Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 43/2013

Ședința publică de la 23 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ T____

Judecător A______ S______

Grefier S_____ C______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta Z________ A______ , împotriva sentinței civile nr. 8774/19.06.2013 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE . T____ având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.8774/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea formulată de petenta Z________ A______, în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE AL JUD. T____, ca neîntemeiată, obligată petenta la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare și s-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 17.04.2013, orele 11.30, în timp ce efectua serviciul de patrulare pe Calea A_______, agentul constatator, a observat la intersecția semaforizată cu _________________________________ marca F___ cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, care se deplasa din direcția Timișoara spre A___ și care a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric în funcțiune.

Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.

Cu privire la temeinicia actului contestat, instanța a reținut faptul că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul verbal constatator al contravenției, iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea. Pe de altă parte, instanța are rolul de a stabili dacă a fost respectată limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În conformitate cu prevederile art. 249 N.c.pr.civ, sarcina probei incumbă petentului. În cauza de față, instanța a constatat faptul că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, nefiind răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției.

Referitor la temeinicia actului de constatare și sancționare ce face obiectul acestei judecăți, instanța a constatat că aspectele consemnate de agentul instrumentator sunt corespunzătoare realității. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal de contravenție rezultă că agentul constatator a constatat personal împrejurarea că petenta a condus autoturismul marca F___ cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, care se deplasa din direcția Timișoara spre A___ și care a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric în funcțiune. Instanța nu a reținut apărarea petentei conform căreia s-a arătat că, oprirea în trafic de către agentul de poliție a fost motivată de o presupusă trecere a petentei pe culoarea galbenă a semaforului, acesta a consemnat cu totul altceva în cuprinsul procesului verbal de contravenție, respectiv a reținut în sarcina sa că a trecut pe culoarea roșie a semaforului, schimbând de la sine și fără nici un fundament abaterea ce i se imputa.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției nu a fost înlăturată, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Din toate aceste considerente de ordin faptic, s-a concluzionat acțiunea contrară legii menționată în procesul-verbal există și a fost săvârșită de către persoana sancționată, justificând pe deplin angajarea răspunderii contravenționale.

Totodată, instanța a apreciat că sancțiunea contravențională este corect aplicată, atât sub aspectul legalității sale, cât și sub aspectul oportunității, agentul constatator procedând în limitele prescrise de lege și aplicând o amendă de 300 lei.

Pentru toate aceste considerente, plângerea contravențională formulată de petenta Z________ A______, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, a fost respinsă ca neîntemeiată, iar procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/17.04.2013, a fost menținut.

A fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței civile nr. 8774/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a declarat apel petenta Z________ A______ , care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate.

In motivarea apelului său, petenta apelantă a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală.

Apelanta apreciază că instanța de judecata, a greșit în momentul în care și-a bazat hotărârea pe prezumția de legalitate acordată de lege procesului verbal și nu a analizat în mod corect si concret situația de fapt și de drept.

Instanța a menționat în mod corect faptul că, în conformitate cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea sa atace procesul verbal constatator al contravenției, iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze toate mijloacele de proba pentru a dovedi ca împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea, însă nu a analizat situația de fapt și nu a aplicat jurisprudența europeană considerând în mod eronat că, procesul verbal îndeplinește prezumția de legalitate și sarcina probei îi revine petentului conform Noului Cod de Procedura Civila.

In cadrul prezentei cauze, în fața primei instanțe nu s-a prezentat ca proba decât procesul-verbal , neexistând alte dovezi decât acesta ca si probă.

Simpla constatare a agentului ca s-a intrat în intersecție pe culoarea roșie nu poate fi considerată ca fiind de ajuns pentru a se proba veridicitatea afirmațiilor sale.

Temeiul de drept pe care apelanta și-a întemeiat cererea sunt dispozițiile art. 466 (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 471 (1) si (2) si art. 292 Cod Procedură Civilă.

Deși legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.

Din examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele , tribunalul va retine următoarele :

În mod greșit Judecătoria a reținut că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de OG 2/2001

Astfel , prima instanță a reținut că la data de 17.04.2013, orele 11.30, în timp ce efectua serviciul de patrulare pe Calea A_______, agentul constatator, a observat la intersecția semaforizată cu _________________________________ marca F___ cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, care se deplasa din direcția Timișoara spre A___ și care a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric în funcțiune.

Din obiecțiunile consemnate în conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că pententa a susținut încă din momentul încheierii procesului verbal că a traversat intersecția pe culoarea verde a semaforului și nu roșie.

Pe de altă parte Tribunalul constată că intimata a depus la dosar doar raportul organului constatator din care rezultă că a constatat contravenția prin propriile simțuri .

Însă în lipsa a orice alt element de coroborare a raportului constatator cu alt mijloc de probă Tribunalul este în situația de a evalua și aprecia între ipoteza descrisă de petent și cea de organul constatator regăsindu-ne astfel în situația cuvântului unuia împotriva celuilalt.

În această situație Tribunalul va avea în vedere cauza I___ P__ împotriva României unde Curtea europeană a stabilit că măsura impusă de autorităti reclamantului, respectiv aplicarea unei amenzi contraventionale si suspendarea permisului de conducere se include în sfera „acuzatiei în materie penală” (a se vedea și Garyfallou AEBE c. Greciei, 24 septembrie 1997, par. 33; Jussila c. Finlandei [MC], nr. xxxxx/01, par. 30-31; Zaicevs c. Letoniei, nr. xxxxx/01, par. 31) .

Astfel retinând faptul că legiuitorul român a ales să depenalizeze anumite fapte relative la circulatia rutieră, Curtea a apreciat că pentru determinarea aplicabilitătii în cauză a prevederilor art. 6 din Convenție, în latura sa penală, esenrtială este analiza naturii faptei imputate precum si a sanctiunii corespunzătoare, conform legislatiei nationale în vigoare (Öztürk c. Germanei, 21 februarie 1984, par. 52; Jussila, citată anterior, par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie 2008, nr. xxxxx/02, par. 18).

Astfel, Curtea a constatat că reclamantului i s-a aplicat o amendă ti suspendarea permisului de conducere în baza unei dispozitii legale cu caracter general, adresate tuturor cetătenilor în calitatea lor de utilizatori ai drumurilor publice. Mai mult, norma legală incidentă prescrie un anumit comportament si stabileste o sanctiune în cazul încălcării sale.

În esentă, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum si caracterul general al normei de incriminare au fost cele două elemente determinante care au permis Curtii să aprecieze că în cauză sunt sau nu aplicabile garantiile specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie.

Potrivit rationamentului Curtii, lipsa de severitate sau absenta unor consecinte importante a sanctiunilor aplicabile, nu sunt suficiente pentru a deroba prezenta contravenție de caracterul său de acuzatie cu caracter penal (a se vedea Öztürk, par. 54, și Huseyin Turan, par. 20).

În cea de a doua parte a deciziei sale, Curtea a analizat modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat garantiile prevăzute de art. 6 din Conventie, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovătie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie, existentă în dreptul national.

Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instante a acestei din urmă prezumtii, cu consecinta obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neasteptat pentru acesta, având în vedere dispozitiile nationale incidente în materia contraventională (A_____, par. 58 și 59). [1]

Mai mult, s-a reiterat si faptul că prezumtiile de fapt si de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Conventia neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Conventia impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proportie între acestea si prezumtia de nevinovătie instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se tine cont în analiza proportionalitătii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ si, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se veeda, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Prin urmare Tribunalul urmează să constate în speța de față că nu există o proporționalitatea între prezumtia de nevinovătie și prezumția de legaliate a procesului verbal de contravenție în lipsa oricăror alte elemente coraboratoare.

Față de cele reținute mai sus Tribunalul în temeiul art 480 cod procedură civilă urmează să admită apelul formulat și în consecință modifice hotărârea apelată în sensul că va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de petenta apelantă Z________ A______, domiciliată în Timișoara, _____________________, _________________, împotriva sentinței civile nr. 8774/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ TIMIS, cu sediul în Timișoara, ___________________.46, județ T____.

Modifică hotărârea apelată în sensul că admite plângerea contravențională și dispune anularea procesului verbal de contravenție.

Definitivă.

---

Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.

Președinte, M_____ T____		Judecător, A______ S______
	Grefier, S_____ C______

Red.MT

Tehnored.IB/

4 ex./08.11.2013

____________.11.2013

S.M. 1 ex.

Prima instanță:

Judecător: M_____ E____ S____