Cod ECLI ECLI:RO:TBCLS:2016:010.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 182/2016

Ședința publică de la 16 februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C________ M_____ G____

Judecător N_______ D______

Grefier S______ N___

Pe rol judecarea contestației formulată de petenta ___________________ împotriva sentinței civile nr.3202/2015 a Judecătoriei Călărași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat R___ S_____ D_____, pentru apelanta petentă, lipsă fiind intimata I____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Apărătorul apelantei depune la dosar împuternicire avocațială și un set de fotografii.

Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri.

Apărătorul apelantei-petente, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de ___________________, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Judecătoria Călărași și admiterea plângerii formulate de petentă.

Precizează că, potrivit art.16 al.6 din OUG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravențiilor trebuie să cuprindă pentru persoanele juridice, în mod obligatoriu, mențiunile privind numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă, mențiuni care nu se regăsesc înserate în procesul-verbal contestat.

De asemenea, se arată în mod greșit în procesul-verbal că, urmare refuzului petentului de a semna procesul-verbal, nu s-a putut identifica nici un martor la fața locului, cu toate că în autocar erau 45 de persoane care puteau confirma susținerile petentei. Solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat în scris.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Călărași sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 19.06.2015, petenta S.C. V_____ C____ S.R.L., cu sediul în Mun. Constanta, __________________. __________________, ________________________, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Mun. Constanta, _____________________, nr. 54, _____________, ________________________, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului C________ sub XXXXXXXXXXXXX și cod de înregistrare fiscală xxxxxxx, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx din data de 27.05.2015 și comunicat la data de 05.06.2015 pe care îl consideră ca fiind netemeinic și nelegal, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx din data de 27.05.2015, a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 4000 lei pentru că în ziua de 27.05.2015, în jurul orelor 15.20, nu a respectat obligația de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestuia. În ceea ce privește legalitatea procesului - verbal de contravenție, petenta susține că potrivit art. 16 alin. 6 din OUG 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor “procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: “În situația în care contravenientul este persoana juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă. “ În procesul verbal contestat lipsesc numărul de înmatriculare în registrul comerțului precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă. Sub acest aspect contest legalitatea procesului - verbal de contravenție și solicită anularea acestuia.

De asemenea, petenta mai arată că în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, potrivit art. 19 din OUG nr. 12/2001 privind regimul juridic al contravențiilor “În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Or, din conținutul procesului-verbal, reiese că la fața locului nu s-a putut identifica nici un martor, cu toate că în autocar erau 45 de persoane. Mai mult decât atât, petenta arată că la momentul controlului nu a semnat decât un formular de control in trafic și nu a fost înștiințată despre procesul verbal de contravenție, cu toate că în conținutul procesului verbal contestat este menționat refuzul său de a semna. Sub acest aspect, contestă legalitatea procesului - verbal de contravenție și solicită anularea acestuia.

Petenta mai arată că agentul constatator, deși este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, ce reflectă opinia contravenientului și sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica" alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului verbal, acesta nu i-a adus la cunoștință despre dreptul de a face obiecțiuni, încălcând-i astfel dreptul la apărare, dar în procesul-verbal este menționat faptul că a fost înștiințat.

În ceea ce privește temeinicia procesului - verbal de contravenție, petenta arată că la data controlului s-a întocmit un formular de control în trafic, unde la rubrica rezultatul verificărilor a fost consemnată mențiunea fără abateri. Acesta este și motivul pentru care a semnat formularul. La momentul controlului a fost întrebat despre plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestuia însă modelul de autovehicul ce aparține firmei de transport persoane are o astfel de plăcuță în partea dreaptă a ușii din față a acestuia.

Pentru aceste considerente, petenta solicită anularea procesului-verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic, iar în situația în care se va aprecia că a săvârșit o contravenție, să se individualizeze sancțiunea aplicată și să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. În motivare petenta arată că potrivit art.5 alin.5 din OG. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea trebuie stabilită proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea în concret a pericolului social se ține seama de mai multe elemente, cum ar fi: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul de comitere, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului (care își desfășoară o activitate legală încă din anul 1994 și plătește taxe și impozite la Primărie). În raport de lipsa antecedentelor contravenționale ale petentei, de gradul redus de pericol al faptei săvârșite, de conduita petentei ulterior săvârșirii faptei contravenționale, de conformare cu privire la obligațiile legale din domeniul transportului( în data de 08.06.2015 petenta a înregistrat la RAR o cerere de eliberare a unei plăcuțe care să fie aplicată în spatele autovehiculului), consideră că în cauză ar trebui să existe o proporție între gradul de pericol social al faptei, de modalitatea săvârșirii ei și sancțiunea aplicată. astfel consideră că amenda în cuantumul legal de 4000 lei, chiar și prin limita ei minimă, are un regim juridic mult mai drastic chiar față de o amendă penală, depășind caracterul contravențional pe care i-l conferă legea, întrucât nu vine să repare un prejudiciu și în același timp pune în pericol grav existența comerciantului. Față de scopul sancțiunilor contravenționale. de prevenire a săvârșirii unei alte fapte contravenționale, a faptului că în condiții de criză încasările sunt infime, a faptului că petenta este la prima abatere de acest fel, agentul constatator neputând face dovada existenței și a altor fapte pentru care să fi fost sancționată, din care să rezulte perseverenta acesteia în săvârșirea de fapte ce contravin legii, astfel că scopul este realizabil prin aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului, raportat și la gravitatea faptei ce se reține.

Având în vedere aceste considerente, petenta apreciază că în cauză sunt aplicabile disp. art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001: "avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă" și ale art.7 alin.3 din același act normativ: "avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune".

În drept, petenta își întemeiază acțiunea pe disp. art.31 alin.1 din OUG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii petentei și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit, considerând că procesul-verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

În drept sunt invocate dispozițiile art. 205 - 208 C.p.c., HGR nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OMTCT nr. 1058/2007 și OGR nr. 2/2001.

Întrucât petenta a formulat răspuns la întâmpinare, s-a fixat primul termen de judecată la data de 30.09.2015, cu citarea părților. Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă pronunțată în cauză Judecătoria Călărași a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta S.C. V_____ C____ S.R.L., cu sediul în Mun. Constanta, __________________. ___________. _______________________________, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Mun. Constanta, _____________________, nr. 54, _____________, ________________________, împotriva procesului-verbal ____________ nr. xxxxxxxx din 27.05.2015, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R..

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal la data întocmirii, instanța a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

În ceea ce privește susținerile petentei privitoare la lipsa numărului de înmatriculare în registrul comerțului precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă, instanța a constatat că nu le poate reține având în vedere că în procesul – verbal de contravenție de la fila 10, sunt trecute ca date de identificare a petentei : JXXXXXXXXXXXX și CUI: RO5982151 iar reprezentantul legal este identificat prin nume și prenume.

În ceea ce privește lipsa martorului, instanța a apreciat că în cauză este legal încheiat procesul – verbal de contravenție, întrucât agentul constatator a indicat în cuprinsul acestuia că nu s-a putut identifica nicio persoană care să își asume calitatea de martor, deoarece O.G. nr.2/2001 impune numai menționarea împrejurării care a determinat întocmirea procesului – verbal fără a fi atestat de către martor, iar nu obligativitatea încheierii numai cu semnătura vreunui martor.

În ceea ce privește lipsa semnăturii contravenientei și posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța a reținut următoarele:

Pe de o parte, instanța a observat că formularul de control în trafic este semnat de către conducătorul auto și nu de către petentă prin reprezentant legal și că prepusul petentei – conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant al acesteia, calitate care aparține administratorului societății. În aceste condiții, conducătorul auto nu putea face obiecțiuni iar administratorul societății nu era de față.

În plus, o eventuală nulitate nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Or, în cauză petenta nici măcar nu precizează în ce constă vătămarea, cu atât mai puțin să o probeze.

Prin urmare, instanța nu a reținut susținerile sale privitoare la lipsa semnăturii și a nerespectării de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a consemna obiecțiunile.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a considerat că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității.

Este unanim acceptat că procesul – verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție de privește legalitate, veridicitate și autenticitatea în temeiul art.270 C.p.c. raportat la art.47 din O.G. nr.2/2001, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este încălcată prezumția de nevinovăție și dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil. De altfel și din perspectiva jurisprudenței Curții în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unei prezumții de fapt și de drept (Salabiaku c. Franța). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței).

În cauză, procesul – verbal de contravenție este susținut și de înscrisul depus chiar de petentă la fila 11 din dosar, din care reiese că abia în data de 08.06.2015, deci ulterior constatării și sancționării faptei contravenționale, 27.05.2015, petenta a obținut de la RAR fișa cu dimensiuni/mase pentru plăcuțe. Or, plăcuțele cu dimensiuni/mase maxime autorizate au fost realizate după omologarea de către R.A.R., așa cum reiese chiar din înscrisul de la fila 11, în care se menționează că pentru a intra în posesia plăcuței este necesar să fie comandată în baza documentului emis de R.A.R (fila 11).Prin urmare, sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că fapta există și a fost săvârșită de petentă.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a reținut următoarele:

Principiul proporționalității sancțiunii ce își are originea în art.53 din Constituție impune anumite obligații în sarcina organelor de aplicare a sancțiunilor.

Astfel, în aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului.

Potrivit disp. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Or, în cauză având în vedere susținerile petentei, instanța a observat că aceasta nu a conștientizat caracterul contravențional al faptei sale, considerând că scopul educativ dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală cât și cea specială.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul ___________________, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, in sensul admiterii plângerii.

In ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, arată că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 6 din OUG 2/2001, precizând că acesta nu conține numărul de înmatriculare in registrul comerțului precum si datele de identificare a persoanei care o reprezintă, motiv pentru care solicită a se constata nelegalitatea procesului -verbal de contravenție si solicit anularea acestuia.

Tot in ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, potrivit art. 19 din OUG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în cazul in care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz, procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătură acestuia. Solicită a se observa că din conținutul procesului-verbal reiese ca la fata locului nu s-a putut identifica nici un martor, cu toate că în autocar erau 45 de persoane.

Precizează apelanta că agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica " alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal, iar aceste obiecțiuni, sub sancțiunea nulității, trebuie să reflecte opinia contravenientului. Precizează că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință despre dreptul de a face obiecțiuni, încălcându-i astfel dreptul la apărare.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, arătă că la data controlului s-a întocmit un formular de control în trafic, unde la rubrica rezultatul verificărilor a fost consemnată mențiunea fără abateri, acesta fiind si motivul pentru care a semnat formularul. La momentul controlului a fost întrebat despre plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestuia însa modelul de autovehicul ce aparține firmei de transport persoane are o astfel de plăcută in partea dreapta a ușii din fata a acestuia.

Arată că, dacă in urma cercetării judecătorești, se va aprecia ca s-a săvârșit o contravenție, solicită să se facă o justa individualizare a sancțiunii aplicate pentru contravenția reținuta prin procesul-verbal de contravenție si să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, având în vedere prevederile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit căreia sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, cum și cele ale art.21 alin.3 din același act normativ, potrivit cărora, la stabilirea in concret a pericolului social se tine seama de mai multe elemente, cum ar fi: împrejurările in care a fost săvârșită fapta, modul de comitere, scopul urmărit, urmarea produsa, circumstanțele personale ale contravenientului care isi desfășoară o activitate legală,în raport de lipsa antecedentelor contravenționale ale petentei, de gradul redus de pericol al faptei săvârșite, de conduita petentei ulterioi săvârșirii faptei contravenționale, de conformare cu privire la obligațiile legale din domeniul transportului.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului si pe cale de consecința, in baza art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, schimbarea in tot a sentintei civile nr. 3202/21.10.2015 pronunțată de către Judecătoria Calarasi, iar in urma rejudecării sa se pronunțe o decizie prin care sa se dispună schimbarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii plângerii.

Intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier - I.S.C.T.R. a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului ca netemeinic si nelegal.

Intimatul invocă pe cale de excepție lipsa calității de reprezentant al apelantei, întrucât cererea de apel este semnata si stampilata de către dl. av. R___ S_____-D_____, fara a exista o împuternicire avocațiala in acest sens.

Pe fondul cauzei, intimatul consideră că prima instanța de judecată a soluționat corect aceasta cauza, a pronunțat o sentința care se bazează atât pe actele normative in vigoare cat si pe probele din dosar, in final a pronunțat o hotărâre temeinica si legala.

Precizează intimatul că la pct. 2 din cuprinsul procesului verbal, inspectorul a menționat si "numărul de înmatriculare din Registrul Comerțului" al societății contraveniente, iar șoferul acelui autovehicul nu a pus la dispoziția inspectorului toate documentele in momentul efectiv al controlului, acte din care sa rezulte si datele de identificare ale persoanei fizice ce reprezintă legal persoana juridica contravenienta, așa încât agentul constatator a fost pus practic in imposibilitatea de a afla aceste date, in trafic, in momentul săvârșirii contravenției.

Mai arată că înscrisul denumit Fisa dimensiuni/mase xxxxxx din 08.06.2015, depus la dosarul de fond de către contravenienta, nu dovedește ca in data de 25.05.2015 apelanta avea montate plăcutele pe autovehiculul XXXXXXXXX întrucât contravenția a fost săvârșita în data de 27.05.2015 (conform procesului verbal de contravenție), iar acest înscris a fost emis la 12 zile după săvârșirea faptei (fiind emis la data de 08.06.2015 așa cum este menționat si in cuprinsul sau); de asemenea, în preambulul acestui înscris se mentionează clar si expres ca "Acest document nu atesta conformitatea cu cerințele legale prevăzute prin O.M.T. 1640/2012. Obligațiile legale sunt considerate ca fiind îndeplinite numai dupa ce plăcutele sunt aplicate pe vehicul."

Arată intimatul că nu este de acord cu înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in avertisment deoarece art. 21, alin. (3) din O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) stipulează ca, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ. Ori, H.G.R. nr. 69/2012 cu modif. si compl. ulterioare reprezintă in acest caz actul normativ in baza căruia a fost stabilita aceasta contravenție, iar acest act normativ nu prevede aplicarea sancțiunii "avertisment" pentru nici o contravenție, ci prevede numai aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale pentru toate contravențiile, menționând că neechiparea autovehiculelor cu plăcute din care sa rezulte masele si dimensiunile maxime admise/autorizate reprezintă una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, având un grad ridicat de pericol social al faptei, având în vedere și faptul că apelanta nu se afla la prima abatere contravenționala in acest sens, pe numele ei fiind încheiate mai multe procese verbale de contravenție.

Tribunalul, analizând apelul declarat, sentința apelată, constată că acesta este fondat.

Astfel, din analiza actelor existente la dosar, rezultă cu certitudine că apelanta se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată și prin probele administrate nu a infirmat temeinicia procesului-verbal sub aspectul existenței faptei.

Pe de altă parte, tribunalul, în baza art. 34 din OG 2/2001, va analiza legalitatea procesului-verbal contestat, sub aspectul sancțiunii aplicate, având în vedere și dispozițiile art. 21 alin.3 din ordonanță, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Pe de altă parte, art. 7 din același act normativ prevede posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului pentru fapte de gravitate redusă, chiar și atunci când în actul de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede această sancțiune.

Tribunalul constată că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate instituită de lege în favoarea sa.

Cu toate acestea, având în vedere art.34 din OG 2/2001, coroborat cu art.38 al.3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate nu a fost răsturnată, tribunalul consideră că sancțiunea avertisment, este suficientă pentru a-i atrage atenția apelantei, pe viitor, asupra obligațiilor ce-i revin.

Tribunalul are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 al.5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar pe de altă parte dispozițiile art.20 al.3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.

În consecință, tribunalul având în vedere că fapta nu a avut urmări grave, că apelanta este la prima abatere de acest gen, că nu are antecedente contravenționale, având o conduită bună ulterior săvârșirii faptei contravenționale, respectiv de conformare cu privire la obligațiile legale din domeniului transportului (în data de 8 iunie 2015 înregistrând la RAR o cerere de înregistrare a unei plăcuțe care să fie aplicată în spatele autovehiculului) apreciază că sancțiunea avertisment apare ca fiind suficientă în raport cu gradul de pericol social al faptei.

Pentru aceste considerente, urmează a admite apelul declarat de ___________________ împotriva sentinței civile nr.3202/2015 a Judecătoriei Călărași pe care o va schimba în tot și, rejudecând în fond va admite în parte plângerea contravențională formulată de ___________________ și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.480 al.2 Cod procedură civilă admite apelul declarat de ___________________ împotriva sentinței civile nr.3202/2015 a Judecătoriei Călărași pe care o schimbă în tot și, rejudecând în fond:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de ___________________ și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 februarie 2016.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTOR,	GREFIER,
C________ M_____ G____	N_______ D______	S______ N___

Rd.CG/29.02.2016

Jf.V.O______

Dct.SN/29.02.2016

Ex.4