Dosar XXXXXXXXXXXXX- plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 2

Ședința publică din 14 ianuarie 2015

PREȘEDINTE: H_______ L______

JUDECĂTOR: P_______ I____

GREFIER: R___ L_______

Pe rol, judecarea apelului formulat de intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1227 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind Ș_____ A_____ cu domiciliul în Vatra Dornei, ___________________, ____________, ___________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic P_______ E____ pentru intimatul apelant și avocat B_____ M____ pentru petentul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta intimatului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce.

Apărătorul petentului intimat solicită a se avea în vedere motivele arătate pe larg în întâmpinare. Solicită respingerea apelului ca nefondat și să se constate că soluția dată de instanța de fond este temeinică și legală. Situația de fapt a fost constatată în mod corect de instanța de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1227 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul Ș_____ A_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SUCEAVA și, în consecință : s-a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 800 lei aplicată prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/04.07.2013 cu avertisment, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei. S-a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 04.07.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Suceava , procesul-verbal de contravenție seria2827626, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 800 lei și reținerea permisului pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.102, alin.3, lit. a din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.78 alin 2 din același act normativ.

S-a reținut de către organul constatator că, la data menționată, ora 19:57 petentul a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fost testat cu aparatul etilotest __________ Nr. 0485 din dotarea poliției, test 1492 a reieșit că petentul a avut o concentrație de alcool de 0,21mg/l, cel în cauza a consumat băuturi alcoolice după ce a fost implicat în accident.

Persoana sancționată nu a semnat procesul-verbal, iar la rubrica „obiecțiuni” a fost înscrisă mențiunea: „ nu am fost testat în timp ce conduceam autoturismul, după producerea accidentului am consumat bere”.

Potrivit art. 102 alin 3 lit. a din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune;

Iar conform art. 78 din OUG 195/2002 (1) Conducătorului de autovehicul sau tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorului autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile acestuia, implicați într-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice. (2) În situația în care nu sunt respectate dispozițiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.

În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Analizând cu precădere legalitatea, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce pot fi constatate din oficiu

În ceea ce privește temeinicia, în actul de sancționare este reținut în mod corect și complet situația de fapt respectiv în urma implicării într-un accident rutier petentul a consumat ulterior băuturi alcoolice, supus testării cu aparatul etilotest __________ Nr. 0485 din dotarea poliției, a reieșit că petentul a avut o concentrație de alcool de 0,21mg/l, test 1492 (f.31).

Din declarațiile martorului U____ M_____ D____ se constată că după accident persoanele s-au înțeles să facă o constare amiabilă pentru repararea prejudiciilor materiale. La scurt timp A_____ V_____ C______, persona vinovată de producea accidentului a aflat că trebuie neapărat constatare de la poliție, fiind nevoie de prezența tuturor persoanelor implicate pentru a fi audiate. Contactat telefonic petentul a comunicat că a consumat băuturi alcoolice astfel încât nu poate veni, după el plecând acest martor. Declarația acestuia se coroborează cu declarația martorului A_____ V_____ C______, care a precizat că petentul a plecat de la locul accidentului, ulterior aflând că este nevoie de prezența la poliție, după el deplasându-se U____ M_____ D____

Astfel din probele administrate reiese că ulterior implicării într-un eveniment rutier petentul a consumat băuturi alcoolice fiind incidente în cauză dispozițiile art. 78 alin 2 din OUG 195/2002, care interzic consumul de alcool după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice sub sancțiunea prezumării că rezultatele testului reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului. D____ urmare sunt întrunite elementele constitutive a le contravenției prevăzute de art. 102 alin 3 lit. a din OUG 195/2002, în mod corect angajându-se răspunderea.

Contrar susținerilor petentului în speță nu este incidentă eroarea de fapt care potrivit art. 51 Cod penal reprezintă necunoașterea existenței unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Or petentul nu a cunoscut existența unei norme legale, respectiv interdicția impusă de art. 78 in OUG 195/2002, fiind în eroare de drept care nu este inclusă în cauzele de înlăturare a răspunderii contravenționale prevăzute de art. 11 din OG 2/2001, mai mult nimeni nu poare invoca necunoașterea legii ca și cauză de exonerare de răspundere.

Față de cele expuse, instanța de fond a concluzionat că legalitatea și temeinicia actului de sancționare au fost confirmate în cursul dezbaterilor prin probele administrate în cauză. Fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul.

În privința sancțiunilor aplicate s-a reținut că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 102 alin.3 lit a OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni(de la 9 la 20 puncte-amendă iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Cu toate acestea, în temeiul art.34 și 38 din O.G. nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că se impune reindividualizarea acestora.

Raportat la sancțiunea principală sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra comportamentului pe care trebuie să îl aibă în calitate de participant la trafic. Aprecierea instanței de fond a avut ca bază, pe de o parte, dispozițiile art.5, alin.5 din O.G. nr.2/2001 potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și art.21, alin.3 conform căruia, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”, precum și art.7, alin.3, prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune. În concret instanța are în vedere că petentul nu a condus sub influența băuturilor alcoolice (aspect consemnat chiar în cuprinsul procesului verbal la descrierea faptei), ulterior la două ore după producerea evenimentului a fost supus testării etilotest. După cum s-a concluzionat mai sus petentul a plecat după accident acasă convenind cu celelalte persoane implicate soluționarea prin constatare amiabilă. Mai mult vinovat de producerea accidentului este o altă persoană, care i-a și adus la cunoștință necesitate deplasării pentru cercetări la secția de poliție.

Cum potrivit art. 96 din OUG 195/2002 sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, prin raportare la modul de comiterii al faptei se impune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. De asemenea din analiza fișei de cazier auto reiese că petentul nu a mai fost sancționat pentru fapte de asemenea natura, neexistând pericolul repetării acesteia.

De aceea, ținând seama că rolul sancțiunilor contravenționale este în principal preventiv, și doar în subsidiar represiv, apreciază că aplicarea menținerea sancțiunilor aplicate ar fi excesivă, realizând un scop eminamente represiv.

Din aceste împrejurări se formează convingerea instanței că petentul nu va mai repeta aceeași faptă, prin atragerea atenției asupra conduitei greșite , chiar și fără aplicarea unei amenzi și menținerea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că, instanța de fond, deși reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr. 2/2001 și că, în cauză, nu s-a făcut proba unei situații de fapt diferite de cea reținută prin procesul verbal, confirmând cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității, cu o diferită apreciere a gradului de pericol social, înlocuiește amenda cu avertisment și înlătură sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, fără temei legal.

Astfel, instanța de fond a invocat greșit principiul proporționalității și a reindividualizat sancțiunea complementară prin înlăturarea acesteia pe motivele disp. art. 5 alin. 5 și 7 alin. 2,3 din OG nr. 2/2001, deși legiuitorul a prevăzut această sancțiune în mod imperativ pentru înlăturarea unui pericol și preîntâmpinarea comiterii altor fapte, întrucât fapta reținută în sarcina petentului este una de pericol.

Petentul intimat, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14 octombrie 2014, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.

A arătat că sancțiunile juridice constituie mijloace de prevenire a faptelor ilicite și nu mijloace de răzbunare a societății, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale sau alte sancțiuni complementare, ca sancțiune corelată unor contravenții cu grad sporit de pericol social.

Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că petentul este la prima abatere de acest gen, nefiind niciodată sancționat contravențional sau penal pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului.

Asupra apelului declarat, tribunalul reține următoarele:

Apelantul a contestat sentința instanței de fond din prisma înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, sancțiune aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/04.07.2013 motivând în esență că aceasta reprezintă o normă imperativă nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator sau a instanței de judecată.

În primul rând instanța are în vedere că nu se poate reține critica apelantului în sensul că sancțiunea complementară se aplică de drept, fără a fi supusă cenzurii instanței.

Este de menționat, în primul rând, temeiul intern reprezentat de art.5 alin.6 din OG nr.2/2001 conform căruia sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei, dispozițiile legale interne stabilind așadar obligația de a individualiza nu numai sancțiunea principală ci și sancțiunea complementară.

Astfel, deși OUG nr.195/2002 prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce, și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare astfel cum se desprinde din textul art.5 din OG nr.2/2001.

De asemenea, în mod corect a avut în vedere prima instanță și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din care se desprinde concluzia că și sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art.34 din OG nr.2/2001 și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens este de amintit cauza Malige contra Franței în care Curtea Europeană a considerat că sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care poate fi aplicată în materie contravențională are caracter „penal” în înțelesul Convenției. Astfel, Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să ducă, la acumularea unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or, dreptul de a conduce este foarte util în viata de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter „penal” în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.

De asemenea, prin Decizia pronunțată în cauza I___ P__ împotriva României, reținând scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că sancțiunea contravențională aplicată reclamantului în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice constituie o "acuzație în materie penală" în sensul art. 6 din Convenție, care trebuie aplicat sub aspectul său „penal”, impunându-se așadar cenzura instanței sub aspectul sancțiunii aplicate.

Tribunalul constată că în mod corect a considerat prima instanță că se impune înlăturarea acestei sancțiuni în cadrul operațiunii de individualizare a sancțiunilor aplicate pentru respectarea principiului proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, ținând seama de circumstanțele săvârșirii faptei. Astfel, din probatoriul administrat în fața primei instanțe a reieșit că petentul a consumat băuturi alcoolice după producerea evenimentului rutier dar după ce a convenit soluționarea prin constatare amiabilă, petentul fiind convins că este aplicabilă această procedură. De asemenea, din fișa de cazier auto rezultă că petentul nu a mai fost sancționat pentru fapte de această natură

Așadar, în raport de circumstanțele concrete ale speței, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este în măsură să-și îndeplinească atât scopul sancționator, dar și scopul preventiv-educativ, în respectarea dispozițiilor legale ce reglementează proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Față de considerentele ce preced, cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, criticile apelantei apar ca fiind neîntemeiate, în baza art.480 Cod procedură civilă, apelul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1227 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind Ș_____ A_____ cu domiciliul în Vatra Dornei, ___________________, ____________, ___________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 14 ianuarie 2015.

Președinte,Judecător,Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ R___ L_______

Red. H.L.

Jud. N_____ S_____ V______

Tehnored. R.L. 4 ex/22.01.2015