Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.295 A

Ședința publică din data de 16 aprilie 2015

Completul constituit din:

Președinte - I______ M______ R_____

Judecător – M_______ L_____ I_______

Grefier – B_____ C_______

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă A______ S_______ SA, împotriva sentinței civile nr.2531/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria S_______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-pârât AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic N______-C_____ N_______ pentru intimata-pârât și a lipsit apelanta-reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că apărătorul apelantei-reclamante, dl.avocat S____ M_____, a depus la dosar cerere prin care solicită amânarea cauzei întrucât se află în imposibilitatea de a se prezenta.

Consilier juridic N______-C_____ N_______ pentru intimata-pârâtă lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare a cauzei, precizând că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Instanța pronunțându-se asupra cererii de amânare a cauzei formulată de către apărătorul apelantei-reclamante, o respinge ca nedovedite având în vedere că nu este însoțită de acte doveditoare pe de o parte, iar pe de altă parte apreciază că avea timp să-și asigure substituirea.

Tribunalul, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, în conformitate cu prevederile art.392 C.pr.civ., declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților.

Consilier juridic N______-C_____ N_______ pentru intimata-pârâtă solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că instanța de fond a apreciat în mod corect probele administrate și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Tribunalul în conformitate cu prevederile art.394 C.pr.civ. , considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Cu privire la apelul civil de față:

Prin sentința civilă nr.2531 din 10.11.2014 pronunțată de Judecătoria S_______ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ______________________, cu sediul în S_______, șoseaua Constanței km 5-6 județul Ialomița, CUI RO xxxxxxx, JXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, _______________________.88, sector 5 .

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal _______/2012 nr. xxxxxxx din data de 13.05.2014 întocmit de intimată, petenta ______________________ a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.219 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003 și sancționată de art. 219 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 92/2003, reținându-se în fapt că în data de 13.05.2014, ora 12.30, s-a constatat la sediul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, că petenta a depus peste termenul prevăzut de lege declarația de mențiuni 010 pentru luarea în evidență ca plătitor de impozit pe construcții, începând cu 01.01.2014.

Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, neexistând nici un motiv de nulitate absolută.

Astfel, în ceea ce privește apărarea petentei conform căreia fapta imputată nu este încadrată în sfera dreptului material, astfel încât actul sancționator nu este legal întocmit, instanța a reținut că fapta săvârșită de aceasta, respectiv nedepunerea în termenul prevăzut de lege, este prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală și sancționată de art. 219 alin. (2) lit. d) din același act normativ, astfel cum în mod corect a fost evidențiată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. Sub acest aspect, instanța a constatat că încadrarea juridică a faptei nu se regăsește în cuprinsul Ordinului nr. 35/2014 invocat de către petent.

De asemenea, în ceea ce privește susținerea petentei în legătură cu faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu se arată locul săvârșirii faptei contravenționale, instanța a reținut că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este menționat că fapta a fost constatată la sediul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili. Sub acest aspect, instanța a reținut că, potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: (…) descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, iar potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.

Instanța a constatat că, astfel cum a arătat și intimata prin întâpinare, potrivit Anexei nr. 2 pct. 1 din OMFP nr. 35/2014, formularul 010 se depune la organul fiscal competent. Totodată, a mai susținut aceasta că nu este obligatorie menționarea și a sediului acestuia.

Sub acest aspect, instanța a considerat că locul săvârșrii infracțiunii în această cauză este reprezentat de sediul organului fiscal competent de la sediul petentului.

În plus, instanța a constatat că o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Or, petentul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat. În concret, petenta chiar a formulat astfel de apărări, care au fost analizate de către instanță, în condițiile art. 34 din OG 2/2001 și totodată, cu toate că a menționat că nu rezultă din procesul-verbal locul săvârșirii contravenției, a depus cererea la o instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Referitor la susținerea petentei că în cuprinsul procesului-verbal nu este indicat momentul săvârșirii contravenției, instanța a reținut că agentul constatator a menționat faptul că la data de 13.05.2014, ora 12.30, a constatat că petenta a depus peste termenul prevăzut de lege formularul 010 în vederea luării în evidență ca plătitor de impozit pe construcții începând cu data de 01.01.2014. Prin urmare, rezultă din aceasta că momentul săvârșirii contravenției este acela al expirării termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Sub aspectul temeiniciei instanța a considerat că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate susține mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat, petenta nereușind să invoce împrejurări credibile sau prezinte probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal.

Astfel, fapta pentru care a fost sancționată petenta constă în nedepunerea la termenul prevăzute de lege a formularului 010 și a declarației de mențiuni, iar nu simpla nedepunere a acestora, astfel cum în mod eronat afirmă petenta în plângere.

Totodată, instanța a constatat că petenta a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că “este adevărat că uneori mai există și întârzieri” și astfel cum rezultă din formularul 010 aflat la f. 27, acesta a fost depus la data de 07.05.2014, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

În concluzie, instanța a considerat că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. a) C.proc.fisc. și sancționată de art. 219 alin. (2) lit. d) C.proc.fisc.

Față de considerentele mai sus expuse, instanța a constatat că prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, probatoriul administrat nereliefând o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale petentei.

Sub acest aspect, instanța a mai reținut că astfel cum rezultă din adresa nr. xxxxxx/04.11.2014, petenta a mai fost anterior sancționată contravențional, nefiind la prima abatere.

Instanța a constatat că nivelul amenzii în cuantum de 1.500 lei, la nivelul minimului special prevăzut de dispozițiile legale arătate mai sus, corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentei.

Așadar, instanța a considerat că fapta acesteia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale și nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentei, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale. Acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit astfel că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.

Având în vedere cele menționate, instanța a considerat că dispozițiile art.21 alin.3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă.

Față de cele expuse instanța a respins acțiunea formulată de către petentă ca neîntemeiată.

În baza art. 453 alin. 1 C.p.c., constatând culpa procesuală a petentei în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta ________________________-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea cererii apelanta arată că în opinia sa fapta imputată nu se regăsește în cuprinsul textului din Codul de procedură fiscală și consideră că organul constatator avea obligația de a încadra fapta imputată în raport cu norma care reglementează formularul 010 care face obiectul contravenției.

Apreciază că instanța de fond în mod greșit a considerat că încadrarea juridică făcută de organul constatator este corectă și că fapta imputată nu se regăsește în cuprinsul Ordinului menționat cât timp tocmai acest ordin reglementează modul de întocmire și de depunere a formularului 010.

În ceea ce privește cuprinsul procesului verbal de contravenție arată că agentul constatator avea obligația de a stabili exact locul faptei pentru că această situare în spațiu atrage competența instanței de judecată. Or, cum în procesul verbal nu se face această mențiune apreciază că este lovit de nulitate absolută.

De asemenea, consideră că în mod greșit s-a reținut și faptul că formularul 010 se depune la organul fiscal competent de la sediul petentului și că nu este obligatorie menționarea sediului acestuia și în cuprinsul procesului-verbal.

Consideră că actul sancționator trebuie să fie riguros întocmit tocmai pentru a garanta drepturile petentului și a se crea posibilitatea cenzurării de către o instanță de judecată.

O altă critică adusă sentinței atacate constă în faptul că instanța a apreciat procesul verbal ca fiind legal întocmit deși momentul săvârșirii faptei nu este identificat. Astfel, se arată că fapta a fost constatată la data de 13.05.2014 ora 12,30 însă procesul verbal a fost întocmit la aceeași dată și oră la sediul intimatei - lucru ce rezultă chiar din cuprinsul acestui act.

În ceea ce privește situația de fapt apelanta arată că a depus formularul 010 la organul fiscal iar unele întârzieri se datorează și faptului că obligativitatea depunerii acestui formular a fost instituită prin Ordinul nr.35/2014, despre care a luat cunoștință mai târziu.

În subsidiar, apelanta solicită înlocuirea sancțiunii contravenționale având în vedere prevederile art.21(3) și art.38(3) din OG nr.2/2001 precum și art.5 din T.U.E. care consacră principiul proporționalității.

Potrivit aspectelor arătate solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar solicită înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.

În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.466 și următoarele C.pr.civ. și OG nr.2/2001 iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, intimata solicită respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește nemenționarea locului faptei în cuprinsul procesului verbal de contravenție, apreciază că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că fapta a fost constatată la sediul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili având în vedere prevederile Anexei nr.2 pct.1 din OMFP nr.35/2014 și mai mult, petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare pentru a fi aplicabile dispozițiile privind sancțiunea nulității relative.

Intimata-pârâtă arată că apelanta a fost sancționată pentru depunerea cu întârziere a formularului 010, în conformitate cu prevederile art.219 alin.1 lit.a și alin.2 lit.d C.pr.fiscală, faptă prevăzută strict de lege și sancționată corespunzător iar susținerea apelantei cu privire la vinovăția care nu ar exista în speță sunt nefondate și neîntemeiate.

Pentru aspectele arătate solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate.

În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.205, art.466 și următoarele C.pr.civ. și OG nr.2/2001 iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.

Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele invocate și având în vedere probele administrate, apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:

Primul motiv de apel privind nelegalitatea actului sancționator pentru neîncadrarea corectă a faptei nu este fondat.

Astfel, se reține că, relunând aceleași susțineri ca și la instanța de fond, apelanta apreciază că încadrarea faptei trebuia făcută în raport de Ordinul nr.35/2014 privind modificarea Ordinului ministrului finanțelor publice nr.262/2007 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor, în care se face vorbire despre modificarea conținutului formularului 010.

Acest argument poate fi reținut deoarece Ordinul nr.35/2014 invocat de apelantă nu reglementează drepturile și obligațiile fiscale ale contribuabililor ci, după cum spune și titlu, prin raportare la Ordinul nr.262/2007 pe care îl modifică, reglementează aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor, cuprinzând totodată și instrucțiuni de completare a formularelor, printre care și formularul 010, fără a reglementa obligații în sarcina contribuabililor sau vreo normă cu privire la obligația de depunere a acestor formulare și sancțiunea aplicabilă în caz de neîndeplinire a acestei obligații.

În raport de această împrejurare, ca și instanța de fond, tribunalul apreciază că agentul constatator a încadrat corect fapta contravențională prin raportare la dispozițiilor O.G. nr.92/2003, ale cărei dispoziții sunt clare, actul sancționator fiind legal întocmit.

Nici motivul de apel privind nelegalitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa menționării locului și datei săvârșirii faptei contravenționale nu este fondat.

În ceea ce privește lipsa mențiunii privind locul săvârșirii faptei, așa cum a arătat și instanța de fond, aceasta atrage nulitatea relativă a actului sancționator iar în speță apelanta petentă nu a făcut dovada unei vătămări ca urmare a neinserării acestei mențiuni, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, iar pe de altă parte se reține că prin stabilirea locației – respectiv sediul DGAMC – este posibilă determinarea adresei exacte.

În ceea ce privește lipsa datei săvârșirii faptei contravenționale se reține că în speță suntem în prezența unei fapte continue, așa cum este aceasta definitivă în art.13 alin.2 teza a II-a în OG nr.2/2001, care a încetat în momentul depunerii formularului, momentul depunerii fiind același cu cel al constatării contravenției, respectiv 13.05.2014.

De altfel, din conținutul procesului verbal de contravenție, chiar dacă exprimarea agentului constatator nu este exactă, se constată că acesta a completat data de 13.05.2014, ora 12,30 la mențiunea din procesul verbal privind data, ora și locul săvârșirii faptei contravenționale astfel că nu se poate reține că procesul verbal nu cuprinde aceste mențiuni care ar atrage nulitatea relativă sau absolută.

În cauză nu se poate face nici aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, întrucât fapta reținută în sarcina apelantei prezintă pericol social, lucru demonstrat atât de limitele sancțiunii, de urmările produse dar și frecvența cu care sunt săvârșite astfel de fapte, chiar apelanta având antecedente în materie contravențională, astfel că se impune aplicarea unor sancțiuni conform OG nr.92/2003, sancțiunea avertismentului fiind fără eficiență educativă în astfel de împrejurări.

Așa fiind, cum în cauză, prezumția de nevinovăție de care s-a bucurat petenta apelantă în condițiile art. 6 alin. 2 din Convenție, a fost răsturnată, corect instanța de fond prin soluția dată a menținut procesul verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal, situație față de care în baza art. 480 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de apelantă împotriva sentinței civile nr.2531/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria S_______.

Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 din Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.480 alin.1 cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. A______ S.A. cu sediul în S_______, șoseaua Constanței km 5-6 județul Ialomița, CUI RO xxxxxxx, JXXXXXXXXX împotriva sentinței civile nr.2531 din 10.11.2014 pronunțată de Judecătoria S_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

I______ M______ RalucaMunteanu L_____ I_______ B_____ C_______

Red.tehnored. IMR

4 ex/12.05.2015

Judec.fond Z_____ A________-I____

___________.05.2015