R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIE Nr. 427/2013

Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013

Completul constituit din:

Președinte M____ R_______

Judecător I____ O___

Judecător A______ M____ A______

Grefier L____ H______

Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de S.C. E______ S____ TV SRL, cu sediul în D___, nr. 464/B, jud. M____, împotriva sentinței civile nr. 3314 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2013, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2013, iar ulterior pentru data de azi, 12.11.2013.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3314 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petiționara ___________________ SRL, în contradictoriu cu intimata G____ F_________ M____ și s-a menținut procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx încheiat la 18.07.2012.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere legalitatea și temeinicia procesului verbal, împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal de contravenție este descrisă fapta, sunt enumerate toate elementele necesare pentru identificarea contravențiilor reținute și încadrarea acestora în textele legale care le sancționează.

Sub aspectul temeiniciei se reține că petenta a contestat veridicitatea faptei, dar chitanța și factura depuse de aceasta nu cuprind nici o mențiune ca să se poată stabili că se referă la registrul unic de control pentru punctul de lucru în cauză.

Referitor la cea de-a doua faptă, instanța de fond reține că singura probă – depoziția unui martor, care are calitatea de asociat unic la societatea petentă este afectată de îndoieli serioase și nu este de natură să dovedească netemeinicia procesului verbal..

Instanța de fond a analizat și modalitatea de individualizare a sancțiunii și a constatat că sancțiunile au fost luate în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv în limite legale, cu aprecierea corectă a criteriilor de individualizare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta ___________________ SRL solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale, exonerarea de la plata amenzilor aplicate, înlăturarea confiscării și a sancțiunii suspendării activității..

În motivarea recursului s-a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată fără analizarea cu suficientă atenție și obiectivitate a procesului verbal, a probelor instrumentate și a susținerilor scrise și orale.

Recurenta susține că prima instanță nu a făcut altceva decât să preia în totalitate argumentația expusă de G____ F_________ în notele de ședință depuse de aceasta la termenul din 28.03.2013 și a ignorat complet toate probele instrumentate în cauză, prin care recurenta a răsturnat prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură actul sancționator.

Astfel, punctul de lucru al societății situat în Tg M____, ______________________________ de administratorul B_____ I___ L___. Datorită faptului că în dimineața de 18.07.2012 (data controlului efectuat de G____ F_________,) această persoană fizică, în drum spre serviciu a suferit un accident de circulație, s-a solicitat asociatului unic I____ I____ A___ să se deplaseze la punctul de lucru pentru a deschide magazinul, fiind evident că acesta nu a putut să furnizeze toate documentele solicitate de comisarii Gărzii Financiare în cadrul controlului inopinat, desfășurat la respectivul punct de lucru. Cu toate că s-a explicat situația cazului fortruit comisarilor, aceștia au fost intransigenți, aplicând societății sancțiunile principale și complementare arătate.

De asemenea, față de acuzația în concret, recurenta a dovedit că societatea comercială are achiziționat Registrul Unic de Control, însă instanța nu a ținut cont și de susținerea recurentei referitoare la insuficienta descriere a contravenției, comisarii neindicând care este fapta exactă pentru care au aplicat sancțiunea, în condițiile în care art.5 și 6 din Legea nr.252/2003 prevăd mai multe obligații vizând achiziționarea, numerotarea, semnarea, etc. a registrului în cauză, neindicîndu-se ipoteza din textul normativ vizat, aspect de natură a atrage incidența prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, procesul verbal fiind lovit de nulitate absolută sub acest aspect.

Cu referire la cea de-a doua faptă menționată în procesul verbal de contravenție, neachiziționarea casei de marcat la punctul de lucru supus verificărilor, recurenta a arătat în fața primei instanțe că, potrivit legislației în vigoare, livrările en-gros nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a actului normativ indicat, sens în care nu era obligată la achiziționarea casei de marcat.

Comisarii Gărzii Financiare au putut constata că pentru orice livrare de marfă, recurenta a emis factură fiscală și chitanță, astfel că bugetul statului nu a fost prejudiciat sub aspectul impozitelor aferente tranzacțiilor comerciale.

La termenul din data de 17.01.2012, instanța din oficiu a încuviințat proba cu martorul I____ I____ A___ și, deși recurenta a învederat că acesta este asociat în societate, instanța a insistat în audierea acestuia, după care, în cuprinsul sentinței s-a considerat că depoziția acestuia este subiectivă, existând îndoieli serioase în ceea ce privește sinceritatea și realitatea celor declarate, fiind direct interesat de soluția ce urmează să fie pronunțată.

De asemenea, recurenta arată că, deși nu s-a efectuat nicio livrare, deși deținea casă de marcat, s-au aplicat sancțiuni extraordinar de drastice, adică 8.000 lei și suspendarea activității pe timp de trei luni, iar instanța, deși era suverană cu privire la reindividualizarea unei sancțiuni contravenționale potrivit prev.art.21 alin.3, nu a făcut-o, deși ar fi putut constata că dacă se impunea aplicarea unei sancțiuni, amenda este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită, de scopul urmărit și de urmarea produsă.

O atitudine la fel de subiectivă a instanței a constatat-o și cu privire la cea de-a treia faptă reținută în procesul verbal, respectiv lipsa documentelor de proveniență a unor mărfuri expuse la vânzare. Deși recurenta a prezentat în fața judecătorului dovada de proveniență a mărfurilor confiscate de comisari, a considerat că există o ________ diferențe între cantitățile descoperite la punctul de lucru și cele înscrise în factură, astfel încât, recurenta nu a putut dovedi că produsele confiscate de comisar sunt cele care se regăsesc pe factură, în condițiile în care nu a atașat și alte documente în vederea coroborării înscrisurilor existente.

Potrivit legii, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor respective, nu se mai justifică nici menținerea confiscării sumei de 4.130 lei dispusă prin procesul verbal de constatare a contravenției.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului întrucât sentința atacată este temeinică și legală, corect fiind reținut de instanța de fond că în cazul recurentei este vorba despre un cumul de fapte contravenționale, comise în mod continuu, iar echipa de control a dat dovadă de clemența necesară, fiind dezvoltate susținerile și reiterată situația de fapt.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, având în vedere și dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal atacat (f.7-8 dos.fond), petenta a fost sancționată contravențional cu amendă totală de de 14.500 lei, pentru comiterea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin.1 lit.a din Legea nr.252/2003, art. 11 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999 republicată și art. 2 lit. f din Legea nr. 12/1990 în data de 18 iulie 2012, la punctul de lucru din Tg-M____, _____________________ achiziționat registru unic de control, a desfășurat activitate fără să fie dotată ci casa de marcat fiscală și a desfășurat activitate de comerț fără documente de proveniență a mărfurilor.

Se constată că nu este întemeiată apărarea recurentei cu privire la achiziționarea registrului de control, aceea că organul de control nu a descris suficient fapta și nu a făcut distincție legat de locul în care se desfășoară activitatea și nu există registru de control. Comisarii Gărzii Financiare au efectuat controlul la punctul de lucru din Tg-M____, iar societatea nu a prezentat registru unic de control și nici în instanță nu s-a făcut dovada certă cu privire la achiziționarea pentru acest punct de lucru.

Din acest punct de vedere, instanța de recurs constată, că deși judecătorul fondului a motivat hotărârea în acest sens, a lipsei mențiunii de pe chitanță și factura, nici în calea de atac nu au fost administrate înscrisuri din care să rezulte că au fost cumpărate două registre de control.

Pentru această faptă, recursul nu este întemeiat, dealtfel chiar recurenta afirmă că a dovedit că a achiziționat un astfel de registru și nu două, deci și pentru sediu și pentru punctul de lucru.

În ce privește nedotarea cu casă de marcat fiscală, se constată că este justificată soluția și argumentul avut în vedere de instanța de fond, potrivit cu care, din certificatul constatator reiese că la punctul de lucru controlat, petenta desfășoară activitate de comerț cu amănuntul. Reclamanta nu a depus la dosar facturile din care să se poată constata de instanță că a vândut en gros, în schimb din notele de recepție, care se găsesc în dosarul instanței de fond, se poate observa că aprovizionările efectuate nu sunt de amploare, ca să se stabilească realitatea susținerilor recurentei.

Astfel, aceasta s-a aprovizionat cu produse în cantități mici, de câteva bucăți, ceea ce face greu de crezut că apoi au fost revândute în sistem en gros și nu cu amănuntul.

În concluzie, și pentru fapta sancționată în conformitate cu art. 11 lit. b din OUG nr. 28/1999 sentința este legală și temeinică și recursul nefondat, nefiind relevant că s-au emis chitanțe și facturi și nici că bugetul statului nu a fost prejudiciat.

Dovada achiziționării a două case de marcat depusă la dosarul de fond, apare ca insuficientă cât timp pe nici una dintre chitanțele prezentate nu este menționat ca sediu de amplasare a casei de marcat la punctul de lucru din Tg-M____. Una dintre acestea a fost achiziționată pentru sediul din D___, iar cealaltă pentru comerț ambulant.

Cu privire la critica adusă referitor la faptul că instanța nu a reindividualizat sancțiunea, trebuie să se observe, că și în condițiile în care în ziua controlului până la efectuarea acestuia, recurenta nu a avut nici o vânzare și deci încasare, aceasta desfășura activitate de peste o lună de zile fără a se dota cu casă de marcat.

În acest condiții nu se impunea o altă sancțiune, respectiv avertisment, dar și pentru că nici în timpul desfășurării procesului nu s-a demonstrat achiziționarea casei de marcat. Existența acesteia este doar susținută, numai în calea de atac a recursului, nu și în timpul controlului sau prin plângerea formulată, dar nu și probată.

Referitor la cea de-a treia faptă sancționată, se constată că nici în recurs nu se dovedește de petentă o altă situație de fapt decât cea constată, respectiv că există o diferență între cantitatea de țigări aprovizionate și cele deținute la spațiul punctului de lucru. Astfel, potrivit facturii depuse, petenta s-a aprovizionat cu 4 tipuri de țigări electronice, iar la control au fost găsite cinci tipuri din aceste produse și nici legat de această sancțiune nu este de admis recursul.

În ce privește critica privind lipsa rolului activ al judecătorului, se constată că este nefondată, în condițiile modului de exercitare a drepturilor procesuale de petentă. Înscrisurile solicitate ca probe au fost administrate și avute în vedere de instanță, astfel că nu sunt fondate aceste susțineri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta S.C. E______ S____ TV SRL, cu sediul în D___, nr. 464/B, jud. M____, împotriva sentinței civile nr. 3314 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, ca neîntemeiat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2013

Președinte, M____ R_______	Judecător, I____ O___	Judecător, A______ M____ A______
	Grefier, L____ H______

Red.M.R.

Tehnored.S.C.G./19.02.2014/2 ex.