R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 2130

Ședința publică din data de 15.12.2015

PREȘEDINTE – B______ A______ M________

JUDECĂTOR – G______ M_____

GREFIER – A________ C_______

Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelantul petent M________ A___ C_______, domiciliat în com. C______, ____________________, jud. P______ și de apelantul intimat I__ P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților și a martorului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

În temeiul dispozițiilor art.244 C.pr.civ., tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată și potrivit dispozițiilor art.394 alin.1 C.pr.civ., apreciind că au fost lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.02.2013 petentul M________ A___ C_______ a solicitat anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxx/5.02.2013 încheiat de I.J.P. P______.

În motivare, petentul a arătat că prin procesul-verbal menționat mai sus a fost sancționat pentru că ar fi condus un autovehicul pe contrasens. În realitate, în data de 5.02.2013, în jurul orei 11, a ieșit din parcarea din dreptul magazinului Lumea Mobilei de pe ________________ din Ploiești și a tăiat linia continuă, virând spre stânga și și-a continuat deplasarea înspre Hotelul P______. Petentul a precizat că prin manevra efectuată nu a pus în pericol ceilalți participanți la trafic deoarece în zonă se circula cu viteză foarte redusă din cauza aglomerației iar atât conducătorul unui autoturism ce circula dintre Hotelul P______ cât și cel al unui autoturism ce circula dinspre _______________________________ petentului, au oprit, făcându-i semn că îi permit efectuarea manevrei.

Petentul a mai învederat că nu se face vinovat de fapta consemnată în procesul-verbal de mai sus, ci, eventual, de contravenția constând în nerespectarea semnificației marcajului longitudinal sau întoarcere în loc nepermis, fapte pentru care nu se prevede reținerea permisului de conducere.

În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2002.

În probă, a solicitat proba cu un înscrisuri, depunând: procesul-verbal atacat, schiță, copie carte identitate. De asemenea, a propus proba cu martorii P_______ D_____ E___ și G________ B_____ A________.

Inspectoratul Județean de Poliție P______ a depus întâmpinare la data de 10.06.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat, în esență, că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond impuse de prevederile art. 16 alin. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

De asemenea, abaterea contravențională a fost constatată în mod direct de către polițist în condițiile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 astfel încât procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie. Contravenientul, care se afla singur în autoturism nu a coborât de la volanul autoturismului de la momentul săvârșirii contravențiilor.

Totodată, s-a învederat că procesul-verbal, în măsura în care cuprinde constatări persoanle ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului atât timp cât acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, a fost încuviințată proba cu martorul P_______ D_____ E___. Nu a fost posibilă administrarea acestei probe deoarece martorul, legal citat pentru două termene de judecată, și pentru care s-a emis mandat de aducere, nu s-a prezentat. Astfel, instanța a procedat la judecata cauzei.

Prin sentința civilă nr.xxxxx/16.12.2014, Judecătoria Ploiești a admis în parte plângerea contravențională și a redus perioada de suspendare a dreptului de a conduce vehicule de la 60 de zile la 30 de zile, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/5.02.2013 încheiat de către Inspectoratul Județean de Poliție P______ s-a reținut că la data de 5.02.2013, ora11:45, în Ploiești, ___________________, M________ A___-C_______ a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________ din direcția Bld. Republicii către ________________________ în dreptul magazinului Lumea Mobilei a circulat pe sens opus, creând astfel pericol de accident.

De asemenea, s-a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 41 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.

Petentul a fost sancționat cu 6 puncte amendă în cuantum de 450 lei și a fost aplicată suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 60 zile.

Procesul-verbal a fost semnat de petent care a arătat în rubrica Alte mențiuni că a încîlcat linia continuă fără a circula pe sens opus doar pentru a parca.

O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice

Art. 41 (1)Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.

(2)Numerotarea benzilor de circulație pe fiecare sens se efectuează în ordine crescătoare de la marginea din partea dreaptă a drumului către axa acestuia. În cazul autostrăzilor, banda de urgență nu intră în numerotarea benzilor de circulație.

(3)Dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulației bicicletelor, acestea, precum și mopedele vor fi conduse numai pe pista respectivă.

Art.101 (3)Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

d)circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.

Art. 102 (1)Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:

(2)Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).

Instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece acest gen de contravenție intră în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se refera primul paragraf al acestui articol.

În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură "penală", contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție.

Pe de altă parte, după cum s-a arătat în hotărârea din cauza N_______ G_______ împotriva României, în principiu, C.E.D.O. nu se opune prezumțiilor de fapt și de drept, însă în materie penală statele contractante sunt obligate să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (para. 30).

Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act administrativ. În acest sens, constatările personale ale unui agent constatator sunt acele elemente care dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal.

În cauza de față, agentul constatator a constatat personal fapta ale petentului, procesul-verbal de contravenție bucurându-se de prezumția de temeinicie. Instanța va analiza în continuare contravenția imputată petentului. Petentul, în apărarea sa, a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției imputate întrucât, deși a încălcat marcajul continuu, nu a circulat pe contrasens. Instanța reține că nu a fost făcută proba unei astfel de situații de fapt, martorul încuviințat neprezentându-se în instanță. De asemenea, petentul nu s-a prezentat, personal sau prin mandatar/apărător, la al doilea termen fixat pentru audierea martorului P_______ D_____ E___, nepropunând alte probe. Astfel, constatând respectarea dreptului la apărare al petentului, care a avut ocazia să-și pregătească apărarea, în special prin aducerea personală a martorilor, instanța constată că petentul nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat.

De asemenea, se reține că fapta cărei săvârșire este admisă de petent, și anume încălcarea marcajului continuu, este diferită de cea imputată petentului și anume circulația pe sens opus, această faptă fiind una mai gravă. Agentul constatator, polițist rutier, este prezumat cunoscător al dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, fiind astfel de neconceput ca acesta să aprecieze încălcarea marcajului cotinuu drept o circulație pe sens opus. Mai mult, chiar în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a arătat că a fost creat riscul de accident.

Totodată, din raportul agentului constatator rezultă că pe sensul în care circula petentul se formase o coloană, motiv pentru care petentul a fost nevoit să circule pe sens opus, pe sensul său nefiind nicio bandă liberă. Din același raport reiese că șoferii care circulau dinspre _______________________ în sens contrar petentului, au fost nevoiți să oprească autoturismele pentru evitarea unui accident rutier. Aceste fapte se coroborează doar parțial cu cele arătate de petent în plângerea contravențională, acesta arătând că șoferii care circulau pe amele sensuri i-au permis manevra de virare la stânga. Chiar în cazul unei asemenea situații, permiterea manavrei de către alți participanți la trafic nu înlătură ilegalitatea ei, date fiind valorile publice protejate, și nu presupun înlăturarea riscului de accident, existând și alți participanți la trafic.

Având în vedere toate cele expuse, instanța reține că procesul-verbal contestat este temeinic, în mod corect fiind constatată contravenția constând în conducerea autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________ din direcția Bld. Republicii către _______________________ sens opus, creând astfel pericol de accident.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța are în vedere prevederile art. 21 alin. (3) O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În cauză, agentul constatator a aplicat petentului 6 puncte amendă, în valoare de 450 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile. Instanța constată că agentul constatator a aplicat în mod legal sancțiunile.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea acesteia cu avertismentul, raportat la săvârșirea faptei pe _________________, o zonă aglomerată, prin punerea în pericol a participanților la trafic ce circulau în ambele sensuri de circulație.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe o durată de 60 de zile, instanța apreciază că și aceasta trebuie supusă controlului judecătoresc conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 si conform art. 6 si 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea a considerat că sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicate în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 si 7 din Convenție (cauza Malige contra Franței, Hotărâre din 23.09.1998) atâta timp cât poate să ducă, prin acumularea unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Întrucât dreptul de a conduce este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, aplicarea punctelor de penalizare are nu doar un caracter preventiv, ci și si un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

În aceste condiții, instanța trebuie să verifice dacă, în concret, aplicarea automată a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 60 de zile este disproporționată față de circumstanțele concrete reale și personale în care s-a comis contravenția. Astfel, în raport de împrejurările comiterii faptei, instanța apreciază că se impune luarea măsurii suspendării dreptului de a conduce care are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă petentul, care a încălcat regulile de circulație rutieră, pentru ceilalți participanți la trafic.

În ceea ce privește durata acestei sancțiuni, deși s-a constatat pericolul social mediu al faptei petentului, întrucât petentul se află la prima abatere contravențională (intimatul nedepunând cazierul auto al petentului), instanța apreciază că suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile este disproporționată. Suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă mai redusă, de 30 de zile, este de natură să atragă atenția petentului asupra faptei săvârșite și să îl determine să nu mai încalce normele privind circulația pe drumurile publice, fiind o sancțiune proporțională. Pe cale de consecință, instanța va reduce perioada de suspendare a dreptului de a conduce vehicule, stabilită prin procesul-verbal de contravenție contestat, de la 60 de zile la 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul criticând faptul că instanța de fond nu a administrat proba testimonială, deși martorul încuviințat a fost citat cu mandat de aducere.

Acesta s-a prezentat în instanță însă nu și în sala de ședință deși organul de poliție investit cu punerea în executare a mandatului de citare avea obligația să-l prezinte instanței.

A solicitat completarea probelor cu proba testimonială.

Prin încheierea de ședință din 11.11.2015 a fost admisă cererea de completare a probatoriului și s-a dispus citarea martorului, care nu s-a prezentat în instanță.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și intimatul criticând-o pentru faptul că în mod greșit instanța de fond a redus perioada sancțiunii complementare, în condițiile în care legiuitorul nu a lăsat la aprecierea instanței de judecată aplicarea acestei sancțiuni care se face în mod automat.

Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul în baza disp. art. 480 NCPC va respinge ca nefondat apelul declarat de petent, deoarece nu a produs nicio probă prin care să răstoarne situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.

Instanța de apel a dispus completarea probatoriului cu proba testimonială, însă martorul citat nu s-a prezentat, iar emiterea mandatului de aducere este lăsată la aprecierea instanței de judecată. Prin urmare, instanța de judecată a pășit în mod corect la judecată deoarece art. 313 alin. 3 Ncpc prevede că dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfățișează instanța va putea proceda la judecată.

Instanța va admite apelul declarat de intimat în baza disp. art. 480 Ncpc, va schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge plângerea ca neîntemeiată, deoarece instanța de fond nu a dispus anularea procesului verbal de contravenție, ci a reindividualizat sancțiunea complementară.

In ce priveste posibilitatea de a fi reindividualizată sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii dreptului de a conduce, tribunalul constata ca, sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului. Aparent, inlaturarea sanctiunii complementare ar fi posibila numai in situatia exonerarii petentului de raspunderea contraventionala, prin neretinerea in sarcina sa a vreunei sanctiuni principale. Practic, instanta este limitata sa constate daca sanctiunea complementara este legal aplicata, fara a cerceta in ce masura aceasta este temeinica.

Cu toate acestea insa, contravenientul nu are alta posibilitate de a critica sanctiunea aplicata, ceea ce atrage concluzia ca, in lipsa controlului judecatoresc asupra modului cum a fost aplicata sanctiunea contraventionala complementara, partea interesata nu mai are acces liber la justitie pentru a contesta sanctiunea complementara in privinta netemeiniciei acesteia.

De aceea, tribunalul considera ca instanta poate hotari si asupra sanctiunii complementare, in sensul mentinerii ori inlaturarii acesteia, prin aplicarea dispozitiilor art 21 alin 3 si art 34 din OG nr 2/2001, contrar sustinerii apelantului, care apreciaza ca sanctiunile complementare se aplica in mod obligatoriu alaturi de sanctiunea principala si ca aceasta prevedere legala ar impiedica analiza temeiniciei sanctiunii complementare independent de cea a sanctiunii principale.

Însă raportat la împrejurările comiterii faptei, la atitudinea petentului, la starea de pericol creată prin săvârșirea faptei, tribunalul apreciază că în mod greșit instanța de fond a redus perioada de suspendare a dreptului de a conduce de la 6 de zile la 3 de zile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de petentul M________ A___ C_______, domiciliat în com. C______, ____________________, jud. P______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu apelantul intimat I__ P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______, ca nefondat.

Admite apelul declarat de organul constatator I__ P______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu apelantul petent M________ A___ C_______.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge plângerea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 15.12.2015.

Președinte,Judecător,

B______ A______ M________ G______ M_____

Grefier,

A________ C_______

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. BAM/ tehnored. A.C.

4 ex./ 13.01.2016

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXX - Judecătoria Ploiești

j.f. I____ M____ C______