DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.399/2014

Ședința publică din data de 16.09.2014

Președinte: C_____ A_______

Judecător: O_________ M____

Grefier: P_______ A_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă B____ G___, cu domiciliul în comuna Gârleni, _______________________, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B____, cu sediul în B____, ____________________. 2, jud. B____, cu privire la sentința civilă nr. 118 pronunțată de Judecătoria B____ în data de 13 aprilie 2014, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect „plângere contravențională”.

La apelul nominal a răspuns petenta personal, care a fost legitimată în ședință, lipsă fiind intimatul

Procedura a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în apel, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la acesta.

Apelanta arată că a fost amendată pentru centură, a semnat că nu are obiecții procesul-verbal, ulterior polițistul i-a cerut din nou procesul-verbal și a modificat pe acesta și i-a dat dovada. Susține că depinde de permis, vine de la Gârleni, lucrează în asigurări, trecuse de mult de trecere, nu erau pietoni. Susține că nu știe de ce nu a scris polițistul de la început sancțiunea gravă.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX în data de 30.09.2013, petenta B____ G___ a chemat în judecată intimatul I__ B____, formulând plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare ________ nr. xxxxxxx din data de 17.09.2013, solicitând anularea acestuia.

În motivare, arată că a fost oprită în trafic de către un lucrător de poliție care i-a adus la cunoștință că a încălcat legea pentru că nu folosea centura de siguranță și i-a cerut actele personale. Precizează că a rămas în mașină și a așteptat 15 minute, după care polițistul a revenit și i-a cerut să semneze procesul-verbal comunicându-i că a fost sancționată pentru că nu a folosit centura de siguranță, nu a avut nicio obiecție și a semnat. Susține că înainte să plece, lucrătorul de poliție a revenit și i-a cerut să îi înmâneze din nou actele personale și copia procesului-verbal, ceea ce a făcut. Mai arată că ulterior polițistul a revenit și i-a adus la cunoștință că i-a suspendat permisul pentru că nu a acordat prioritate pe trecerea de pietoni, lucru total neadevărat. Consideră că a fost victima unei acțiuni total netemeinice și nelegale.

II. Prin sentința civilă nr. 118 din data de 13 aprilie 2014 Judecătoria B____ a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar motivele invocate de petent nu sunt justificate și nu au fost dovedite.

III. Împotriva acestei hotărâri petenta a declarat apel solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal.

În motivare apelanta arată că argumentele sale nu au fost analizate în profunzime și nu s-a ținut cont de argumentele viabile prezentate și care puteau fi ușor verificate. Reiterează criticile formulate în fața instanței de fond referitoare la conținutul și mențiunile procesului-verbal, maniera de completare.

IV. Analizând înscrisurile aflate la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de petentă se circumscriu unor motive de netemeinicie a sentinței apelate, reprezentând în concret o reluare a tuturor argumentelor formulate de parte în acțiunea introductivă și răspunsul la întâmpinare în fața instanței de fond.

Instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, reținând în mod întemeiat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea întrutotul a dispozițiilor legale și că reflectă realitatea, sancțiunea fiind individualizată în mod corespunzător.

Tribunalul constată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în art. 17 sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei fiind detaliată, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită, a locului săvârșirii acesteia și a datelor de identificare (număr de înmatriculare și marcă) a autoturismului condus de către petentă.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate, tribunalul constată că s-a aplicat sancțiunea amenzii pentru fapta de a conduce autovehiculul fără a purta centura de siguranță și sancțiunea avertismentului cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru fapta de a nu acorda prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversare.

Criticile petentei referitoare la completarea în doi timpi a procesului-verbal, prin adăugarea unor mențiuni ulterior comunicării primei sancțiuni nu au nicio susținere probatorie și nu pot fi avute în vedere în lipa oricăror probe care să ridice vreun dubiu cu privire la maniera de completare a mențiunilor din procesul-verbal. Simpla afirmație a petentei că agentul i-ar fi înmânat un proces-verbal, ulterior cerându-i din nou duplicatul pentru a adăuga noi mențiuni nu au valoare probatorie în lipsa oricăror probe cu care să se coroboreze spre aceeași finalitate.

Dispozițiile legale pertinente au fost corect menționate de către agentul constatator, sancțiunea avertismentului fiind aplicată cu respectarea tuturor prevederilor legale, în considerarea principiului proporționalității. Obligația conducătorului auto de a prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, este prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor. Sancțiunea pentru nerespectarea acestei obligații este prevăzută de dispozițiile art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora “constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: (…) neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

Împrejurările în care fapta a fost comisă au fost descrise în mod corespunzător, detaliat. Tribunalul observă că petenta reproșează agentului constatator faptul că a depășit spațiul alocat pe formularul de proces-verbal standard, depășire care a fost generată tocmai de nevoia de a descrie corect și complet fapta săvârșită, or, din această perspectivă, nu s-ar putea aduce vreun reproș agentului pentru că a depășit rubrica alocată.

Tribunalul va reține de asemenea aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum au fost acestea interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care are caracter obligatoriu pentru statele semnatare, prevalând față de orice dispoziții contrare din dreptul intern.

Norma pretins a fi încălcată de către petentă (art.135 lit. h din HG 1391/2006) se adresează tuturor cetățenilor, nu vizează o categorie de persoane cu statut special, scopul aplicării sancțiunii fiind deopotrivă punitiv și preventiv, astfel încât sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul al un proces echitabil în materie penală (după cum rezultă și din hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ vs. România, din 04.10.2007).

Din actul normativ care stabilește și sancționează contravenția se poate deduce faptul că în materia contravențiilor rutiere, constatarea și aplicarea sancțiunii se face în două modalități: fie direct de către polițistul rutier, fie prin mijloace tehnice certificate sau prin mijlocace tehnice omologate și verificate metrologic.

Deși OG 2/2001 nu conține referiri exprese la valoarea probatorie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta este un act administrativ cu caracter individual și se va bucura de prezumția de legalitate și veridicitate aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit. Actele administrative se bucură de această prezumție, la baza aplicării acesteia stând faptul că agentul constatator, ca reprezentant al autorității publice, menționează întocmai faptele pe care le constată personal sau prin mijloace tehnice certificate. Prezumția că cele reținute de către agentul constatator reflectă situația de fapt este o prezumție relativă ce poate fi răsturnată cu orice mijloc de probă.

Constatarea personală a agentului constatator nu a fost combătută de petentă prin administrarea de probe în acest sens, petenta limitându-se a susține că nu se aflau pietoni pe trecerea de pietoni, fără a propune nicio probă care să-i dovedească susținerile în fața instanței de fond sau în apel.

Procesul-verbal fiind legal întocmit, după cum rezultă din analiza de mai sus, și beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie aplicabilă actelor administrative, reclamă din partea celui „acuzat” de săvârșirea faptei ieșirea din pasivitate, prin propunerea de probe care să contrazică pe cele depuse la dosar de intimat. În hotărârea pronunțată în cauza Blum vs. Austria, din 03.02.2005, Curtea a precizat că nu este nerezonabil faptul că instanța a apreciat că organul constatator (în cazul respectiv, Inspectoratul de muncă) a stabilit în urma constatărilor personale o situație de fapt nefavorabilă petentului, care necesita o explicație din partea acestuia, solicitându-i-se să facă dovada contrară.

Pentru aceste motive, tribunalul reține că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, procesul-verbal fiind temeinic întocmit.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, tribunalul apreciază că aceasta a fost corect realizată. Conform art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, iar raportat la scopul instituirii acestei sancțiuni, tribunalul constată că se justifică aplicarea acesteia indiferent de sancțiunea principală aplicată, amendă sau avertisment. Astfel, nerespectarea obligației de a acorda prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea drumului public prin loc marcat corespunzător, prezintă un grad de pericol social abstract suficient de ridicat pentru a se concluziona că nu se poate îndrepta conduita contravenientului prin simpla aplicare a unui avertisment. Tocmai pentru că fapta prezintă un grad de pericol social, se impune preîntâmpinarea săvârșirii de fapte similare și înlăturarea stării de pericol pentru valorile sociale protejate (siguranța celorlalți participanți la trafic). Petenta a săvârșit două fapte contravenționale, pentru care a fost sancționată cu amendă și cu avertisment, însă săvârșirea celei de-a doua fapte a impus și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, sancțiune complementară care se aplică pe lângă oricare dintre sancțiunile principale (amendă sau avertisment), scopul sancțiunii complementare fiind de a înlătura și preîntâmpina o stare de pericol (generată de petentă prin conducerea autovehiculului cu nerespectarea prevederilor legale imperative).

Petenta nu a dovedit vreo circumstanță de natură să contribuie la formarea convingerii instanței că se justifică aplicarea în cauză a unui avertisment, nefiind depusă nicio dovadă privind locul său de muncă, astfel încât în mod corect a procedat prima instanță respingând plângerea ca neîntemeiată. Totodată, tribunalul reține faptul că petenta nu a criticat prin plângere sancțiunea aplicată pentru omisiunea de a purta centura de siguranță.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.

Prezenta decizie este definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-petentă B____ G___, cu domiciliul în comuna Gârleni, _______________________, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B____, cu sediul în B____, ____________________. 2, jud. B____, cu privire la sentința civilă nr. 118 pronunțată de Judecătoria B____ în data de 13 aprilie 2014, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect „plângere contravențională”.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.09.2014.

Președinte, Judecător,

C_____ A_______ O_________ M____

Grefier,

P_______ A_____

Tehnored. 2 ex, C.A., 29.10.2014

Jud. fond: Dolgoș P___ D____