document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1843/2015

Ședința publică din data de 02 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D___ P_____

Judecător G_______ B______

Grefier E_____ B______

Pe rol judecarea fiind judecarea apelului declarat de apelantul __________________. împotriva sentinței civile nr. 2597/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata A__________ Națională pentru T_____ - Direcția Generală Control și Autorizare T_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat în reprezentarea intimatei V______ M____ F_____ și au lipsit reprezentanți celorlalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Potrivit dispozițiilor art. 131 al. 2 coroborate cu prevederile art. 95 pct. 2 din noul cod procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod Procedură Civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pe apel.

Reprezentantul apelantei a solicitat admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod Procedură Civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL :

Deliberând, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 2597/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. J___ T_____ S.R.L împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxxxx, încheiat la data de 11.08.2014, în contradictoriu cu intimatul A__________ Națională pentru T_____ – Direcția Generală Control și Autorizare T_____., fara plata cheltuielilor de judecată

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxx, încheiat la data de 11.08.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de xxxxx lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 15 alin. 1 lit. k) din HG nr. 1267/2010 (f. 10).

În fapt, s-a reținut că petenta desfășoară activitate fără a deține licență de turism eliberată de A__________ Națională de T_____.

Procesul verbal a fost semnat cu obiecțiuni de către petentă care, în termen legal, a formulat plângere contravențională solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.

Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul-verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției, iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze de toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea. Totodată, în procedura contravențională fiind aplicabile principiile de drept procesual civil, părțile sunt obligate să respecte principiul stabilit în art. 249 din C.pr.civ. conform căruia, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Instanța de fond a reținut că petenta a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 15 alin. 1 lit. k) din HG nr. 1267/2010, potrivit căruia ”Constituie contravenții următoarele fapte: […]încălcarea prevederilor art. 10 alin. (4)”, iar art. 10 alin. 4 prevede că, ”Este interzisă desfășurarea de activități specifice agențiilor de turism de către operatorii economici prevăzuți la alin. (1) fără a deține licență de turism și, după caz, anexă la licența de turism.”

De asemenea, conform art. 10 alin. 1 din același act normativ, ”Pe teritoriul României, operatorii economici pot desfășura activități de ofertare și comercializare a serviciilor și/sau a pachetelor de servicii turistice, inclusiv prin intermediul rețelelor și instrumentelor electronice de comunicație total sau parțial informatizate, site-uri sau altele asemenea, cu respectarea legislației în vigoare privind comerțul electronic, numai în baza licenței de turism și/sau, după caz, a anexei la aceasta, eliberate de instituția publică responsabilă în domeniul turismului.”

Petenta a recunoscut că nu deține licență de turism, fiind în curs de a obține această licență, fără a face însă dovada acestor susțineri.

Mai mult, așa cum rezultă din contractul de colaborare nr. 23/12.09.2013 (f. 12-13), în baza căruia petenta își desfășoară activitatea, se prevede în sarcina acesteia obligația de a promova și comercializa produse turistice (art. 1.1), iar în urma fiecărui pachet de servicii turistice vândut, petenta are dreptul la un comision (art. 3.2)

Martorul audiat în cauză a declarat că petenta comercializează pachete turistice, iar în urma contractelor încheiate cu clienții primește un comision lunar (f. 38).

Or, așa cum am arătat mai sus, art. 10 alin. 1 din HG nr. 1267/2010 interzice în mod expres activitatea de ofertare și comercializare a serviciilor și/sau a pachetelor de servicii turistice, fără licență de turism eliberată de instituția publică responsabilă în domeniul turismului.

Instanța de fond a apreciat că dispozițiile legii nu pot fi eludate prin întocmirea unui contract de colaborare care oferă unei părți dreptul de a oferta și comercializa pachete turistice fără a deține licență de turism. În plus, art. 13 alin. 1 din HG nr. 1267/2010 prevede că ”Licența și brevetul de turism sunt netransmisibile”, astfel încât un operator economic nu poate beneficia de licența de turism a altuia, pentru a desfășura activități specifice agențiilor de turism.

În considerarea celor expuse mai sus, instanța petenta nu a probat existența unei situații de fapt diferite de cea constatată de agentul constatator, nefiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, prezumție de care se bucură ca urmare a constatării contravenției în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator legal abilitat în acest sens și aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Fapta reținută în sarcina petentei întrunește conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 15 alin. 1 lit. k) din HG nr. 1267/2010 așa cum corect s-a reținut în procesul verbal de contravenție.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, agentul constatator aplicând minimul amenzii stabilite de 15 alin. 1 lit. b) din HG nr. 1267/2010, în cauză nefiind dovedită existența unor împrejurări de natură a justifica înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Față de cele expuse mai sus, constatând că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată este proporțională și justă, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel __________________., în contradictoriu cu intimata A__________ Națională pentru T_____ - Direcția Generală Control și Autorizare T_____, solicitând: admiterea apelului formulat; Modificarea, în tot, a Sentinței civile nr. 2597 din 27.02.2015. pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, rejudecarea cauzei în fond și admiterea plângerii contravenționale așa cum este formulată, ca fiind întemeiată și fondată; anularea Procesului verbal de contravenție nr. xxxxxxx din 11.08.2014 emis de A__________ Națională Pentru T_____ -Direcția Generală Control și Autorizare T_____ ca fiind nelegal și exonerarea apelantei de la plata amenzii contravenționale aplicate în valoare de 30.000.00 lei; Obligarea autorității administrative pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.776.00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în fața instantei de fond și în fața instanței de apel și onorariu de avocat în fața instanței de fond și în fața instanței de apel, conform prevederilor art. 452 și art. 453 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele considerente:

În susținerea plângerii contravenționale formulate arata ca a evidențiat faptul că petenta desfășoară activitate de turism, în condițiile H.G. Nr. 1267/2010 cu modificările și completările ulterioare, ca S.C. "J___" S.R.L. este o societate în faliment, in bankruptcy, en faillite, si este reprezentată prin Administrator Judiciar Societatea INSOLVEIN IPURL, cu sediul în Municipiul Timișoara, S_____ B_______ Nr. 71, ____________________, desemnat prin încheierea Nr. 738 din 28.03.2013, pronunțată de Tribunalul T____ - Secția a Il-a Civilă - F_______ în dosar nr. xxxxx/30/2012, însă organul constatator a refuzat să accepte această stare de fapt.

Apelanta este în curs de a obține licență de turism însă este obstrucționată de Societățile de Asigurare /Reasigurare din România care refuză, nejustificat, să emită P_____ de Asigurare privind Rambursarea Cheltuielilor de Repatriere fi/Sau a Sumelor Achitate de Către Turist, în Ca^ul Insolvabilității sau Falimentului Agenției de T_____, document în lipsa căruia nu poate fi autorizată pentru desfășurarea acestei activități.

Prin hotărârea dată în soluționarea cauzei, instanța a respins plângerea contravențională formulată de societate motivat de faptul că dispozițiile legii nu pot fi eludate prin întocmirea unui contract de colaborare care oferă unei părți dreptul de a oferta și comercializa pachete turistice fără a deține licență de turism, context în care instanța de fond a apreciat faptul că societate nu a probat existența unei situații de fapt diferite de cea constatată de organul constatator, nefiind răsturanată prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție contestat prin plângere.

Instanța de fond a acordat o altă interpretare probatoriului administrat în cază — înscrisuri, documente și declarația martorului audiat -, decât cea corectă și legală, iar concluzia exprimată în conținutul hotărârii judecătorești pronunțate, potrivit căreia :"petenta nu a probat existența unei situații de fapt diferite de cea constatată de agentul constatator, nefiind răsturnată prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal, prezumție de care se bucură ca urmare a constatării contravenției în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator legal abilitat în acest sens si aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu" este exagerată și contrară probatoriului administrat în prezenta cauză.

Cu ocazia controlului efectuat, organul constatator nu a constatat nici o încălcare a legii din partea societății, nici prin propriile simțuri și nici printr-o altă modalitate oferită de lege, ci a aplicat apelantei o sancțiune contravențională numai în baza unei sesizări anonime adresate, de un rău făcător, Autorității Naționale Pentru T_____ — Direcției Generale Control și Autorizare T_____, organ constatator care nu a intenționat, în nici un moment, să verifice activitatea apelantei, procedând numai la sancționarea acesteia pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o

Față de cele menționate consideră că hotărârea judecătorească atacată este nelegală și, având în vedere dispozițiile art. 480 aliniat (2) din Codul de procedură civilă, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, context în care avea în vedere următoarele considerente, astfel:

Precizează că, la data de 11.08.2014, data efectuării controlului, societatea nu desfășura nici o activitate de turism pentru care să fi fost necesară obținerea licenței de turism de la Autorității Naționale Pentru T_____ — Direcția Generală Control și Autorizare T_____ București și, prin urmare, constatările făcute de către reprezentanții autorității administrative pârâte nu au nici un suport juridic real.

Activitate de turism se desfășoară, în condițiile H.G. Nr. 1267/2010 cu modificările și completările ulterioare, S.C. "J___" S.R.L. fiind societate în faliment, in bankruptcy, en faillite, reprezentată prin Administrator Judiciar Societatea INSOLVEIN IPURL, cu sediul în Municipiul Timișoara, S_____ B_______ Nr. 71, ____________________, desemnat prin încheierea Nr. 738 din 28.03.2013, pronunțată de Tribunalul T____ — Secția a II-a Civilă — F_______ în dosar nr. xxxxx/30/2012, însă organul constatator a refuzat să accepte această stare de fapt.

Apelanta este în curs de a obține licență de turism însă este obstrucționată de Societățile de Asigurare /Reasigurare din România care refuză, nejustificat, să emită P_____ de Asigurare privind Rambursarea Cheltuielilor de Repatriere si/Sau a Sumelor Achitate, de Către Turist, în Cazul Insolvabilității sau Falimentului Agenției de T_____, document în lipsa căruia nu poate fi autorizată pentru desfășurarea acestei activități.

Datorită acestui fapt apelanta se află în relații de colaborare cu S.C. "J___" S.R.L., societate în faliment, in bankruptcy, en faillite, având CUI RO xxxxxxx, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T____ sub nr. JXXXXXXXXXXX, relații materializate sub forma Contractului de colaborare Nr. 23 din data de 12.09.2013, având ca obiect promovarea și comercializarea produselor turistice ale Turoperatorului, activități pentru care societatea noastră, în calitate de DETAILIST. percepe de la societatea comercială cocontractantă, în calitate de TUROPERATOR. un comision cuprins între 5 și 50 de EURO din valoarea fiecărui pachet de servicii turistice vândut.

Contra/valoarea comisionului este facturat de societate către S.C. "J___" S.R.L., societate în faliment, in bankruptcy, en faillite, plata urmând să se efectueze la momentul în care aceasta va fi acceptată și pusă în executare de către reprezentantul acesteia Administrator Judiciar Societatea INSOLVEIN IPURL, cu sediul în Municipiul Timișoara, S_____ B_______ Nr. 71, ____________________, desemnat prin încheierea Nr. 738 din 28.03.2013, pronunțată de Tribunalul T____ - Secția a II-a Civilă - F_______ în dosar nr. xxxxx/30/2012.

Face precizarea că S.C. "J___" S.R.L., societate în faliment, in bankruptcy, en faillite, având CUI RO xxxxxxx, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T____ sub nr. JXXXXXXXXXXX, cu sediul social în Municipiul Timișoara, ___________________________. 20-22, ____________, județul T____, reprezentată prin Administrator Judiciar Societatea INSOLVEIN IPURL, cu sediul în Municipiul Timișoara, S_____ B_______ Nr. 71, ____________________, desemnat prin încheierea Nr. 738 din 28.03.2013, pronunțată de Tribunalul T____ - Secția a II-a Civilă — F_______ în dosar nr. xxxxx/30/2012, se află în procedura reorganizării judiciare stabilită de Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, organul constatator nu a avut, la data controlului, nici o dovadă a faptului că apelanta ar desfășura activitate de turism fără licență în acest domeniu, însă organul de control s-a folosit de o sesizare făcută împotriva noastră, sesizare a cărei conținut nu îl cunoaște, întrucât nu li s-a dat citirea acestuia, sesizare care, în opinia sa, nu constituie nici un motiv legal pentru a fi sancționați în conformitate cu prevederile art. 16 alinia (1), litera b) din HG nr. 1267/2010 cu modificările și completările ulterioare.

Susține, în continuare, faptul că este de neconceput ca o societate comercială să fie sancționată contravențional cu o amendă de 30.000,00 lei doar în baza unei sesizări anonime adresate, de un rău făcător, Autorității Naționale Pentru T_____ — Direcției Generale Control și Autorizare T_____, cu sediul în Municipiul București, ______________________, latura Nord, Sector 5, fără nici o altă dovadă a faptului că societate ar desfășura ilegal, o astfel de activitate.

In drept, în susținerea cereri de apel invocă prevederile art. 466, art. 470, art. 476, art. 479 și dispozițiile art. 480 aliniat (2) din Codul de procedură civilă.

Intimata A__________ Națională pentru T_____ - Direcția Generală Control și Autorizare T_____ nu a depus întâmpinare.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxx, încheiat la data de 11.08.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 15 alin. 1 lit. k) din HG nr. 1267/2010 , respectiv pentru aceea ca desfășoară activitate fără a deține licență de turism eliberată de A__________ Națională de T_____.

In analiza legalității procesului-verbal, instanța de fond a constatat in mod corect că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.

In analiza temeiniciei actului contestat, judecătoria a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pentru considerentul că petenta desfășoara activități de ofertare și comercializare a serviciilor și a pachetelor de servicii turistice si nu deține licență de turism.

Tribunalul retine ca art. 10 din HG 1267/2010 stipulează: ”(1) Pe teritoriul României, operatorii economici pot desfășura activități de ofertare și comercializare a serviciilor și/sau a pachetelor de servicii turistice, inclusiv prin intermediul rețelelor și instrumentelor electronice de comunicație total sau parțial informatizate, site-uri sau altele asemenea, cu respectarea legislației în vigoare privind comerțul electronic, numai în baza licenței de turism și/sau, după caz, a anexei la aceasta, eliberate de instituția publică responsabilă în domeniul turismului. (….). (4) Este interzisă desfășurarea de activități specifice agențiilor de turism de către operatorii economici prevăzuți la alin. (1) fără a deține licență de turism și, după caz, anexă la licența de turism. (5) Este interzisă desfășurarea de activități turistice specifice agențiilor de turism de către operatorii economici cu licența de turism expirată sau fără deținerea poliței valabile de asigurare privind asigurarea rambursării cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de turiști pentru achiziționarea serviciilor/pachetelor de servicii turistice, în cazul insolvabilității sau a falimentului agenției de turism., iar art. 15 litera k din norma citata prevede ca „este contravenție fapta de încălcare a prevederilor art. 10 alin. (4)”.

In aceste condiții, este evident că activitatea de promovare si de comercializare a produselor turistice desfășurată in calitate de detailist este o veritabilă activitate de ofertare și comercializare a serviciilor și a pachetelor de servicii turistice, care nu se poate realiza in lipsa unei licențe de turism. Cu alte cuvinte, încheierea contractului de colaborare nu o scutește pe petentă de la obligația obținerii licenței de turism.

Față de cele ce preced, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 480 NC.pr.civ, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul – petent., fara cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul declarat de apelantul __________________., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat V______ M____ F______, cu sediul în A___, ____________________, ______________, _________________ împotriva sentinței civile nr. 2597/27.02.2015 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata A__________ Națională pentru T_____ - Direcția Generală Control și Autorizare T_____, cu sediul în sector 5, București, ________________________. 38.

F___ cheltuieli de judecata.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 noiembrie 2015 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D___ P_____ G_______ B______

Grefier,

E_____ B______

Red. D.P, EB, 14 dec 2015

Pi D____ D__ A_____