Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I E Nr. 371

Ședința publică de la 14.04.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M_______ G____

JUDECĂTOR – C_______ L___

JUDECĂTOR – V_______ D_________

GREFIER - N_______ M______

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului în C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL și pe intimat S.C. RB H___ S.R.L., recurs declarat împotriva sentinței nr. 6041/2013 , pronunțat de Judecătoria G_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.03.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 14.04.2014 și a pronunțat următoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 6041/7.06.2013 (dosar XXXXXXXXXXXXX) a Judecătoriei G_____ s-a dispus:

„Admite în parte cererea având ca obiect plângere contravențională” formulată de către petentul S.C. RB H___ S.R.L., cu sediul în Mun. G_____, _______________________, _____________, ____________________ în contradictoriu cu intimatei G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL, cu sediul ales la G____ Națională de Mediu – Comisariatul Județean G_____, ______________________. 24, Mun. G_____, județ G_____.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/11.05.2012 cu avertisment.

Atrage atenția petentei să nu mai săvârșească astfel de fapte pe viitor.”

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ Nr.xxxxx/11.05.2012, s-a reținut in sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art.9 lit.a din HG nr.856/2002, constând în aceea că la controlul efectuat la punctul de lucru situat în G_____, cartier Filești, Tarlaua 78/1, s-a constatat absența evidenței gestiunii deșeurilor, fapt consemnat în nota de constatare nr.314/05.05.2012.

În consecință, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 3000 lei.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a procedat la verificarea legalității procesului verbal contestat, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, analizând procesul-verbal contestat, instanța retine ca sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia si semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsa ar atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție in condițiile art.17 din OG 2/2001 .

De asemenea, fapta, astfel cum este reținută de agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

Instanța nu poate reține susținerile petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută conform art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 pentru încălcarea dreptului la obiecțiuni.

În concret, conform art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal se va semna pe fiecare pagina de către contravenient și agentul constatator, cu excepția situației în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, când se va face mențiune despre aceste împrejurări, ce trebuie confirmate de cel puțin un martor.

În aceste condiții, rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie două situații de încheiere a procesului-verbal de contravenție și anume în prezența sau în lipsa contravenientului, fără ca această lipsă să poată afecta valabilitatea actului, câtă vreme nici un text de lege nu impune obligativitatea convocării contravenientului înainte de întocmirea procesului-verbal.

Prin urmare, dreptul de a formula obiecțiuni are în vedere în mod evident situația încheierii procesului-verbal în prezența contravenientului (respectiv a reprezentantului legal al contravenientului persoană juridică), astfel încât lipsa acestora în situația în care contravenientul nu a fost de față, nu poate atrage nulitatea actului.

De altfel, având în vedere că aceste dispoziții au un caracter de ordine privată, instanța reține că nerespectarea acestora ar putea atrage cel mult o nulitate relativă (iar nu absolută) a actului de constatare a contravenției, în măsura în care petentul poate proba ca vătămarea care i-a fost adusă prin încheierea procesului-verbal în acest mod (prezumată de art.16 alin.7 din OG nr.2/2001), nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Petenta însă, nu a putut face dovada acestei împrejurări, iar pe de altă parte, prin formularea plângerii contravenționale, acesta a avut posibilitatea de a-și prezenta obiecțiunile privind încheierea proceselor-verbale, astfel încât eventuala vătămare ar fi fost oricum remediată prin posibilitatea de a-și formula apărările în fața instanței de judecată.

În consecință, instanța apreciază ca procesul verbal contestat a fost legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că fapta a fost corect reținută de către agentul constatator, nefiind contestată de către petentă, care nu a negat nici un moment împrejurarea că evidența deșeurilor nu era ținută conform dispozițiilor HG nr.856/2002, apărările sale vizând numai faptul că încheiase un contract de prestări servicii pentru preluare deșeuri reciclabile cu _________________ B_____ la data de 01.01.2011.

Instanța a apreciat că aceste împrejurări invocate de către petentă, deși reale având în vedere că inclusiv în cuprinsul Notei de control nr.314/05.05.2012 se face referire la contractul de prestări servicii pentru preluare deșeuri reciclabile, sunt lipsite de relevanță din perspectiva răspunderii contravenționale a operatorului economic.

În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că potrivit art.1 alin.1 din HG nr.386/2002, obligația de a ține evidența deșeurilor revine agenților economici care generează deșeurile.

Împrejurarea că petenta a încheiat un contract de prestări servicii pentru preluare deșeuri reciclabile cu _________________ B_____, nu poate avea semnificația exonerării petentei de la obligațiile ce îi reveneau și transferării acestora către chemata în garanție.

În acest sens, art.2 alin.1 din HG nr.386/2002 stabilește în mod expres că agenții economici autorizați să desfășoare activități de colectare, transport, depozitare temporară, valorificare și eliminare a deșeurilor sunt obligați să țină evidența gestiunii deșeurilor conform art. 1 alin.1 numai pentru deșeurile generate în cadrul activităților proprii. Prin urmare, în privința evidenței deșeurilor colectate, obligația revine tot operatorilor economici.

De altfel, faptul că petenta a încheiat un contract de prestări servicii pentru preluare deșeuri în schimbul unui preț, demonstrează încă o data ca petenta avea obligația de a gestiona deșeurile și de a ține evidența acestora, acesta fiind motivul pentru care s-a angajat sa suporte costurile efectuării operațiunilor de un terț, care ar fi urmat să acționeze în numele și pe seama petentei. Prin urmare, încheierea acestui contract reprezintă tot o modalitate de executare a obligației, dar nu direct de către contravenienta, ci prin intermediul unui terț care acționează pentru aceasta.

În nici un caz însă, aceasta împrejurare nu are semnificația transferării obligației în sarcina prestatorului de servicii, cesiunea de datorie fiind de altfel interzisă de legislația în vigoare, iar principiul relativității actului juridic civil având și consecința că încheierea contractului de prestări servicii produce efecte numai intre părțile actului, iar nu și în privința intimatei, terț față de acest contract.

Prin urmare, petenta rămâne în continuare obligată să țină evidența deșeurilor generate și răspunde pentru eventuala neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligației, chiar dacă această împrejurare s-ar datora culpei prestatorului de servicii.

De altfel, răspunderea contravențională (asimilată unei răspunderi penale în jurisprudența CEDO) este una legală, fiind inadmisibilă schimbarea persoanei contravenientului și antrenarea acestei răspunderi în funcție de convențiile private încheiate între subiecții de drept.

În aceste condiții, instanța a apreciat ca prezumția relativa de veridicitate a procesului-verbal de contravenție consacrata in art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, nu a fost înlăturată, acesta fiind legal si temeinic întocmit.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța a reținut că sancțiunea contravențională a amenzii in cuantum de 3000 lei, deși aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, este excesivă, având în vedere gradul de pericol social concret al contravenției.

Astfel, instanța reține că prin modul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, petenta a dat dovada mai mult de neglijență în respectarea legislației privind protecția mediului decât de intenția de a aduce atingere dreptului public la un mediu sănătos, în condițiile în care astfel cum rezultă din nota de constatare nr.314/05.5.2012, avea o evidență a deșeurilor chiar dacă nu respecta în totalitate dispozițiile HG nr.386/2002.

Mai mult, petenta a manifestat intenția de a-și respecta obligațiile legale sens în care a încheiat și un contract de prestări servicii pentru preluare deșeuri reciclabile cu _________________ B_____. Instanța nu a reținut susținerile intimatei în sensul că acest act este întocmit pro causa, câtă vreme inclusiv nota de constatare nr.314/05.05.2012 face referire la existența contractului.

De asemenea, fapta nu era în măsură a produce consecințe deosebit de grave, câtă vreme deșeurile generate nu erau unele de natură foarte periculoasă, cu grad de risc ridicat.

În aceste condiții, având în vedere și că petenta a avut o atitudine sinceră și a recunoscut fapta, instanța și-a format convingerea că manifestă disponibilitate pentru respectarea legii pe viitor, chiar și fără aplicarea unei amenzi, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a atrage atenția asupra gravității faptei sale și a preveni săvârșirea unor noi fapte contravenționale.

În consecință, instanța a apreciat că plângerea este parțial întemeiată, motiv pentru care a admis-o în parte și a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 3000 lei aplicată petentei cu avertisment.

De asemenea, în temeiul art.7 alin.1 din OG nr.2/2001 a atras atenția petentului să nu mai săvârșească astfel de fapte pe viitor, în caz contrar, împotriva sa putând fi dispuse și măsuri mai severe.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și în rejudecare respingerea plângerii ca nefondată. A arătat că sentința instanței de fond este o eroare judiciară deoarece petenta nu avea niciun fel de evidență a gestiunii deșeurilor, fiind încălcate disp. HG 856/2002.

Intimata – petentă nu a formulat întâmpinare. Fiind reprezentată în instanță prin avocat , la termenul din 28.03.2014, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că obiectul de activitate al societății este cultivarea de ciuperci iar deșeurile generate (compost și resturi de ciuperci) nu prezintă pericol pentru mediul înconjurător.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, precum și din oficiu conform art. 304 ind. 1 C.p.c., instanța de control judiciar a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Respectând dispozițiile art. 34 al. 1 din OG 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa, constatând că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit. A apreciat totuși că se impune înlocuirea amenzii de 3000 lei cu avertisment raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.

Tribunalul consideră că această soluție este corectă.

Aplicarea amenzii ca sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității.

În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată elemente cum ar fi: împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, să existe o proporționalitate între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului ( Hotărârea Muller c. Franța, Hotărârea Handyside c. Regatul Unit).

Astfel, sancțiunea trebuie apreciată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

În consecință, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, urmarea de mică gravitate produsă, Tribunalul apreciază că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea avertismentului.

Prin urmare, Tribunalul reține că în prezenta cauză nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prev. de art. 304 C.p.c, urmând ca în baza art. 312 al. 1 C.p.c. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul privind pe recurent G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL – cu sediul ales în G_____, ______________________. 24 și pe intimat S.C. RB H___ S.R.L., cu sediul în G_____, _________________________. 26, _____________________________ împotriva sentinței nr. 6041/2013 , pronunțat de Judecătoria G_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxx, ca nefondat.

I r e v o c a b i l ă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

M. G____ C. L___ V. D_________ N. M______

Red. M. G____ /Dact. N.M______

2 ex./Fond M. K_______

30.04.2014