Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C___

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR. 104/R/2015

Ședința publică de la 19 Februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C______-V_______ B_____

Judecător C_____-A___ C_________

Judecător D____ T___

Grefier L____ M_____

Pe rol judecarea recursului promovat de recurent B____ I___ C_________ A_____ împotriva Sentinței civile nr. 3343 din 01.04.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, privind și pe intimat M_________ C___ N_____ – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI C___, intervenient B_____ V_____ C_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

TRIBUNALUL

Reține că prin Sentința civilă nr.3343//01 Aprilie 2014, pronunțată în dosarul civil nr.27.XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul B____ I___ C_________ A_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C___ și intervenientul forțat B_____ V_____ C_______ și ______________________________ SA, având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.11.2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 19.11.2012 a fost sancționat cu avertisment și amendă în valoare de 280 lei, reținându-se în sarcina sa că în data de 31.10.2012, pe baza declarațiilor luate, acesta a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și l manevra de întoarcere a acroșat marchiza aparținând imobilului nr. 4 de pe _____________________ asemenea, fiind implicat într-un accident de circulație, nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la postul de poliție pentru a declara accidentul, prima faptă fiind prevăzută de art. 108alin.1 lit. b, pct. 3 și sancționată de art. 100 alin.2 din OUG nr.95/2002, iar a doua faptă fiind prevăzută de art. 79 alin.1 lit. b și sancționată de art. 100 alin.3 lit. g din OUG nr.195/2002. De asemenea, i s-a aplicat petentului și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului care l-a semnat fără obiecțiuni.

Instanța verificând, potrivit art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat de către intimat la data de 14.12.2013, a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, instanța a arătat că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art.17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.

Susținerea petentului potrivit căreia agentul constatator nu a aplicat sancțiunea pentru fiecare faptă reținută în sarcina sa, pentru a se putea verifica legalitatea sancțiunii, sub aspectul cuantumului și a limitelor minime nu este întemeiată. Potrivit procesului-verbal, pentru fapta prevăzută de art.108 alin.1 lit. b pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea avertismentului, iar pentru fapta prevăzută de art.79 alin.1 a fost sancționat cu amendă în valoare de 280 lei și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Instanța a arătat că, prin probele administrate în cauză, situația reținută în procesul-verbal corespunde realității, fiind recunoscută chiar de către petent. Faptul că acesta a susținut că a efectuat manevra de întoarcere cu maximă atenție, cu asigurare și vigilență față de toți participanții la trafic, este contrazis de rezultatul manevrei, constând în avarierea marchizei de la imobilul cu nr. 4, aparținând de imobilul din C___-N_____, _____________________.4. Nici apărarea potrivit căreia, în cauză nu este vorba despre un accident de circulație nu poate fi primită, având în vedere că incidentul respectiv întrunește elementele constitutive prevăzute de art.75 din O.U.G. nr.195/2002: s-a produs pe un drum deschis circulației publice (_____________________ avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale ( distrugerea marchizei) și in eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul in mișcare ( autovehiculul petentului).

De asemenea, în cauză nu sunt incidente prevederile art.79 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, prevederi care enumeră cazurile în care obligația de a se prezenta la postul de poliție în 24 de ore nu mai există. Astfel, deși din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că părțile au convenit să încheie o constatare amiabilă de accident, o astfel de constatare nu a fost încheiată.

Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs în termen legal, petentul B____ I___ C_________ A_____, solicitând casarea sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru administrarea probei cu martori.

În motivare se arată că faptele reținute drept contravenție de către agentul constatator nu sunt conforme cu realitatea, neexistând contravenția reținută, context în care a solicitat instanței să procedeze la anularea acestuia, cu consecințele legale ce derivă din acest fapt, solicitând încuviințarea probei cu interogatoriu și cea testimonială.

A arătat instanței care sunt argumentele pentru care „incidentul” petrecut la data de 31.10.2012 nu poate fi considerat sub nicio formă „accident rutier” care să atragă în sarcina sa răspunderea contravențională, solicitând ca verificarea cu exactitate a stării de fapt de la momentul „săvârșirii contravenției” să se facă de către instanța de judecată prin audierea unui martor ocular, a unei persoane care a fost prezentă la fața locului la momentul la care s-a produs „accidentul rutier”.

Se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probei testimoniale, probațiune aptă să stabilească nelegalitatea procesului-verbal.

Apreciază că instanța de fond nu a manifestat practic un real interes în a soluționa cauza potrivit principiului aflării adevărului, ci s-a rezumat doar la a lua formal poziția părților împrocesuale, interogatoriul luat terțului intervenient fiind practic mult cenzurat, o simplă susținere a terțului intervenient forțat, care are un interes direct, a contat mai mult pentru instanță, decât aflarea adevărului, prin conturarea întregului context al „săvârșirii” faptei, prin administrarea probei testimoniale.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul I____________ de Poliție al Județului C___ a solicitat respingerea recursului și menținerea procesului-verbal de contravenție și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/19.11.2014 încheiat de I.P.J. C___ ca fiind temeinic și legal încheiat.

În motivare se arată că în mod corect instanța de judecată a pronunțat sentința atacată deoarece sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

În cazul constatării accidentelor din care au rezultat doar pagube materiale (tamponări), agentul constatator nu are la îndemână pentru stabilirea împrejurărilor producerii impactului și implicit a stabilirii vinovăției, decât declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, regulile de prioritate/circulație aplicabile în locul impactului și analiza poziționării avariilor la vehiculele în discuție.

Ca urmare, agentul constatator își formează convingerea cu privire la dinamica producerii accidentului și asupra vinovăției unuia sau altuia dintre conducătorii vehiculelor exclusiv pe baza elementelor enumerate anterior.

Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la probă contrară.

Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate și a celor de ordine publică, tribunalul reține următoarele:

Instanța de fond în mod corect a stabilit starea de fapt decurgând din cuprinsul procesului-verbal și faptul că încadrarea juridică stabilită de agentul constatator respectă dispozițiile legale în materie.

Din jurisprudența CEDO, precum și a Curții Constituționale, rezultă fără echivoc că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, iar probațiunea administrată confirmă că procesul-verbal a fost legal întocmit.

Din interogatoriul luat intervenientului forțat starea de fapt reținută în conținutul procesului-verbal este confirmată.

Instanța de fond a respins cererea în probațiune cu audierea în calitate de martor a angajatei intervenientului forțat, într-adevăr aceasta nefiind utilă prin prisma raporturilor existente între această martoră și intervenientul forțat. De altfel imparțialitatea acesteia ar putea fi pusă, în mod real, în discuție.

De aceea se poate aprecia că starea de fapt a fost în mod corect stabilită, iar audierea altor martori nu a fost propusă.

Din interogatoriul luat intervenientului forțat nu a rezultat că alte persoane ar fi fost de față la producerea accidentului, care să poată fi propuse ca și martori în vederea stabilirii unei alte stări de fapt. Trebuie reținut și aspectul că petentul a semnat procesul verbal de contravenție fară a face nicio mențiune.

Instanța de fond în mod corect a stabilit că fapta petentului întrunește, din punct de vedere legal cum este reglementat de art.75 din O.U.G. nr.195/2002, caracteristicile unui accident rutier

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de B____ I___ C_________ A_____ împotriva Sentinței civile nr.3343 din 01.04.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, pe care o va menține în totul.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de B____ I___ C_________ A_____ împotriva Sentinței civile nr. 3343 din 01.04.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, pe care o menține în totul.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.

Președinte, C______-V_______ B_____	Judecător, C_____-A___ C_________	Judecător, D____ T___
	Grefier, L____ M_____

L.M. 20 Februarie 2015

Red. D.T./A.P.B./2 exemplare/20.02.2015

Judecător fond: I___ G___ – Judecătoria C___-N_____