Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Apel – plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din data de 26.10.2015

Instanța compusă din:

Președinte - T________ C_______

Judecător - B______ L_____

Grefier - B____ C______

D E C I Z I A nr. 907

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul G______ G_______ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de J_______ B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.

La apelul nominal realizat în ședința publică, a răspuns avocat B________ D___ pentru apelant, lipsește reprezentantul intimatului.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat și că nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente asupra cererii de apel.

Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, conform motivelor expuse pe larg în cererea de apel, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit ulterior evenimentului, pe baza unor argumente ce nu au fost prezentate și în lipsă de dovezi, fiind probabil o eroare de fapt, iar prima instanță a înlăturat nejustificat declarațiile celor doi martori propuși de petent. Nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de apel de față,

Prin Sentința civilă nr. xxxxx/16.09.2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petentul G______ G_______ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE J_______ JUDEȚEAN B_______, ca neîntemeiată, menținând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 07.09.2013.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 07.09.2013, întocmit de intimatul I____________ DE J_______ JUDEȚEAN B_______, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991 și cu amendă contravențională în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991.

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că, la data de 24.08.2013, orele 02:20, petentul aflându-se în fața blocului, la adresa din _________________ B_______, și fiind sub influența băuturilor alcoolice, împreună cu alte persoane, la vederea organelor de ordine a adresat jigniri și obscenități, provocând scandal atât în stradă, cât și pe casa scării, ulterior refuzând să se legitimeze (fila 35).

Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, fiind semnat în schimb de un martor asistent.

Instanța a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv cel privind lipsa descrierii faptei pentru care a fost sancționat, instanța a apreciat că este neîntemeiat întrucât, pe de o parte, din conținutul procesului verbal de contravenție reies cu claritate faptele imputate petentului, astfel că folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției, iar, pe de altă parte, fiind un motiv de nulitate relativă, petentul trebuia să facă dovada unei vătămări suferite din pricina descrierii necorespunzătoare a faptei. Cum însă acesta, prin plângerea contravențională a formulat și apărări privind netemeinicia faptelor reținute în sarcina sa, instanța a constatat că nu a suferit nicio vătămare și că a înțeles cu ușurință faptele care i se impută.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 07.09.2013, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța a constatat că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1, pct. 24 și pct. 31 din Lg. nr. 61/1991.

Astfel, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, iar conform art. 3 pct.24 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, in locuri sau localuri publice.

De asemenea, conform art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitația justificata a organelor de urmărire penala sau de menținere a ordinii publice, aflate in exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Petentul s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii C________ E___ S____ și A_________ A_____.

Cu privire la probațiune, instanța a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Referitor la procesul verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța a reținut că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N_______ G_______ împotriva României (cererea nr. xxxxx/05) că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.

În speță, s-a constatat că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.

Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Analizând probatoriul administrat, instanța a constatat că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.

Astfel, din coroborarea procesului-verbal întocmit la data de 07.09.2013 (fila 35), cu raportul din data de 31.09.2013 (fila 19), rezultă că la data menționată în procesul-verbal, petentul aflându-se în fața blocului, la adresa din __________________ B_______, și fiind sub influența băuturilor alcoolice, împreună cu alte persoane, la vederea organelor de ordine a adresat jigniri și obscenități, provocând scandal atât în stradă, cât și pe casa scării, refuzând ulterior să se legitimeze.

În ceea ce privește declarația martorului A_________ A_____ (fila 39), instanța a reținut că aceasta nu se coroborează cu aspectele relatate de agentul constatator în raportul întocmit și nici cu declarația celuilalt martor audiat în cauză. Astfel, martorul a arătat că într-adevăr se întorcea de la o petrecere, însă împreună cu el mai era doar petentul și numitul C________ E___, nu și soțiile și copiii acestora, așa cum a susținut petentul prin plângerea formulată și cum rezultă și din declarația martorului C________ E___. Mai mult de atât, instanța a reținut că acesta a arătat că faptele s-au petrecut anul acesta, și nu în 2013, astfel cum reiese din procesul verbal de constatare a contravenției contestat.

Totodată, instanța a reținut că nici declarația martorului C________ E___ nu se coroboreză cu declarația celuilalt martor audiat în cauză și nici cu susținerile petentului, acesta arătând că se întorcea de la o petrecere doar împreună cu petentul, soțiile și copiii acestora, fără însă a face vreo mențiune cu privire la o altă persoană, care să fi fost împreună cu ei, în speță numitul A_________ A_____. Acestea fiind și văzând că martorul propus de petent se află în relații apropiate cu acesta (din susținerile martorului C________ E___ rezultă că este cumnatul petentului), instanța a apreciat că depoziția sa nu poate fi sustrasă viciului subiectivității, astfel că, instanța a respins-o ca nesinceră.

În concluzie, petentul a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să fie administrate probe, fapt pe care l-a realizat, prin administrarea probei testimoniale, fără a reuși să răstoarne prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 07.09.2013, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia, a apreciat că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.

Mai mult, în ceea ce privește persoana petentului, instanța a constatat că acesta a avut o atitudine nesinceră, nu a recunoscut și nu a regretat săvârșirea faptei susținând în mod neîntemeiat că agentul constatator a săvârșit un abuz.

În plus, se observă că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100 lei pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 31 din legea nr. 61/1991, cu amendă în cuantum de 200 de lei pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 și cu amendă în cuantum de 500 de lei pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 din legea nr. 61/1991, agentul constatator orientându-se spre minimul prevăzut de dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a), b) din legea nr. 61/1991. Prin urmare, instanța a apreciat că acesta va avea un comportament civilizat pe viitor, în acord cu normele de conviețuire socială, doar prin executarea sancțiunii pecuniare.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 07.09.2013, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G______ G_______ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de J_______ Județean B_______ și a menținut procesul verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul-apelant G______ G_______ C_______, acesta solicitând schimbarea soluției primei instanțe, în sensul anulării procesului-verbal de contravenției sau al înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivare, apelantul a reiterat aspectele de fapt descrise în plângere, subliniind că nu este real că ar fi provocat scandal (faptă care nici nu este descrisă în procesul-verbal), că ar fi adresat cuvinte jignitoare patrulei de jandarmi și că ar fi refuzat să se legitimeze. Arată că martorii audiați au confirmat susținerile sale, instanța de fond apreciind că declarațiile lor sunt nesincere, din pricina unor mici neconcordanțe.

S-a mai învederat că prezumția de temeinicie a procesului-verbal este răsturnată și prin simpla contestare a actului, altfel încălcându-se prezumția de nevinovăție.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului.

Analizând cererea de apel, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul urmează a pronunța o soluție de respingere a acesteia, ca neîntemeiată, pentru argumentele ce succed:

Din mențiunile procesului-verbal contestat în speță (fila 35 fond) rezultă, astfel cum a reținut și prima instanță, că petentul a adresat injurii și obscenități, provocând scandal atât în stradă cât și pe casa scării, ulterior refuzând să se legitimeze. Aceste acțiuni se circumscriu abaterilor incriminate prin art. 3 pct. 1, 24 și 31 din Legea nr. 61/1991, abateri reținute în sarcina petentului. Contrar susținerilor acestuia, descrierea realizată de agentul constatator este suficientă încadrării juridice a faptelor, astfel încât în speță nu este dat vreun motiv de nelegalitate, din perspectiva respectării art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește temeinicia instituirii răspunderii contravenționale în sarcina petentului, pentru cele trei abateri menționate, este de reținut că situația de fapt a fost constatată în mod nemijlocit de către echipajul de jandarmi aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Potrivit raportului agentului constatator (fila 19 fond), jandarmii au observat un grup de persoane care făceau gălăgie, pentru ca mai apoi acestora să li se aducă injurii și să li se opună refuzul respectivelor persoane de a se legitima.

Constatarea personală a abaterilor, de către agenții învestiți cu sancționarea acestora, ranforsează prezumția de temeinicie a procesului-verbal, prezumție ce poate fi înlăturată în baza probelor contrare prezentate de persoanele sancționate.

În cauză, petentul și-a probat susținerile cu declarațiile a doi martori, martori care însă au făcut parte din grupul de persoane chemat la ordine de echipajul de jandarmi. Mai mult decât atât, unul dintre martori este cumnatul petentului. Aceste împrejurări pot fi considerate indicii ale subiectivității martorilor și pot justifica, în consecință, înlăturarea depozițiilor lor, sens în care sunt de reținut prevederile art. 324 NCPC (în aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele care fac obiectul declarației).

Conchide Tribunalul că prima instanță a realizat o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, dând întâietate observațiilor personale, nemijlocite, ale agentului constatator.

Contrar susținerilor petentului-apelant, simpla contestare a procesului-verbal de contravenție nu este suficientă pentru invalidarea acestui act administrativ, aspect ce rezultă, cu evidență, și din jurisprudența recentă a CEDO, citată de prima instanță.

În privința sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat, Tribunalul apreciază, de asemenea, că judecătoria a pronunțat o soluție justă, în urma analizării tuturor aspectelor relevante, respectiv circumstanțele săvârșirii abaterilor, valoarea amenzilor (orientate spre minim), atitudinea petentului, atitudine care nu relevă conștientizarea, de către acesta, a semnificației acțiunilor sale.

Pentru argumentele prezentate, Tribunalul va menține soluția primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul G______ G_______ C_______, domiciliat în B_______, _________________, ______________, județ B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de J_______ B_______, cu sediul în B_______, I.C. B_______ nr. 110, județ B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. TC

Tehnored. TC/BC

Jud. fond. Z____ A___ A______

4 ex./ 04.12.2015