R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1716

Ședința publică de la 15 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – I______ T____

Judecător – M____ T____ C_______

Grefier – D_____ C______ B____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C_____________ M_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24.09.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea a fost amânată, succesiv, pentru termenul de astăzi, când:

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/26.11.2014, Judecătoria Timișoara a admis plângerea contravențională formulată de petentul C_____________ M_____ și a anulat procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la 29.06.2014 de către Inspectoratul de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la 29.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 340 lei și s-a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 52 alin.l din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin.3 lit. d din OUG nr. 195/2002. Petentul a semnat actul de sancționare.

Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta îndeplinește cerințele prev.de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, neexistând motive care să conducă la anularea acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a conchis că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Se reține că petentul a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator atât la momentul încheierii procesului verbal (la rubrica „ alte mențiuni" consemnându-se („cele menționate nu sunt adevărate") cât și în fața instanței prin plângerea formulată.

Prin adresa nr.xxxxxx/22.08.2014 ,intimatul menționează ca constatarea a fost făcuta direct de către polițist fara a fi folosite mijloace tehnice omologate si certificate metrologic si nu deține alte documente sau inscrisuri care sa ateste cele reținute in procesul verbal de contravenție.Organul constatator a propus ca probe, procesul verbal de contravenție și raportul agentului constatator din 21.08.2014 în care sunt reiterate cele reținute în actul de sancționare.

Prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în continuare CEDO), instanța a reținut că jurisprudența CEDO a inclus în noțiunea de „acuzație penală"și materia contravențională ,având în vedere calificarea dată în dreptul intern faptei, câmpul de aplicare general al normei, gravitatea faptei ,cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale( hotărârile din cauzele Engel c. Olandei și Campbell și Fell c.Regatului Unit).Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate ,între care și a prezumției de nevinovăție a petentului ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale ,care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatului.

Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă (hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c.Franței ,A_____ c.României) și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice ,fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului ,cu respectarea unor limite rezonabile ,ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut ,după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut ,prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare"instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În prezenta cauza, împrejurarea că petentul nu a fost de acord cu cele menționate în actul de sancționare dă naștere la o îndoială rezonabilă cu privirea la săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Așadar, în lipsa unor probe care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis plângerea formulată și a anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la 29.06.2014 și a exonerat petentul de sancțiunile aplicate prin acesta.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiate.

În motivarea apelului, în esență, apelantul a arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece petentul nu a administrat nici o probă care să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat ca urmare a constatării directe și nemijlocite de către agentul contestator.

Legal citat, petentul intimat nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 476, 479-480 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să îl admită, pentru următoarele motive:

Tribunalul constată că nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție, prin raportare la art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă, condiționată, care nu poate fi invocată decât de partea interesată și nu poate conduce la anularea procesului verbal, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXII din 19 martie 2007, decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Petentul a fost sancționat potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională prevăzută în clasa a – II – a și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.

Aprecierea probelor este atributul suveran a instanțelor judecătorești și este lăsată la libera apreciere a acestora, fiind un procedeu distinct de încuviințarea probelor, în privința căreia legea instituie condițiile legalității, utilității, pertinenței și concludenței, respectate la momentul judecării în primă instanță. Potrivit art. 246 Cod de procedură civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

Atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit, a fost surprinsă, de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, în chip rezonabil se poate reține prezumția de veridicitate a celor reținute în actul sancționator, o astfel de prezumție constituind o probă în sine, conform art. 327 Cod de procedură civilă. O astfel de prezumție însă, de veridicitate, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 cod de procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi așadar răsturnată prin orice mijloc de probă, petentul beneficiind de un cadrul procesual adecvat în acest sens. Motivul pentru care actele administrative, în genere, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii sale, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție, raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza N____ vs. România – referitor la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor s-a reținut că, „în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competență de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act, de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia să contravină Convenției".

În contextul celor de mai sus, constatăm că fapta a fost percepută în mod direct și nemijlocit de către agentul de poliție, astfel că decurge o prezumție simplă de veridicitate a celor menționate în procesul verbal contestat. Împotriva acestor prezumții, petentului i s-a asigurat un cadrul procesual adecvat pentru a face proba unei situații de fapt contrare ori de circumstanță, de natură a înlătura răspunderea sa contravențională. Ori petentul nu a propus nici o probă în susținerea afirmațiilor sale, simpla formulare a obiecțiunilor la momentul aplicării sancțiunii, în lipsa altor probe ori a altor elemente care să se conjuge cu obiecțiunile sale, nu sunt suficiente pentru a anula actul sancționator. În caz contrar, cuvântul persoanei depistate încălcând normele legale ar prevala împotriva cuvântului unui agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, ceea ce nu poate fi primit.

În consecință, având în vedere că actul sancționator este susținut sub aspect probator, potrivit celor mai sus arătate, iar petentul apelant a beneficiat de un cadru procedural adecvat pentru a-și proba susținerile, constatând că fapta pentru care a fost sancționat există și constituie contravenție, tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a admis plângerea acestuia.

În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității în aplicarea sancțiunii, Tribunalul reține incidența prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Avertismentul, sancțiune contravențională principală, se poate aplica oricărei persoane fizice și juridice, dacă legea specială care prevede și sancționează contravenția nu înlătură această sancțiune iar fapta este de o gravitate redusă.

În aplicarea acestor prevederi legale, Tribunalul apreciază că fapta săvârșită de petentul apelant nu este de o gravitate redusă care să justifice înlocuirea sancțiunii cu avertismentul și, mai mult, înlăturarea sancțiunii contravenționale, sens în care reține că, în lipsa unor aspecte de circumstanță, fapta a fost comisă de apelatul petent în forma tipică, avută în vedere de legiuitor la stabilirea gradului de pericol social abstract și, în lipsa altor elemente care să dovedească severitatea excesivă a sancțiunilor aplicate față de situația pur particulară a petentului, va aprecia că proporționalitatea sancțiunilor aplicate a fost respectată prin aplicarea sancțiunilor minime prevăzute de lege, cererea de reindividualizare urmând a fi respinsă ca atare.

Date fiind cele de mai sus, Tribunalul va admite apelul formulat, cu consecința schimbării în tot a sentinței civile nr. xxxxx/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în sensul că va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în Timișoara, bulevardul Take I______ nr. 44 – 46, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent C_____________ M_____, cu domiciliul în Timișoara, _________________________ nr. 1, ______________, __________________.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C_____________ M_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la 29.06.2014 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.10.2015.

Tehnoredactat. Jud. IT//

/08.01.2016//

4ex/2com

Jud. Fond. G_______ D_________ –

- Jud. Timișoara