Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA A II-A CIVILA SI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 636/2015

Ședința publică de la 22 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ S____

Judecător I______ B_______

Grefier C_______ M_______

Pe rol judecarea apelului petenta B___ E_________ S.R.L., cu sediu ales în mun. C________, ___________________________. 5, jud. C________, împotriva sentintei civile nr. 554/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictzoriu cu I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediu în București, _____________________. 38, sector 1, avand ca obiect- plangere contraventionala.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care;

În temeiul disp. art. 131 cu ref. la 95 alin.2 NCPC și OG 2/2001 își verifică competenta și constată că este competentă general, material și teritorial; că în cauză calea de atac s-a exercitat în termenul prevăzut de art.468 NCPC.

În baza disp. art.258 cu ref. la art.255 încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Nemaifiind alte cereri, în raport de disp. art.479 NCPC, instanța în temeiul disp. art.244 alin.1 raportat la disp. 482 NCPC constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată, părțile fiind lipsă.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2015 apelanta ____________________.R.L în contradictoriu cu ISCTR a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 554/2015 a Judecătoriei Focșani, criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx/16.07.2014 petenta ______________________ a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.61 alin.(1) lit.p din OG nr.43/1997, ce constă în „efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 și 3 la prezenta ordonanță” deoarece în data de 11.07.2014 autotrenul compus din autotractorul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca transport containere cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe traseul C________ DN 39-Medgidia DN 22C- Urziceni DN 2A-Râmnicu Sărat-Golești DN 2 km 178 cu masa totală de 60,45 tone față de 40 tone admisă.

Împotriva procesului verbal s-a formulat plângere contravențională, iar prin sentința civilă nr. 554/2015 s-a respins plângerea ca neîntemeiată. Pentru a dispune astfel s-a reținut că cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.

În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța a apreciat că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.

Astfel, in cauzele Deweew (27 febr. 1980, _______ nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, _______ nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.

Fără îndoială așadar că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.

Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.

În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).

În examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.

Analizând natura faptei din perspectivă contravențională instanța a obeservat că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).

Instanța va avea de asemenea în vedere faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.

În ceea ce privește al treilea criteriu, „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” se observă că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică a sancțiunii penale.

Mai mult, instanța va avea în vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție toate având „caracterul penal”.

Având în vedere variatele aspecte ale cauzei, instanța notează predominanța acelora ce sugerează caracterul penal căci chiar dacă fiecare dintre ele, luată separat, nu ar beneficia „de plano”de o prezumție – fie ea chiar relativă – de adevăr.

Față de cele de mai sus instanța a apreciat că temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi cercetată prin raportare la măsura în care intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să susțină realitatea celor reținute prin procesul-verbal.

Instanța a reținut că intimata a depus la dosar documentele ce au stat la baza intocmirii procesului verbal de contraventie.

Așa fiind, observând că intimata a probat cele reținute prin procesul-verbal, iar petentul nu a propus niciun fel de probe apte să dovedească lipsa de temeinicie a probelor formulate împotriva sa, instanța a apreciat că actul de control atacat este temeinic întocmit.

Pentru aceste motive instanța a respins plângerea contravențională formulată și a menținut procesul-verbal atacat ca temeinic și legal întocmit.

Vazand ca actiunea a fost legal timbrata.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel soluția fiind criticată pentru următoarele:

Sentința este nelegală deoarece agentul constatator a întocmit doar pe baza documentației, fără a cântării efectiv ansamblu de autovehicule.

Apelanta a arătat că într-adevăr procedeul de cântărire a fost refuzat de conducătorul ansamblului, însă terenul înclinat nu permitea efectuarea unei asemenea operațiuni, iar în cazul în care s-ar fi efectuat o asemenea cântărire, aceasta nu ar fi evidențiat valorile reale ale ansamblului.

De asemenea s-a arătat că în fapt conducătorului auto nu i se poate reține contravenția prev.de OG 43/1997 deoarece conducătorul auto nu a dorit în fapt cântărirea pe un teren înclinat care să pună în pericol integritatea mărfii.

Raportat la art.48 al.3 din OG 43/1997 s-a arătat că masa totală a vehiculelor se stabilește din documentele aflate la bordul acestuia numai în situațiile expres prevăzute: respectiv dacă instalațiile nu funcționează, dacă acestea nu pot fi utilizate din cauza caracteristicilor vehiculului, dacă acestea lipsesc ori dacă amplasamentul de control nu permite verificarea prin cântărire.

Prin urmare s-a apreciat că nu s-a dovedit nici una din ipotezele prev.de art. 48 al.3 motivul întocmirii procesului verbal de contravenție fiind acele al refuzului efectiv al conducătorului astfel procesul verbal de contravenție este nelegal.

Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

Tribunalul apreciază că motivele de apel nu sunt fondate pentru argumentele ce succed:

În esență, apelanta a arătat că nu se încadrează în dispozițiile art. 48 al.3 din OG 43/1997 însă constatăm că prin procesul verbal de contravenție s-a reținut contravenția prev.de art. 61 al.1 lit.p din OG 43/1997 în baza documentelor prezentate la control și din care rezultă depășirea cu peste 20 de tone a masei maxim admise fapt ce era evident din simpla vizualizare a documentației.

Alegația apelantei potrivit căreia planul de cântărire era înclinat aceasta fiind cauza refuzului exprimat de conducătorul auto nu poate fi primită favorabil deoarece, la momentul audierii acestuia nu s-a făcut vreo precizare în acest sens, șoferul refuzând cântărirea fără o certă argumentare astfel cum rezultă din declarația acestuia aflată la dosarul de fond a cauzei (fila 29).

Raportat la aceste considerente, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 480 al.2 cod procedură civilă vom respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul ca nefondat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015

Red:El.S.

21.10.2015 Tehnored:N.S._23.10.2015 Jud. Fond: Î_______ I__/ ex 1.