DOSAR nr. 4867/ 1748/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ nr. 128R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.01.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE M_____ E_____

JUDECĂTOR L_______ G______ A________

JUDECĂTOR E______ M_____ O_____

GREFIER M____ A______ M________

Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurentul-petent A____ M____ împotriva sentinței civile nr. 6407/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 04.04.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul A____ M____ a solicitat in contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/23.03.2012.

În motivare, în esență, petentul a arătat că nu a săvârșit contravenția reținută in sarcina sa, deoarece a schimbat directia de mers numai după ce s-a asigurat. Acesta a mai aratat ca soferul autoturismului cu nr. XXXXXXXXX, din cauză neatenției sale, a intrat in bara de protectie a autospecialei condusa de petent.

Petentul a atașat plângerii sale înscrisuri.

În drept, petentul a invovat art. 105 din O.U.G. nr. 195/2002.

Intimatul, legal citat, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiată si a depus, inscrisuri.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba testimoniala cu martorul P_____ I__ D___, depozitia sa fiind atasată la fila 37 din dosar.

La termenul din data de 25.09.2013, in virtutea rolului activ, instanta a audiat martorul T_____ D______, celălalt sofer implicat in accidentul auto, depozitia sa fiind atasată la fila 45 din dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx/23.03.2012, petentul a fost amendat cu suma de 300 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, pentru că, în data respectiva, ora 17.30, a condus autospeciala cu nr. XXXXXXXX, pe DNCB, Km 11+900m, unde a efectuat manevra de viraj la stanga intrand in coliziune cu auto nr. XXXXXXXX, condus regulamentar de numitul T_____ D______, contravenție prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, s-a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 101 alin. 3, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:

a) nerespectarea regulilor privind privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau pagube materiale.

Petentul a arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa deoarece a schimbat directia de mers numai după ce s-a asigurat temeinic.

Cu toate acestea, instanța a constatat că petentul nu a probat susținerile sale.

Din declaratia martorului T_____ D______, celălalt sofer implicat in accidentul auto (f. 45) coroborată partial cu declaratia martorului P_____ I__ D___ (f. 37) și cu incrisurile depuse la dosar de intimată (f. 18-19) rezultă ca petentul nu a respectat dispozitiile legale privind schimbarea directiei de mers, provocand astfel un accident de circulatie.

Pentru aceste considerente instanța a apreciat că petentul, căruia îi revenea sarcina probei, nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat și să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu suma de 300 de lei, minimul prevăzut de lege pentru fapta comisă, și reținerea permisului de conducere pentru 60 de zile, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și de modul de săvârșire a acesteia.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 6407/02.10.2013 a formulat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, prin urmare, anularea procesului-verbal de contravenție.

În motivare, recurentul-petent a susținut că sentința este netemeinică și nelegală întrucât martorul P_____ I__ D___ a declarat situatia reala la momentul producerii accidentului, acesta fiind sofer profesionist, îl insotea in baza unui ordin de deplasare emis de S.C. RECON si DOJE S.R.L. al carui salariat este, astfel nu are nicio culpa.

Recurentul-petent a arătat că declaratia martorului T_____ D______ a fost considerata ca fiind cea reala in desfasurarea accidentului, instanta neluand in considerare declaratia sa si a martorului P_____ I__ D___, ambii fiind soferi profesionisti.

A mai precizat că, fiind sofer profesionist, sanctiunea contraventionala este mult prea aspra, intrucat ramane fara venituri, timp de 60 de zile. Fapta nu prezinta pericol social tinand seama de imprejurari si de modul de savarsire al acesteia.

Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx/23.03.2012, recurentul petent a fost amendat cu suma de 300 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, pentru că, în data respectivă, ora 17.30, a condus autospeciala cu nr. XXXXXXXX, pe DNCB, Km 11+900m, unde a efectuat manevra de viraj la stanga intrand in coliziune cu auto nr. XXXXXXXX, condus regulamentar de numitul T_____ D______, contravenție prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Potrivit art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în cazul în care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare.

Or, în cauza de față, se constată că prima instanță a procedat la soluționarea cauzei, fără respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, respectiv fără citarea unității de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societățile de asigurare, în condițiile în care evenimentul rutier în care a fost implicat recurentul a avut drept urmare producerea unui accident de circulație.

Împrejurarea că în fața primei instanțe a fost audiat în calitate de martor celălalt conducător auto implicat în accident nu este de natură să acopere neregularitatea procedurală constatată, calitatea de martor nefiind conciliabilă cu cea de parte, cu toate garanțiile procesuale pe care aceasta le presupune. În plus, procedura de citare trebuie să-l vizeze nu numai pe celălalt conducător auto implicat în accident, ci și pe societățile de asigurare ale celor două autoturisme.

Prin urmare, cauza fiind soluționată în lipsa părților menționate care nu au fost legal citate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 6¹ C. proc. civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, prilej cu care instanța de rejudecare va proceda la soluționarea cauzei numai după fixarea cadrului procesual complet în conformitate cu dispozițiile legale evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul-petent A____ M_____ împotriva sentinței civile nr. 6407/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.

Președinte Judecător Judecător

M_____ E_____ L_______ G______ A________ E______ M_____ O_____

Grefier

M____ A______ M________

Concept red. gref. M.A.M

Red. Jud.: E.M.O./2 exemplare

Jud. fond: B____ M______ - Jud. Cornetu