Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel – plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din data de 23.11.2015

Instanța compusă din:

Președinte - B______ L_____

Judecător - T________ C_______

Grefier - B____ C______

D E C I Z I A nr. 1121

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul D_____ M____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva Sentinței civile nr. 156/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria D______.

La apelul nominal realizat în ședința publică, lipsesc părțile.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat și că nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare pe cererea de apel.

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de apel de față,

Prin Sentința civilă nr. 156/21.01.2015, Judecătoria D______ a respins plângerea formulată de petentul D_____ M____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 16.08.2014, petentul D_____ M____ a fost sancționat cu o amendă în sumă de 810 lei și suspendarea dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, faptă constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea Vârfu Câmpului, jud. B_______ având o viteză de 101 km/h.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța a verificat îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.

Verificând forma procesului verbal de contravenție din perspectiva criticilor petentului, instanța a reținut că potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Totodată, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, în cazul în care contravenția a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul-verbal de contravenție cuprinde rubrică pentru indicarea aparatului radar.

Referitor la critica petentului privind încheierea procesului-verbal de contravenție pe un alt formular (anexa 1A) decât cel prevăzut de lege (anexa 1D), instanța a apreciat că această practică a organului constatator de a folosi un alt formular decât cel prevăzut de lege îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a mențiunilor suplimentare pe care formularul anexa 1D le are față de celălalt formular, în speță fiind vorba de mențiunea privind datele de identificare a aparatului radar. Această mențiune are ca scop asigurarea posibilității ca, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție și în cadrul unei eventuale contestații cu privire la acesta, instanța să poată verifica, la cererea petentului, dacă înregistrarea contravenției a fost făcută cu un aparat radar ce corespunde cerințelor prevăzute de art. 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, potrivit cărora măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere numai dacă acestea au fost verificate metrologic și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Aceste exigențe sunt îndeplinite în cauză, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind menționat că înregistrarea vitezei a fost efectuată cu aparatul radar Autovision _________ nr. 435, aparat pentru care s-a depus la dosar dovada verificării metrologice drept pentru care instanța a înlăturat ca nefondată critica petentului referitoare la nerespectarea modelului din anexa 1D, dreptul său la apărare nefiind vătămat prin neutilizarea acestui formular.

În ce privește marja de eroare la care se referă petentul, instanța a reținut că verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. Toleranțele menționate în norma metrologică nu se au în vedere pentru funcționarea propriu-zisă a cinemometrului dacă în urma verificării aparatului s-a constatat că acesta funcționează în limitele admise, prin urmare instanța nu poate avea în vedere altă viteză decât cea înregistrată de aparatul radar.

Conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În speță petentul nu a arătat de ce apreciază că în concret fapta pentru care a fost sancționat prin procesul verbal contestat prezintă un pericol social redus.

Măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment poate fi dispusă de instanță doar în acele cazuri în care se constată că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.

Conform fișei cu antecedentele contravenționale ale petentului, depusă la dosar de către intimat, rezultă că în perioada 2009 -2014 petentul a fost sancționat de 35 de ori pentru depășirea vitezei legale prin urmare funcția preventivă nu s-a realizat nici prin aplicarea amenzilor și suspendarea dreptului de a conduce, cu atât mai puțin prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul-apelant D_____ M____, solicitând desființarea hotărârii și anularea procesului-verbal de contravenție.

A învederat apelantul, în esență, că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 16.08.2014 este lovit de nulitate absolută întrucât, nefiind întocmit pe formularul prevăzut de anexa 1 D, nu conține mențiuni cu privire la aparatul radar, neputându-se verifica dacă s-au respectat normele de metrologie legală.

În ce privește viteza de deplasare, arată că, potrivit art. 3.1.1. din Norma de Metrologie Legală 021-0, pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar, eroarea tolerată este de +/- 3% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Prin urmare, în considerația principiului in dubeo pro reo, trebuie să se rețină că viteza de deplasare a autoturismului condus de petent a fost mai mică de 100 km/h, nefiind depășită cu 50 km/h viteza legală admisă pe sectorul de drum respectiv.

A mai arătat apelantul că intimata nu a făcut nici dovada deplasării autovehiculului în localitate, în zona de acțiune a indicatorului de limitare a vitezei, că în speță se aduce o acuzație penală, în sensul CEDO, și că potrivit jurisprudenței Curții, sarcina probei revine organului constatator, prezumția de nevinovăție neputând fi înlăturată, instanța trebuind convinsă de vinovăția „acuzatului”.

Intimatul nu a formulat apărări.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta.

Potrivit mențiunilor procesului-verbal contestat în speță (fila 54), autoturismul condus de petentul-apelant a fost surprins circulând, în localitatea Vârfu Câmpului, cu viteza de 101 km/h. Viteza indicată a fost înregistrată cu aparatul Autovision _________ nr. 435.

Rezultă că deși agentul constatator nu a completat formularul 1D, procesul-verbal cuprinde informații certe în privința identității aparatului de măsurare utilizat. Aceste informații, împreună cu datele din buletinul de verificare metrologică (fila 47 fond), care se referă la același cinemometru - ROM 435, atestă conformitatea aparatului radar cu normele metrologice. În concret, în urma verificării metrologice din data de 31.03.2014, aparatul a fost declarat admis, rezultatul verificării fiind valabil pentru o perioadă de 1 an.

Este de conchis că neutilizarea formularului invocat de petentul-apelant nu a produs nici un fel de vătămare acestuia, vătămare care să conducă la invalidarea procesului-verbal de contravenție.

Se mai notează că eroarea de înregistrare de +/-3 % este un element care ține de situația tehnică a aparatului radar, fiind considerată admisibilă/normală pentru legala sa funcționare, în cadrul procedurilor de verificare metrologică a cinemometrului. Eroarea în discuție nu are relevanță în cadrul utilizării specifice a aparatului radar, aparat pentru care s-a eliberat și este valabil un buletin de verificare metrologică. Altfel spus, eliberarea avizului de funcționare și valabilitatea acestuia, în tot intervalul de un an indicat de lege, nasc prezumția că aparatul radar efectuează măsurători ale căror valori sunt convențional adevărate.

Reține Tribunalul, în continuare, că practica CEDO referitoare la prezumția de nevinovăție și la sarcina probei în materie contravențională este pe deplin relevantă doar în situațiile în care agentul competent nu constată faptele prin propriile simțuri/prin mijloacele tehnice prevăzute de lege. În cazul contrar însă, sarcina probei revine contravenientului. O altfel de soluție ar submina autoritatea și credibilitatea agenților constatatori, demontându-se consistent însăși rațiunea învestirii unor funcționari cu atribuția de a constata și de a sancționa faptele contravenționale. Este de subliniat că practica CEDO nu a exclus de plano funcționarea prezumției de temeinicie și de veridicitate a procesului-verbal. Prin urmare, chiar dată nu se aplică în chip absolut, această prezumție își găsește locul în ansamblul de probe necesar soluționării litigiilor contravenționale, alături de prezumția nevinovăției și de alte prezumții de fapt și de drept. Practic, revine instanței sarcina de a identifica, de la caz la caz și în funcție de probatoriul administrat, măsura în care sunt incidente prezumțiile în discuție. Că este așa a stabilit tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza N_______ G_______ contra României, speță în care s-a subliniat rolul probatoriului și necesitatea ca părții să i se asigure posibilitatea administrării acestuia. A arătat Curtea, pe de altă parte, că nici interpretarea literală, nici cea teleologică a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea că acesta ar împiedica o persoană să renunțe, din proprie voință, la garanțiile oferite de acest articol, cu condiția ca această renunțare să aibă un caracter neechivoc și să nu vizeze un interes public important. Arătând în ședință publică că nu dorea să fie administrate alte probe, reclamanta (din speța respectivă, n.n) s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.

Este de adăugat că, în speță, după cum s-a arătat în cele ce preced, nu este dată situația unei simple constatări a agentului constatator, abaterea fiind surprinsă cu mijloace tehnice specifice. Prin urmare, procesul-verbal nu face, doar prin el însuși, dovada faptei contravenționale, aceasta rezultând din înregistrări cu caracter obiectiv.

În cele din urmă se constată, din analiza înregistrării și a planșelor video depuse la dosar, că pe tronsonul de drum pe care se deplasa apelantul, sunt vizibile împrejmuiri, vegetație și stâlpi de electricitate, elemente specifice zonelor locuite, intravilane. Prin urmare, în dosar sunt date indicii care susțin constatările personale ale agentului rutier, în sensul că autovehiculul condus de petent circula în localitate, zonă pentru care legiuitorul însuși a limitat viteza de deplasare la 50 km/h (art. 48 și 49 din O.U.G. nr. 195/2002). Apelantul nu a produs indicii în sens contrar, limitându-se la simple afirmații, lipsite de substanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul D_____ M____, cu domiciliul în D______, ________________________. 7, ___________. 10, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _____________________. 57, jud. B_______, împotriva Sentinței civile nr. 156/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria D______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. TC

Tehnored. TC/BC

Jud. fond. O____ L_____

4 ex./18.12.2015