TRIBUNALUL HUNEDOARA
Ședința publică din 15 septembrie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:IFTIMUȘ A____ C______- președinte secție
N_____ D_____ G_______ D_____- judecător
B_____ L____ - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr.1183/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX (judecător fond V_____ S________).
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns intimatul petent asistat de avocat U________ C______, lipsă fiind apelantul intimat.
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentanta intimatului petent depune la dosar delegația de reprezentare, solicită audierea casetei video în situația în care instanța apreciază că se impune.
Instanța apreciază că nu se impune audierea casetei video.
Reprezentanta intimatului petent arată că nu are alte cererii de formulat.
Instanța,raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta intimatului petent solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală,fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L;
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată în data de 18.02.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei D___, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petentul B____ P____ F_____, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/06.02.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Prin sentința civilă nr.1183/2015 a Judecătoriei D___ , s-a admis plângerea formulată de petentul B____ P____ F_____, în contradictoriu cu intimata IPJ Hunedoara, și pe cale de consecință:
S-a constatat netemeinicia procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/06.02.2015.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/06.02.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.135 lit. h) din HG 1391/2006.
Din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art.6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998,pct. 39-40, Culegere de hotărâri și decizii 1998 VII).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că instanțele sesizate prin contestațiile contravenienților, au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României, nr. xxxxx/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007).
Instanța de contencios european a mai indicat că în materie de circulație rutieră, art.6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999].
Orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, _______, nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr. xxxxx/96, pct. 16, 20 martie 2001).
De asemenea, prin Decizia nr.251/2003 Curtea Constituțională a stabilit că procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile art.17 din O.G.2/2001, care stabilesc elementele constitutive esențiale ale actului administrativ, instanța a constatat că nu există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menționat, care să fie invocate ex officio (din oficiu).
Conform art.135 lit. h) din HG 1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Tipicitatea reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.
Elementul material al laturii obiective a contravenției este reprezentat în acest caz de o acțiune, și anume neacordarea de prioritate unui pieton care se află pe sensul de mers al autovehiculului.
Analizând fotografia nr.4 de la fila 33, instanța constată că petentul era chiar în dreptul trecerii de pietoni (15:13:22), iar pietonul încă nu ajunsese pe scuarul care desparte cele două sensuri de circulație (la o analiză atentă a fotografiei nr.4 se observă în partea centru dreapta punga pe care pietonul o ținea și care se observă cu claritate în poza nr.5 de la fila 33). În continuarea, din poza nr.5 fila 33, se observă cum pietonul a ajuns pe scuar și se pregătește să pătrundă pe sensul de mers al petentului, iar acesta deja avansase pe sensul său de mers.
Din aceste poze, instanța nu poate decât să concluzioneze că petentul era chiar în dreptul trecerii, iar pietonul s-a angajat în traversare chiar în momentul în care petentul a pătruns pe marcajul pietonal. Un alt aspect care mai merită relevat este legat de conduita pietonului, care imediat când a ajuns în mijlocului scuarului și-a continuat deplasarea fără a se opri și a se asigura.
În aceste împrejurări, această instanță nu poate conchide dincolo de orice îndoială rezonabilă că petentul se face vinovat de abaterea rutieră pentru care a fost sancționat. Pe cale de consecință, nu se mai impune a fi menținută prezumția relativă de temeinicie a actului administrativ sancționator.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru fapta prevăzută de art.36 alin.1 din OUG xxxxxxx, instanța a constatat că aceasta nu a fost contestată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen I____________ de Poliție al jud.Hunedoara, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii formulată de petent.
Se motivează în apel că, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea a două fapte contravenționale, însă a contestat numai una. Prima instanță admite plângerea ,însă nu dispune anularea totală sau parțială a procesului-verbal ci constată doar netemeinicia acestuia.
Arată că față de analiza fondului cauzei, critică concluzia instanței” legat de conduita pietonului, care imediat când a ajuns în mijlocul scuarului și-a continuat deplasarea fără a se opri și a se asigura”, în conformitate cu prevederile legale, obligația de a se asigura că poate trece este a conducătorului auto care, spre deosebire de pieton, este în mod obligatoriu o persoană cu capacitate deplină de exercițiu.
În ceea ce privește ce-a de-a doua faptă, nefiind contestată, consideră că aceasta este recunoscută, prin urmare nu se poate dispune netemeinicia procesului-verbal în totalitate așa cum a hotărât prima instanță.
În drept, invocă OG.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG.195/ 2002 republicată și regulamentul de aplicare.
Prin întâmpinare, intimatul –petent B____ P____ F_____, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că:
Apelul este fondat, Tribunalul consideră că starea de fapt reținută în sarcina petentului reprezintă contravenția prev.de art. 135 lit.”h” din HG.1391/2006, conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al autovehiculului.
Apreciem însă că, prima instanță nu a analizat corect vinovăția petentului față de abaterea rutieră pentru care a fost sancționat.
Având în vedere situația concretă, faptul că pericolul social creat nu a fost de mare intensitate, ca urmarea produsă nu a avut un impact deosebit asupra persoanelor implicate și asupra traficului rutier , că pietonul s-a angajat în traversare chiar în momentul în care petentul a pătruns pe marcajul pietonal, iar acesta și-a continuat deplasarea, fără a se opri sau asigura imediat ce a ajuns în mijlocul scuarului, apreciem că se impune schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul că se va admite în parte plângerea petentului B____ P____ F_____ și înlocuiește cu avertisment amenda de 390 lei aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/6.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite ca fondat apelul introdus de către apelantul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, împotriva sentinței civile nr.1183/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara, si in consecință:
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite în parte plângerea petentului B____ P____ F_____ și înlocuiește cu avertisment amenda de 390 lei aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/6.02.2015.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publica azi, 15.09. 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Iftimuș A____-C______ N_____ –D_____ G_______-D_____
GREFIER,
B_____ L____
Red.NDGD/dact.DL/4ex
14.10.2015
judecător fond V_____ S________
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025