuia constatată în mod obligatoriu cu mijloace tehnice, situație în care cele consemnate în procesul verbal, de către agenți ai statului, cărora li s-a delegat puterea de a verifica respectarea regulilor de circulație de către participanții la trafic, fac dovada până la proba contrarie, iar cel care trebuia să facă această dovada contarie era petentul și nu intimatul.

5.12 Susținerea apelantului în sensul că agenții de poliție au vrut să-i facă „în mod intenționat rău” este deosebit de gravă și nu poate fi acceptată, fără dovezi temeinice în acest sens, dat fiind că suntem într-un stat de drept iar agenții de poliție au un rol social deosebit de important, fiind învestiți cu putere și încredere de către societate.

5.13 Prin urmare, susținerile apelantului în sensul că martorii audiați au făcut declarații în defavoarea sa ca urmare a faptului că au fost influențați de intimat, sunt irelevante, din moment ce procesul-verbal făcea oricum dovada faptelor iar martorii audiați la propunerea intimatului, au fost propuși ca și contradovada la proba testimonială propusă de petent. In concluzie, cu sau fără audierea martorilor propuși de intimat, soluția primei instanțe ar fi fost aceeași.

5.14 Instanța de apel constată în plus, că în speță fiind în prezența unor abateri de la regulile rutiere, reguli care au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, dreptul la un proces echitabil al contravenientului trebuie exercitat de o maniera care să-i permită acestuia să administreze toate probele care îi pot stabili nevinovăția dar în același timp trebuie respectate toate restricțiile și obligațiile impuse de legiuitor iar actele întocmite de agenții care constată faptele trebuie să se bucure de autoritate, până la proba contrarie.

5.15 In cauza O’Halloran și Francis împotriva Marii Britanii din 29.07.2007 (cererile nr. xxxxx/02 și xxxxx/02) în care ambii reclamanți au fost sancționați contravențional pentru fapte contrarii normelor privind circulația rutieră, Curtea EDO a analizat dreptul la tăcere invocat de petenți și a reținut că orice proprietar de vehicul se supune unei reglementări impuse de faptul că deținerea unui automobil implică potențialul de a cauza grave vătămări. Se presupune că cei care dețin autoturisme au acceptat anumite responsabilități și obligații. Se mai arată că reclamanții beneficiau de celelalte garanții ale unui proces echitabil, întrucât chiar și în condițiile în care se autoincriminau, rămânea în sarcina acuzatorului de a face dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei alegate, acuzatul beneficiind de dreptul de a administra probe, inclusiv martori.

5.16 In aceeași cauză, s-a formulat o opinie concordantă a judecătorului Borrego Borrego, în care acesta arată că hotărârea Curții, ar fi trebuit să fie scurtă și clară, fiind suficient să se arate că omul-cetățean care posedă și conduce o mașină, acceptă existența reglementărilor legale referitoare la vehiculele cu motor și se angajează să le respecte pentru a trăi în societate. Or, aceste reglementări presupun în mod evident responsabilități. A complica ceva simplu, spune dl. judecător Borrego Borrego, echivalează cu a urma un drum eronat dar și periculos care ar putea pune pe viitor Curtea în situația de a analiza cazurile de ambuteiaj ca posibile pretinse încălcări ale prevederilor art. 5 și 8 din Convenție (privare de libertate și lipsa de respect a vieții private).

5.17 In concluzie, instanța de apel, reține că în speță, fapta fost constatată personal de agentul constatator, situație în care se aplică prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal, fiind de neconceput ca într-un stat de drept, actul întocmit de un funcționar însărcinat să constate fapte de încălcare ale reglementărilor rutiere să rămână fără relevanță juridică, deși petentului i s-a dat posibilitatea de face proba contrarie și putea să o facă prin solicitarea de audiere ca martori a persoanelor aflate în autovehicul dar acesta a preferat să indice un martor ce nu a putut fi audiat, la care s-a renunțat și în privința căruia nici nu a făcut dovada că era într-adevăr în autovehicul la momentul faptei.

5.18 Referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, se constată că potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, dispozițiile prevăzute în această ordonanță de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

5.19 Instanța de apel, constată că asumându-și responsabilitatea de a conduce un autovehicul, pe un drum public, orice persoană cunoaște că este obligată să respecte anumite reglementări impuse de autorități tocmai ca urmare a constatării riscului rezultat din folosirea autovehiculelor și stabilite pentru a corespunde scopului de a limita, pe cât posibil, aceste riscuri.

5.20 Petentul, din modul în care se raportează la faptele săvârșite, nu realizează gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, astfel încât înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment este total nepotrivită într-un astfel de context

5.21 Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 480 din NCPC, se respinge apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de petentul B_______ N___, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în B____, ____________________- 52, _____________, jud. Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 3129/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C___ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.

Președinte Judecător

C_______ S____ U__ E____ Steluța

Pt. jud. Uta E.S., fiind plecată în

concediu de odihnă, semnează

președintele completului jud.

C_______ S.

Grefier

Șașcă M_____-C______

Pt. S____ M.C.,fiind plecat

în concediu de odihnă, semnează prim-grefier

I_____ B______

Red. S.C.

Primit: 03.07.2015.

Tehnored/id:03.07.2015.

Ex. 4/A.IM.

Jud. de fond: A____. L.P.