Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1168

Ședința publică de la 21 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - I______ C_______

JUDECĂTOR - G_______ N_____

GREFIER - D______ D_______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – prin Direcția Regională de Drumuri si Poduri Bucuresti, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.228/10.02.2015 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M____, in contradictoriu cu intimatul M___ C_________, domiciliat in comuna Gura Vitioarei, _________________, nr. 245 A, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut in ședința publica au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Instanța față de actele si lucrările dosarului considera cauza in stare de judecată și o retine spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Vălenii de M____ sub nr. XXXXXXXX din 25 septembrie 2014 petentul M___ C_________ a formulat plângere, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri si Poduri Bucuresti, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _______.14 nr. xxxxxxx din 3 septembrie 2014.

În motivarea plângerii petentul arată că prin procesul verbal susmenționat a fost amendat cu suma de 250 lei, motivat de faptul că la data de 3 septembrie 2014 a circulat cu auto nr. XXXXXXXXX, fără a deține rovinietă. A mai susținut că autoturismul mentionat în procesul verbal a fost înstrăinat numitului A_____ D____, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 6210 din 16 octombrie 2012, astfel că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

A depus alăturat, în copie, înscrisuri.

La data de 17 octombrie 2014 intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii, ca nefondată și neîntemeiată.

În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001 și OG 15/2002.

Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 3 cod procedură civilă.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinta civilă nr. 228/10.02.2015 Judecătoria Vălenii de M____ a admis plangerea formulată de petentul M___ C_________, in contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA și a dispus anularea procesului verbal de constatare a contraventiei _________ nr.xxxxxxx/03.09.2014.

Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanța a retinut că prin procesul verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/03.09.2014 petentul a fost sanctionat contraventional motivat de faptul ca la data de 14.06.2014 a circulat pe DN1B Km24+785 M Albesti, jud.Prahova.

Verificand cauzele de nulitate care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 16 alin. 7 și art. 17 alin. 1 teza finală din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a retinut că art. 8 din OG nr. 15/2002 incriminează contravențional fapta conducătorului auto de „a circula fără a deține rovinietă valabilă”, iar art. 7 arată că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români”. Art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002 definește noțiunea de „utilizator” ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”. Cu alte cuvinte așadar, pentru a se circumscrie sferei de înțeles a noțiunii de utilizator, astfel cum a fost aceasta definită mai sus, persoana trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, două condiții: să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare al autoturismului respectiv și să aibă asupra acestuia un drept de proprietate sau un alt drept legal de folosință.

Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vanzare cumparare incheiat la data de 16.10.2012 (f.6) rezulta ca petentul a instrainat autoturismul numitului A_____ D____.

F___ de aceasta imprejurare s-a retinut ca in conformitate cu articolul 11 din OUG 195/2002, “(10) Proprietarul sau detinatorul mandatat al unui vehicul este obligat sa solicite autoritatii competente inscrierea in certificatul de inmatriculare sau de inregistrare a oricarei modificari a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, dupa caz, ale proprietarului, in termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.”. Conform articolului 101, neindeplinirea acestor obligatii “constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni”. Practic, in cazul in care cumparatorul circula cu autoturismul dupa expirarea termenului de 30 de zile, acesta este pasibil de o amenda civila constand in 6-8 puncte de amenda.

De asemenea instrainatorul unui autovehicul are posibilitatea de a solicita autoritatii fiscale de care apartine radierea fiscala a autoturismului instrainat in baza actelor de vanzare cumparare asa cum dealtfel a si procedat petentul, aspect ce rezulta din inscrisul depus la fila 8 dosar.

S-a retinut astfel ca vanzatorul nu are posibilitatea legala de a inmatricula autoturismul pe numele noului proprietar imprejrare fața de care instanța constată că petentul nu întrunește cea de-a doua condiție prevăzută de textul normativ anterior citat, astfel încât acesta nu are calitatea de subiect activ al contravenției ce i se impută.

Nu in ultimul rand instanta de fond a retinut ca de curand ICCJ s-a pronuntat printr-un recurs in interesul legii, respectiv Decizia nr.6/16 februarie 2015 in sensul ca procesele verbale incheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din OG 15/2002 cu modificarile ulterioare, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Se observa astfel ca procesul verbal contestat in cauza de fata nu poarta semnatura olografa a agentului constatator fiind astfel lovit de nulitate absoluta.

Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis plângerea și în consecință a anulat procesul verbal de contravenție ca nelegal.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN în data de 25.03.2015 , prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței apelate si, pe fond, respingerea plângerii contravenționale.

În motivarea apelului se arată că obligația de plată a rovinetei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare,orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.

În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 466 și urm. NCPC, O.G. nr.15/2002, O.G.2/2001.

Analizând actele dosarului și motivele de apel invocate, tribunalul reține urmatoarele:

Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Din interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

În aceste condiții, înscrisul comunicat de agentul constatator, intitulat „proces-verbal de contravenție”, nu constituie un proces-verbal de contravenție, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat un proces-verbal de contravenție în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul-verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție, prevăzute sub sancțiunea nulității.

Din întreaga economie a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.

Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic. Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private, care se află pe un dispozitiv memory-stick eToken, și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat cu un asemenea dispozitiv, astfel încât să poată citi semnătura. Or, în cauză, destinatarul este contravenientul căruia i se comunică procesul-verbal în forma clasică, prin intermediul serviciilor poștale, iar nu electronic.

Pe de alta parte, nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici cele ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator, în formă electronică, a proceselor-verbale de constatare a contravenției, astfel încât devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

În plus, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice, reprezintă un act administrativ unilateral emis în vederea executării legii, care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravențională sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Totodată, trebuie avut în vedere că, în toate cazurile, contravenienților le este comunicat un înscris intitulat proces- verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455/2001, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.

De altfel, aceste argumente au stat si la baza admiterii recursului in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ,prin Decizia nr.6/2015 care a statuat in sensul ca :„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”

Pentru toate aceste motive, va inlatura ca nefondate , motivele de apel invocate de apelantă , constatând nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție..

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 480 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN împotriva sentinței civile nr.228/10.02.2015 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M____, in contradictoriu cu intimatul M___ C_________, domiciliat in comuna Gura Vitioarei, _________________, nr. 245 A, jud. Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – prin Direcția Regională de Drumuri si Poduri Bucuresti, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.228/10.02.2015 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M____, in contradictoriu cu intimatul M___ C_________, domiciliat in comuna Gura Vitioarei, _________________, nr. 245 A, jud. Prahova, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 21.09.2015..

Președinte, Judecător,

I______ C_______ G_______ N_____

Grefier,

D______ D_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. CI/ Tehnored. jud. CI/ Gref. DD./ 2 ex./

J.F. A_____ M_____ – Judecătoria Vălenii de M____

d.f. XXXXXXXXXXXXX