ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.1745 /APCA

Ședința publică din 04.11.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C_______ N_____

Judecător: A________ L____ N_____

Grefier: D______ V________ S_______

Pe rol judecarea apelului în C_________ administrativ și fiscal promovat de apelant C_____________ C_______ F______, cu domiciliul în Pitești ____________________ ____________, ________________________ cu intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA POLITIA MUNICIPIULUI CONSTANTA BIROUL RUTIER CONSTANTA, cu sediul în C________ ________________, intervenient O____ E_____, cu domiciliul în C________, _____________________, ____________, ap.25, intervenient ____________________, cu sediul în Sibiu ____________________________ de Afaceri turnul A, nr.5, __________. Sibiu, intervenient _________________ sediul în C________ _______________ _____________, ________________ obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx, îndreptat împotriva sentinței civile nr.xxxxx/06.11.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din data de 20.10.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.

Instanța a amânat pronunțarea la data de 04.11.2015, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 15.10.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta C_____________ C_______ F______ a formulat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – POLIȚIA MUNICIPULUI C________ – BIROUL RUTIER plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 13.10.2013, solicitând revocarea și/sau anularea amenzii aplicate, anularea sancțiunii de reținere a permisului de conducere, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

Prin sentința civilă nr. 8133/31.07.2014 Judecătoria C________ a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 13.10.2013 de Poliția Municipiului C________ – Biroul Rutier petenta C_____________ C_______-F______ a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 640 lei, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 14.09.2013, ora 13:30, aceasta a condus auto cu nr. XXXXXXXXX pe _____________________ de pe ___________________________ și datorită neatenției în conducere acroșează auto cu nr. XXXXXXXX care era parcat. De asemenea petenta nu s-a prezentat la sediul Biroului Rutier C________ pentru a declara accidentul în termenul legal. Agentul constatator a mai reținut că pe auto XXXXXXXXX s-au găsit urme de vopsea verde care par a fi de pe auto XXXXXXXX.

În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 punctul 8 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 punctul 10 din O.U.G. nr. 195/2002 și a contravenției prevăzute de art. 79 alin.1 litera b din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin.3 litera g din O.U.G. nr. 195/2002.

În drept instanța reține că potrivit art. 148 punctul 8 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță, a lui și a celorlalți participanți la trafic.

Potrivit art. 100 alin.1 punctul 10 din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activități de natură a-i distrage atenția de la conducere ori folosirea instalațiilor de sonorizare la un nivel de zgomot care afectează deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic.

Conform art. 79 alin.1 litera b din OUG nr. 195/2002: „Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare."

Conform art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 fapta se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constare a contravenției și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate având în vedere că nu cuprinde ocupația și locul de muncă, descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.” Nerespectarea acestor dispoziții atrage sancțiunea nulității virtuale a procesului-verbal în situația în care petentul face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Agentul constatator nu a menționat ocupația petentei, dar acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal întrucât petenta nu a făcut dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, potrivit art. 175 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Referitor la lipsa descrierii faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, instanța apreciază raportat la conținutul procesului-verbal că agentul constatator a descris în mod corespunzător fapta indicând data, ora și locul săvârșirii acesteia, precum și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea petentei cu privire la acest aspect. Totodată, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este lizibil, iar în ceea ce privește înștiințarea de plată, instanța reține că necompletarea acesteia de către agentul constatator nu poate conduce la anularea procesului-verbal, având în vedere că prevederile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu fac referire și la cuprinsul înștiințării de plată.

Referitor la încadrarea greșită a faptelor contravenționale instanța constată că raportat la faptele reținute de agentul constatator acesta a stabilit în mod întemeiat că sunt aplicabile prevederile art. 148 punctul 8 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002, art. 100 alin.1 punctul 10 din O.U.G. 195/2002, art. 79 alin.1 litera b din OUG nr. 195/2002, art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, susținerea petentei fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal cu privire la prima faptă, instanța reține că din declarațiile părților date la sediul agentului constatator rezultă că la data de 14.09.2013, ora 13:30 ambele părți s-au aflat în piața Tomis III din C________, pe ___________________ _______________________________ autoturismul marca Suzuki de culoare albă cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, iar intervenientul O____ E_____ conducea autoturismul marca Skoda de culoare verde cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX. Cele două autoturisme au trecut unul pe lângă altul.

Petenta a susținut că autoturismele au trecut unul pe lângă altul fără să se atingă, iar intervenientul a susținut că petenta a lovit aripa dreapta spate a autoturismului condus de intervenient.

Cu privire la declarațiile contradictorii ale părților instanța constată că la momentul întocmirii declarației de către intervenientul O____ E_____ la data de 15.09.2013 agentul constatator a menționat în cuprinsul declarației că a constatat următoarele avarii: bară spate dreapta zgâriată. La momentul întocmirii declarației petentei la data de 13.10.2013 agentul constatator a menționat în cuprinsul declarației că a constatat următoarele avarii: aripă dreapta spate ușor zgâriată și cu urme de vopsea verde. Având în vedere că autoturismul petentei prezenta urme de vopsea verde, iar autoturismul condus de intervenient este de culoare verde, rezultă că la data de 14.09.2013 a avut loc un accident în care au fost implicate cele două autoturisme.

Deși instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto pentru a lămuri împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier, petenta nu a achitat contravaloarea onorariul de expert provizoriu stabilit în sarcina sa, astfel încât în cauză nu s-a putut administra proba cu expertiză tehnică auto din culpa petentei.

În ceea ce privește declarația martorului R________ R___ propus de petentă instanța constată că acesta nu a fost de față la momentul producerii evenimentului rutier, astfel că declarația acestuia nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei. Referitor la afirmația acestuia în sensul că mașina nu prezenta zgârieturi sau lovituri instanța urmează să înlăture această afirmație având în vedere că petenta nu a susținut că între data producerii evenimentului rutier și data la care s-a prezentat la poliție ar fi fost implicată în alt eveniment rutier din care să fi rezultat avariile constatate de agentul constatator.

Având în vedere că deși a avut posibilitatea de a propune probe și de a dovedi netemeinicia procesului-verbal, petenta nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal atacat, instanța urmând să constate că acest a fost întocmit în mod întemeiat cu privire la prima faptă.

În ceea ce privește art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de petentă instanța reține că aceasta nu se opune prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție. Astfel, în cauza N_______ G_______ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că instanța națională aștepta ca reclamanta să prezinte mijloace de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, iar un asemenea demers al instanțelor naționale se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. În această privință, Curtea reamintește că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, _______ nr. 141-A, p. 15, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr. xxxxx/96, pct. 16, 20 martie 2001). Aplicând principiul sus menționat în speță Curtea a constatat că prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale de către petenta N_______ G_______ în sensul că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, reclamanta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.

În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare instanța constată că prin supunerea plângerii contravenționale analizei unei instanțe de judecată petenta a avut posibilitatea de a propune pentru a dovedi netemeinicia procesului-atacat, susținerea sa fiind astfel neîntemeiată.

Referitor la susținerea petentei potrivit căreia pagubele declarate de șoferul reclamant, respectiv aripa lovită, nu se regăsesc în pagubele constatate de agentul constatator, respectiv bară lovită, instanța constată că aripa și bara autoturismului sunt amplasate pe autoturism una lângă alta, astfel că este posibil ca intervenientul O____ E_____ să fi menționat din eroare aripa în loc de bară.

Referitor la susținerea petentei că agentul constatator ar fi încălcat art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării petenta nu a făcut dovada acestei susțineri cu niciun mijloc de probă, urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă, pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției este necesar să existe un accident de circulație, să existe pagube materiale sau avarii ale autovehiculele implicate și să nu existe niciuna dintre situațiile prevăzute ca excepții de art. 79 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța constată că a existat un accident în care au fost implicate două autoturisme, respectiv cel condus de petentă și cel condus de numitul O____ E_____. În ceea ce privește avariile autovehiculelor implicate, din declarațiile celor doi șoferi rezultă avariile existente la fiecare dintre cele două autovehicule implicate în accident. Petenta nu a făcut dovada încheierii constatării amiabile de accident, pentru a se încadra în situația exceptată de la obligația prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu avertisment instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată având în vedere că agentul constatator a aplicat sancțiunile minime prevăzute de lege, iar faptele petentei prezintă pericol social, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate.

Față de toate acestea, instanța constată că sunt întrunite toate elementele constitutive ale contravențiilor contestate de către petentă, procesul-verbal atacat fiind întocmit în mod legal și întemeiat, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.

Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petenta.

Apelanta petentă apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată este aceea a admiterii apelului, cu consecința modificării hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal.

În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în cadrul plângerii contravenționale, menționând că instanța de fond în mod greșit a reținut că a săvârșit fapta contravențională.

În drept a invocat dispozițiile art. 468 și urm. NCPC, art. 16, 17, 31 OUG 2/2001.

Intimatul –organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.

Intimatul intervenient a solicitat respingerea apelului.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 13.10.2013 de Poliția Municipiului C________ – Biroul Rutier petenta C_____________ C_______-F______ a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 640 lei, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 14.09.2013, ora 13:30, aceasta a condus auto cu nr. XXXXXXXXX pe _____________________ de pe ___________________________ și datorită neatenției în conducere acroșează auto cu nr. XXXXXXXX care era parcat. De asemenea petenta nu s-a prezentat la sediul Biroului Rutier C________ pentru a declara accidentul în termenul legal. Agentul constatator a mai reținut că pe auto XXXXXXXXX s-au găsit urme de vopsea verde care par a fi de pe auto XXXXXXXX.

În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 punctul 8 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 punctul 10 din O.U.G. nr. 195/2002 și a contravenției prevăzute de art. 79 alin.1 litera b din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin.3 litera g din O.U.G. nr. 195/2002.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție se constată din materialul probator un dubiu în ceea ce privește vinovăția părților implicate în evenimentul rutier.

Astfel, fapta nu a fost constată personal de agentul constatator, iar petenta și intervenientul susțin că celălalt conducător auto a acroșat autoturismul, și din probele administrate nu se poate stabili cu certitudine dacă autoturismul condus de petentă staționa pentru a lăsa autoturismul condus de intervenient să treacă sau dacă situația a fost cea reținută în procesul verbal de contravenție, aspect ce creează dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către apelantă, dubiu ce profită acesteia conform principiului „in dubio pro reo”.

Astfel, Tribunalul constată caracterul fondat al apelului care, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, urmează a fi admis, modificată în parte sentința apelată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție cu privire la fapta prevăzută de art. 148 pct. 8 din RAOUG 195/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de C_____________ C_______ F______ cu domiciliul în Pitești ____________________ _____________________________________ cu intimații I.P.J. C________, cu sediul în C________ ________________, O____ E_____, cu domiciliul în C________, _____________________, ____________, ap.25, ___________________.A. cu sediul în Sibiu ____________________________ de Afaceri turnul A, nr.5, __________. Sibiu și _______________, cu sediul în C________ _______________ _____________, ___________________________ civile xxxxx/06.11.2014 pronunțată e Judecătoria C________.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că :

Admite în parte plângerea.

Dispune anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/13.10.2013, cu privire la fapta prevăzută de art. 148 pct.8 din RAOUG 195/2002

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_______ N_____ A________ L____ N_____

GREFIER,

D______ V________ S_______

Jud. fond.R.E.L___

Tehnored.jud.A.L.N_____/03.12.2015

Ex. 7