Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1970

Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I______ T____

JUDECĂTOR M____ T____ C_______

GREFIER A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află judecarea apelului formulat de F_____ M_____ B___ împotriva Sentinței civile nr. 2583/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TIMIS având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 05 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 19 noiembrie 2015.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă 2583/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petentul F_____ M_____ B___ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TIMIS.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 02.04.2013 de agentul constatator P_____ V_______ din cadrul Poliției Municipiului Lugoj, petentul a fost sancționat cu patru puncte-amendă în cuantum de 300 lei și suspendarea dreptului de conducere, în temeiul art. 120 alin. 1 lit.i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 02.04.2013, pe DN 6, Centura Lugoj, Pasaj CFR, a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, și a efectuat manevra de depășire a autotrenului M__ cu numărul de înmatriculare ZR056TY, încălcând marcajul longitudinal continuu care delimitează sensurile de mers, intrând pe contrasens, fiind filmat cu aparatul radar Autovision, MAI xxxxxx.

Instanța a constatat că procesul-verbal încheiat de intimat întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ, agentul constatator menționând încadrarea juridică corectă a faptei prin indicarea articolului care reglementează și sancționează contravenția constatată, precum și a actului normativ, respectiv art. 120 alin.1 lit. i) din „RAOUG195/2002”, care în mod evident reprezintă Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, și art. 100 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Asupra temeiniciei procesului-verbal, din raportul agentului constatator, adresa Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Timișoara nr. 230/909/03.12.2013 și imaginile radar depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că petentul, în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a efectuat manevra de depășire a unui tir peste marcajul longitudinal continuu, circulând pe sensul opus de mers pe DN 6 Centura Lugoj-Pasaj CFR.

Instanța a apreciat că apărarea petentului în sensul că vizibilitatea sa a fost limitată de ploaia abundentă care l-a împiedicat să observe marcajul longitudinal, nu este de natură a-l exonera de răspunderea contravențională, de vreme ce petentul nu poate invoca propria culpă, iar obligația sa de a nu pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, de a circula cu prudență respectând normele care privesc manevra de depășire, nu este condiționată de fenomenele meteorologice, în atare situație, petentul având obligația de a reduce viteza de circulație astfel încât să poată circula în condiții de siguranță, respectând indicatoarele și marcajele care interzic efectuarea depășirii.

Instanța a înlăturat apărarea petentului care a susținut în răspunsul la întâmpinare că a efectuat depășirea pentru a evita o coliziune iminentă cu tirul care a frânat brusc pentru a vira la dreapta, întrucât din imaginile succesive înregistrate de aparatul radar rezultă fără echivoc că autovehiculul depășit de petent se afla în deplasare pe sensul de mers al petentului, în timpul efectuării manevrei de depășire, cât și ulterior, petentul nefiind constrâns să efectueze depășirea neregulamentară datorită vreunei manevre necorespunzătoare a autovehiculului depășit.

Or, potrivit art. 120 alin. 1 lit.i) din H.G. nr.1391/2006, este interzisă depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus. Instanța a reținut că potrivit art. 100 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea”.

Instanța a reținut și dispozițiile art. 98 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora ,,amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate”, precum și pe cele ale alin. (4) al aceluiași articol care prevăd că în cadrul clasei a II-a de sancțiuni se pot aplica 4 sau 5 puncte-amendă.

De asemenea, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar prin buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/20.03.2013 montat pe autoturismul Dacia L____ cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, pe care și-a desfășurat activitatea de control al traficului rutier agentul constatator conform raportului acestuia, iar menționarea în actul contestat a numărului autovehiculului poliției pe care a fost montat aparatul radar MAI xxxxxx, în loc de MAI xxxxx, reprezintă evident o eroare materială care nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal de contravenție, în condițiile în care petentului nu i s-a cauzat nici o vătămare a intereselor sale prin această eroare.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, raportat la prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere imperativul asigurării desfășurării în deplină securitate a traficului rutier care implică necesitatea respectării regulilor privind efectuarea depășirii, precum și împrejurările în care s-a săvârșit contravenția, apropierea unei curbe periculoase, condițiile meteo defavorabile care impuneau petentului o conduită prudentă, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Așadar, constatându-se că procesul-verbal încheiat de către intimat este temeinic și legal, că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele legale fiind corect individualizată, plângerea petentului apare ca fiind neîntemeiată și, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a fi respinsă.

Reținând culpa procesuală a petentului, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 49 raportat la art. 36 alin.2 din O.G. nr. 2/2001, aplicabil la data constatării contravenției, față de soluția care urmează a fi pronunțată în cauză, instanța a obligat petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul petent F_____ M_____ B___, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii capătului principal al plângerii, iar pe cale de consecință constatarea nulității procesului verbal atacat.

În motivare, petentul apelant a arătat referitor la respectarea termenului de apel de 30 zile de la comunicare prevăzut de art. 468, alin.(l) din Legea nr. 134/2010 - Codul de procedură civilă, că sentința în cauză nu i-a fost comunicată, despre soluția instanței de fond aflând de pe portalul instanței.

În consecință, la data de 29.05.2015 apelantul se adresează Judecătoriei Lugoj cu solicitarea de a i se comunica hotărârea dată, iar la data de 03.06.2015 în urma prezentării la sediul acestei instanțe, acesta a primit o copie a Sentinței nr. 2583/2014 după ce a achitat taxa judiciară de timbru (chitanța nr. xxxxxx/03.06.2015).

Personalul din cadrul arhivei Jud. Lugoj l-a informat că procedura de comunicare ar fi fost îndeplinită conform Procesul - Verbal de înmânare din data de 13.01.2014 unde funcționarul poștal P______ E_____ consemnează/ subliniază că: destinatarul ... sunt absenți ... iar actele au fost depuse la căsuța poștală.

În conformitate cu Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă este stabilită modalitatea de comunicare conf. art. 154 alin. (2) Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163. Plicul va purta mențiunea "PENTRU JUSTIȚIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE", lipsește atât confirmarea de primire cât și refuzul de a primi corespondența, precum și alin.(4) ) în cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163., iar Procedura se socotește îndeplinită conform art. 165, ... alin.(2) în cazul citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poștă sau curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4) și (5), procedura se socotește îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării, potrivit art. 163, de către funcționarul poștal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondența;.

Astfel, se poate observa cu ușurință că legiuitorul deși a prevăzut clar modalitatea și forma de comunicare prin confirmarea primirii sau consemnarea refuzului de a primi corespondența, funcționarul poștal a consemnat în Procesul - Verbal de înmânare, absența destinatarului și contrar prevederilor în vigoare, actele ar fi fost depuse la cutia poștală.

Apelantul mai precizează că a solicitat comunicarea și pe adresa de e-mail bbferent(5)yahoo.________________ de muncă - Penitenciarul B_____ M___, ____________________, D___, întrucât în nenumărate rânduri a avut probleme datorită serviciului privind securitatea bunurilor personale, furt din autoturism, distrugerea, incendierea sau vandalizarea autoturismului de către persoane ... necunoscute încă dar sunt sigur că tot aceste persoane - vecini „bine intenționați,, ar putea viola cu ușurință corespondența având în vedere accesul relativ facil la cutia poștală, (anexez în copie adresele organelor de cercetare)

Față de reținerea instanței cum că procesul - verbal atacat întrunește condițiile de fond și de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 apelantul precizează că acest act normativ reprezintă „dreptul,, comun și general în materie în raport cu care O.U.G.nr.195/2002 și H.G. nr. 131/2006 sunt acte normative speciale și astfel derogă și se aplică cu prioritate față de cel dintâi care cel mult completează acolo unde nu au dispoziții exprese proprii.

Prin procesul verbal arătat s-a consemnat că în timp ce conducea autoturismul marca Renault M____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe centura de ocolire a municipiului Lugoj, a executat o manevră de depășire a unui autotren încălcând marcajul longitudinal continuu care delimitează sensurile de mers intrând pe contrasens, în consecință, agentul constatator a apreciat că apelantul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 100, alin. (3), lit. „e" din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează ... nerespectarea regulilor privind depășirea" și prin urmare a stabilit ca sancțiune amendă în sumă de 300 RON precum și reținerea permisului de conducere.

Pentru început apelantul face referire la modul în care a fost completat actul atacat și arăt că agentul constatator la încadrarea juridică a faptei deși indică și art. 120, alin. (1), lit. „i" nu consemnează și actul normativ căruia îi aparține, respectiv H.G. nr. 1391/2006, ci doar O.U.G. nr. 195/2002 căreia însă îi aparține doar art. 100, alin. (3), lit. „e" .

Potrivit art. 109, alin. (4) din O.U.G. 195/2002 forma și conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției se stabilesc prin regulament, respectiv la art. 180, alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 care prevede că un proces-verbal ca cel în discuție cuprinde, printre altele, în mod obligatoriu și indicarea actului normativ prin care se stabilește că fapta comisă este considerată ca fiind contravenție

Așa fiind, la încheierea procesul-verbal pe care apelantul îl contestă nu au fost respectate întrutotul dispozițiile legale în sensul că nu cuprinde toate elementele obligatorii stabilite de actele normative în materie în vigoare.

Sub acest aspect apelantul mai precizează că obligația unui agent constatator de a consemna în conținutul procesului-verbal pe care îl încheie și actul normativ care cataloghează fapta ca fiind infracțiune este prevăzută și de „dreptul comun" care reglementează modul de sancționare al contravențiilor respectiv art. 16, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 (care completează O.U.G. 195/2002 potrivit art. 109, alin. (9) din aceasta.

Față de starea de fapt descrisă în actul atacat apelantul mai consideră că se impune evidențierea următoarele aspecte:

Al doilea aspect care trebuie relevat este acela că apelantul nu contestă faptul că nu a intrat pe contrasens ca urmare a manevrei de depășire pe care a executat-o numai că, datorită condițiilor meteo existente la acel moment (o ploaie deasă aproape torențială), marcajul longitudinal care despărțea sensurile de mers nu putea fi distins și astfel respectând toate celelalte reguli de circulație nu și-a dat seama că manevra pe care urma a o efectua este contrară prevederilor legale în materie în vigoare ca fiind considerată o contravenție. Mai mult decât atât, depășirea pe care eu a efectuat-o nu a pus în pericol și nu a periclitat în nici un fel siguranța rutieră și a traficului întrucât în acel moment nu venea nici un alt autovehicul pe contrasens astfel că am realizat aceea depășire în condiții de siguranță .

Al treilea aspect pe care dorește să-1 sublinieze apelantul este raportat la starea de fapt reținută în procesul-verbal contestat, este acela că drumul public pe care se aflam (centura de ocolire a municipiului Lugoj) pe lângă fiecare bandă de mers mai are și o alta secundară, mai mică într-adevăr dar suficient de lată cât să permită și să asigure rularea a două autovehicule unul pe lângă altul.

Importanța acestei mențiunii este dată de faptul că într-adevăr la data respectivă acesta a efectuat acea manevră, de depășire a unui alt autovehicul, numai că acesta s-a realizat ca urmare a faptului că apelantul nu a crezut că celălalt conducător auto a observat intenția sa și că acesta urmează să-mi facă loc încadrându-se pe banda secundară astfel încât să-i permită depășirea sa fără a fi necesar să treacă pe contrasens numai că acesta a frânat brusc pentru a vira la dreapta făcând iminentă coliziunea dacă nu l-ar fi depășit.

De adăugat faptul că, așa cum s-a arătat, drumul în cauză fiind o ocolire a unui municipiu intră, ca și viteză maximă de deplasare, în categoria celor din afara localităților astfel că datorită vitezei legale cu care apelantul circula nu ar fi permis celuilalt conducător auto să apuce să-și încadreze autovehiculul pe banda de rezervă de unde să vireze la dreapta pentru ca acesta să-l poată depăși fără să intru pe contrasens cu atât mai mult cu cât mașina sa fiind un autotren încărcat se deplasa cu viteză mult mai mică decât apelantul iar manevrele se efectuează mai dificil cu un asemenea autovehicul care oricum datorită gabaritului constructiv nu-i permite încadrarea totală pe banda de rezervă (mai mică decât una normală) și eliberarea completă a benzii principale.

In consecință, apelantul mai apreciază că față de cele prezentate fapta care i se impută (încălcarea marcajul longitudinal continuu care delimitează sensurile de mers cu ocazia unei manevre de depășire) nu există, fapt pentru care acesta solicită anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx -H00286323D din data de 02.04.2013.

În subsidiar, în ceea ce privește sancțiunea aplicată, apelantul consideră că în contextul circumstanțelor săvârșirii faptei prezentate mai sus, sancționarea sa cu amendă și reținerea permisului de conducere nu respectă proporția ce se impune a exista între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social concret al faptei așa cum cer prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora: sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal", criterii generale și obligatorii ce trebuie avute in vedere atât de agentul constatator in momentul aplicării sancțiunii, cât și de instanța de judecată atunci când analizează legalitatea si temeinicia acesteia.

Ținând cont de aceste criterii, de faptul că prin săvârșirea contravenției nu s-au produs nici un fel de urmări sau avarii consider că sancțiunea aplicată nu corespunde gravității faptei imputate, motiv pentru care consideră că aplicarea sancțiunii avertismentului este de natură a-și îndeplini scopul coercitiv-preventiv, fiind suficientă și proporțională raportat la inexistența atât a vreunei pagube cât și a pericolului social, cunoscut fiind că sancțiunile contravenționale se aplică în principal cu scopul de a pedepsi ci cu scopul de a asigura respectarea normelor legale care apară valorile sociale.

Pentru a nu fi greșit înțeles apelantul mai precizează că prin această motivare nu dorește să se disculpe sau să diminueze în vreun fel forma de vinovăție a faptei sale și nici să invoce în apărare propria-i culpă ci doar să arate că instanța de judecată, raportat la starea de fapt, gravitatea faptei, forma de vinovăție și a pericolului social inexistent, poate să transforme sancțiunea amenzii contravenționale pe care a primit-o cu cea a avertismentului.

Se mai precizează suplimentar că așa cum s-a consemnat și în conținutul procesului-verbal contestat la acea dată apelantul avea asupra sa Ordinul de Serviciu _______.N. nr. xxxxx emis de Penitenciarul B_____ M___, la data de 29.03.2013, unde s-a trecut că în 01.04.2013 acesta se deplasam spre municipiul Timișoara cu o durată a deplasării de 2 zile fiind astfel valabil și pentru ziua de emitere a procesului-verbal în discuție.

Față de toate cele de mai sus apelantul reiterează solicitarea inițială, admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii capătului principal al plângerii mele, și pe cale de consecință constatarea nulității procesului - verbal atacat.

Legal citat, intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, în esență, intimatul a arătat că fapta reținută în sarcina petentului există și constituie contravenție, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor fiind întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru legalitatea acestuia. De asemenea, intimatul a arătat că actul sancționator a fost temeinic încheiat, sens în care a fost invocată prezumția de legalitate și veridicitate a acestuia și a arătat că susținerile petentului nu au nici un suport probator. A arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, petentul făcându-se vinovat pentru săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001. OUG nr. 195/2002, iar în probațiune nu s-au formulat cereri.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 466 - 482 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

Tribunalul constată că nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție, prin raportare la art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă, condiționată, care nu poate fi invocată decât de partea interesată și nu poate conduce la anularea procesului verbal, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXII din 19 martie 2007, decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, ceea ce petentul nu a probat în prezenta cauză.

Așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal cuprinde actul normativ care prevede contravenția, și anume dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de nerespectare a regulilor privind depășirea. Conform art. 120 alin. 1 lit. i din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile, republicată, depășirea vehiculelor este strict interzisa în situațiile în care pentru efectuarea acestei manevre se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus

Contrar susținerilor petentului apelant, fapta reținută în sarcina sa există și constituie contravenție.

Aprecierea probelor este atributul suveran a instanțelor judecătorești și este lăsată la libera apreciere a acestora, fiind un procedeu distinct de încuviințarea probelor, în privința căreia legea instituie condițiile legalității, utilității, pertinenței și concludenței, respectate la momentul judecării în primă instanță. Potrivit art. 246 Cod de procedură civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

Atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit, a fost surprinsă, de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, în chip rezonabil se poate reține prezumția de veridicitate a celor reținute în actul sancționator, o astfel de prezumție constituind o probă în sine, conform art. 327 Cod de procedură civilă. O astfel de prezumție însă, de veridicitate, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 cod de procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi așadar răsturnată prin orice mijloc de probă, petentul beneficiind de un cadrul procesual adecvat în acest sens. Motivul pentru care actele administrative, în genere, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii sale, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție, raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza N____ vs. România – referitor la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor s-a reținut că, „în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competență de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act, de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia să contravină Convenției".

În contextul celor de mai sus, constatăm că fapta a fost percepută în mod direct și nemijlocit de către agentul de poliție, astfel că decurge o prezumție simplă de veridicitate a celor menționate în procesul verbal contestat. La acestea se adaugă și faptul că petentul recunoaște în plângere că a intrat pe contrasens, iar procesul verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea că a evitat coliziunea cu un autocamion care a frânat brusc în fața sa, fără motiv. Înregistrarea video depusă la dosar de către intimat infirmă însă această susținere a petentului și, mai mult, infirmă și justificarea pe care petentul a prezentat-o în plângere, referitoare la imposibilitatea de a distinge marcajul longitudinal continuu.

În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității în aplicarea sancțiunii, Tribunalul reține incidența prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Avertismentul, sancțiune contravențională principală, se poate aplica oricărei persoane fizice și juridice, dacă legea specială care prevede și sancționează contravenția nu înlătură această sancțiune iar fapta este de o gravitate redusă.

În aplicarea acestor prevederi legale, Tribunalul apreciază că fapta săvârșită de petentul apelant nu este de o gravitate redusă care să justifice înlocuirea sancțiunii cu avertismentul și, mai mult, înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare, sens în care reține că, în lipsa unor aspecte de circumstanță, fapta a fost comisă de apelatul petent în forma tipică, avută în vedere de legiuitor la stabilirea gradului de pericol social abstract și, în lipsa altor elemente care să dovedească severitatea excesivă a sancțiunilor aplicate față de situația pur particulară a petentului, va aprecia că proporționalitatea sancțiunilor aplicate a fost respectată prin aplicarea sancțiunilor minime prevăzute de lege.

În consecință, având în vedere că actul sancționator este susținut sub aspect probator, potrivit celor mai sus arătate, iar petentul apelant a beneficiat de un cadru procedural adecvat pentru a-și proba susținerile, constatând că fapta pentru care a fost sancționat există și constituie contravenție, tribunalul constată că în mod legal, temeinic și judicios argumentat, prima instanță a respins plângerea acestuia ca neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de petent, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul ca nefondat declarat de apelantul petent F_____ M_____ B___, CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliu în Hunedoara, _______________________, ___________, _______________________ împotriva sentinței civile nr. 2583/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, cu sediul în Timișoara, bulevardul Take I______, nr.46, județul T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____

Red. Jud. IT/08.01.2016

4ex/2com

Jud. Fond. C___ A____ A______ –

- Jud. Lugoj