R O M Â N I A

TRIBUNALUL C___

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR.14.XXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR.1668/R/2014

Ședința publică de la 01 Octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D____ T___

JUDECĂTOR: D______ C_____

JUDECĂTOR: A__-S_____ S______

GREFIER: O______ A______

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul B______ M_____

împotriva sentinței civile nr. 5562 din 02.05.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXX/2014 al Judecătoriei C___-N_____ privind și pe intimat M_________ C___-N_____, Direcția Poliția Locală, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul constată că prezentul recurs a fost declarat în termen, a fost motivat și comunicat intimatului.

La data de 17 septembrie 2014, prin serviciul registratură al instanței, intimatul Mun. C___-N_____ a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului (filele 15-17).

Instanța ia act că s-a solicitat judecarea prezentei cauzei în lipsa părților de la dezbateri.

Apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, acesta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.4562/02 Mai 2014, pronunțată în dosar nr.14.XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, a fost respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul B______ M_____, în contradictoriu cu intimatul M_________ C___-N_____ - Direcția Poliția Comunitară.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxx/485 din data de 28 Mai 2012 încheiat de intimatul M_________ C___-N_____ - Direcția Poliția Locală, petentul B______ M_____ a fost sancționat de intimat cu amendă contravențională în sumă de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. f din H.C.L. nr.149/2009, întrucât, în calitate de conducător auto al autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX nu a respectat dispozițiile administratorului drumurilor, comunicate prin indicatoare și/sau somație, aplicată pe vehicul/autovehicul de către împuterniciții primarului din cadrul poliției locale, faptă comisă în C___-N_____, _______________________.4.

Sub aspectul legalității procesului-verbal atacat, instanța a observat că dispozițiile art.6 din CEDO sunt incidente în materie contravențională, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.197/2003; în consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate, care trebuie însă să fie corelată cu prezumția de nevinovăție aplicabilă petentei, fapt care implică dreptul contravenientei, de a dovedi liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.

Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxx/485 din data de 28 Mai 2012 a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia care să poată fi invocată și din oficiu. Motivele de nelegalitate invocate de petent, au fost respinse de instanță, având la baza următoarele considerente:

Instanța a apreciat în privința modului în care s-a descris fapta că aceasta a fost descrisă în mod corespunzător. Instanța a apreciat că, și dacă fapta a fost descrisă prin preluarea textului de lege, petentul are cunoștință despre aceasta, putând să-și formuleze apărările, iar instanța este în măsură să aprecieze asupra gradului de pericol.

Petentului nu i-au fost aplicate două sancțiuni principale, ci doar una singură, și anume, amendă în cuantum de 200 lei, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Din nici un act întocmit de agentul constatator nu rezultă că petentului i-a fost aplicată sancțiunea principală a avertismentului și, în orice caz, sancțiunea contravențională se aplică doar prin procesul-verbal, nu și prin alte acte, cum ar fi nota de constatare. Într-adevăr, încheierea procesului-verbal s-a făcut la o dată ulterioară constatării faptei și ridicării vehiculului, însă măsura blocării roților/ridicării vehiculului nu constituie o sancțiune complementară, încearcă petentul să inducă instanței, ci o măsură determinată de necesitatea restabilirii situației anterioare referitoare la fluidizarea traficului rutier. Cât privește încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aceasta poate fi făcuta în termen de 6 luni conform prevederilor art.13 din O.G. nr.2/2001, toate sancțiunile putând fi aplicate doar prin acesta.

Nici împrejurarea invocată de petent conform căreia agentul constatator nu ar fi avut calitatea necesară constatării faptei și aplicării sancțiunii, nu a putut fi reținută, întrucât din fișa postului acestuia a rezultat posibilitatea de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni.

Analizând temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat, pe baza probelor administrate, că starea de fapt reținută de intimat corespunde realității. Într-adevăr, potrivit art.1 din O.G. nr.2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție care este prevăzută și sancționată ca atare prin lege sau alt act normativ. Rezultă fără echivoc din interpretarea acestui text normativ, că poate fi trasă la răspundere contravențională doar persoana care a comis contravenția, răspunderea contravențională fiind așadar una personala. Este adevărat că petentul a fost sancționat în calitate de proprietar al autovehiculului în cauză, însă acesta nu a făcut nici o dovadă că la momentul comiterii contravenției autovehiculul se afla în stăpânirea de fapt a altei persoane. Mai mult decât atât, în urma audierii martorului T_______ I___-D__, instanța a reținut că starea de fapt prezentată de petent nu se coroborează cu relatările martorului. Din declarația martorului instanța a reținut că la momentul când petentul cu soția sa au venit, el îi aștepta în stradă, întrucât cei doi nu cunoșteau locul în care martorul își desfășura activitatea. În mod sigur petentul era la volan, și nu soția sa, pe care martorul și-a amintit că a văzut-o în dreapta. Martorul nu a văzut la plecare cine s-a urcat la volan.

Or, până la proba contrară se prezumă ca proprietarul bunului este cel care-l folosește. Petentul nu doar că nu a făcut dovada transmiterii detenției la data constatării faptei, dar nici nu a dovedit că nu ar fi condus autovehiculul.

Instanța a constatat că, potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, or petentul nu a făcut, prin nici un mijloc de probă, dovada contrară stării de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, astfel încât nu a înlăturat prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție. O atare interpretare nu încalcă principiul răspunderii personale care guvernează răspunderea contravențională. Aceasta deoarece petentului i-a fost recunoscut dreptul de a propune probe care să dovedească o stare de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța a reținut că potrivit art.21 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În prezenta cauză, instanța a observat că agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii aplicate prin procesul-verbal. A apreciat că nu se justifică o nouă individualizare a sancțiunii și nu a procedat la înlocuirea amenzii cu avertisment întrucât fapta contravențională săvârșită de către petent prezintă un grad de pericol social suficient de ridicat pentru a atrage aplicarea amenzii, procesul-verbal fiind temeinic încheiat și sub acest aspect.

Față de considerentele de mai sus, în temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul B______ M_____ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.xxxxx/485 din data de 28 Mai 2012 încheiat de către intimatul M_________ C___-N_____ – Direcția Poliția Comunitară și a menținut procesul-verbal atacat, considerându-l legal și temeinic.

Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs, în termen legal, petentul B______ M_____ C_____ (f.3-4), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și, în rejudecare, admiterea plângerii.

În motivarea recursului, a învederat următoarele:

Prin sentința civilă pronunțată Judecătoria C___-N_____ a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor ________.xxxxx/28 Mai 2012 apreciind în mod eronat că excepția de nelegalitate a Anexei nr.2 la H.C.L. C___-N_____ nr. 438/2011 a fost respinsă de către instanța de contencios administrativ.

Prin plângerea formulată a invocat excepția de nelegalitate a Anexei nr. 2 la H.C.L. C___-N_____ nr.438/2011, care cuprinde modelul de act constatator, care contravine prevederilor O.G. nr.2/2001, stabilind prin aliniatul de atenționare si plata a jumătate din minimul amenzii care nu a fost constata printr-un proces verbal de constatare a contravențiilor, producând confuzie cu privire la sancțiunea principala aplicata, sau stabilind o măsură complementară, fără a indica care este sancțiunea principală.

Instanța de fond a dispus sesizarea Tribunalului C___ cu privire la această excepție, la data de 31 Mai 2013, instanța de contencios administrativ care prin Sentința civilă nr.xxxxx/06 Decembrie 2013 a respins excepția invocată motivat nu de netemeinicia acesteia, ci de faptul că un astfel de demers nu mai are obiect, actul normativ (H.C.L. nr.438/2011) fiind anulat în mod irevocabil prin Sentința civilă nr.5238/2012 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

În mod eronat instanța de fond, fără a verifica care a fost motivul respingerii excepției de nelegalitate invocate, în speță lipsa de obiect a cauzei, datorate pronunțării anterioare a nelegalității actului administrativ, a ignorat faptul că actul normativ în temeiul căruia a fost sancționat, a fost anulat de instanța de contencios administrativ în mod irevocabil, anterior judecării prezentei cauze pe fond (Sentința civilă nr.5238/2012 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX), anularea H.C.L. nr.438/2011 fiind irevocabilă din data de 03 August 2012 anterior primului termen de judecată (23 Noiembrie 2012).

Fără a expune motivele pentru care a fost anulată H.C.L. nr. 438/2011, având în vedere hotărârile pronunțate cu privire la legalitatea acestui act normativ, consideră că anularea acestui act normativ în temeiul căruia a fost sancționat, are ca efect desființarea retroactivă a tuturor actelor a căror încheiere a fost condiționată, sub aspectul legalității, de existența actului administrativ în temeiul căruia a fost sancționat și, de asemenea, restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului declarat nul.

În concluzie procesul-verbal de constatare a contravențiilor ________. xxxxx/28 Mai 2012 este lovit de nulitate, ca și act subsecvent H.C.L. nr. 438/2011, fiind încheiat în temeiul unui act administrativ anulat de instanță ca ilegal.

Menționează că anterior încheierii procesului-verbal de constatare a contravențiilor ________.xxxxx/28 Mai 2012, la data de 16 Mai 2012 Curtea de Apel C___, în dosar nr.11.XXXXXXXXXXXX, a dispus suspendarea prevederilor H.C.L. nr.438/2011 până la soluționarea pe fond a dosarului privind anularea actului administrativ. Deci aplicarea amenzii prin procesul-verbal contestat este cu atât mai abuzivă cu cât la momentul încheierii, dispozițiile legale privind sancționarea faptei așa-zis săvârșite de el, erau suspendate conform art.14 din Legea nr.554/2004.

Față de toate aceste considerente expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și, în rejudecare, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal, cu obligarea intimatei la a restitui contravaloarea amenzii plătite, precum și a taxei de deblocare a roților, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr.2/2001, Legea nr. 155/2010, H.C.L. nr.438/2011, H.C.L. nr.149/2009, Legea nr.554/2004, art.304¹ din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea, formulată, intimatul M_________ C___-N_____ (f.15-16), a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale, a învederat următoarele:

Instanța de fond în mod legal și temeinic, după o justă apreciere a probatoriului administrat în cauză a respins plângerea contravențională, arătând că se impune menținerea în întregime a procesului verbal atacat, inclusiv în ceea ce privește sancțiunea aplicată.

Petentul nu a făcut dovada de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, contrar situației faptice reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, aceasta fiind una reală.

În consecință, pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului formulat de B______ M_____ C_____, împotriva Sentinței civile nr.4562/2014 din 02 Mai 2014 pronunțată de Judecătoria C___-N_____ în dosarul nr. 14.484/ 211/ 2012, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Analizând sentința prin prisma motivelor și apărărilor invocate, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului dedus judecății, având în vedere următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.xxxxx/2013 pronunțată de Tribunalul C___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX s-a respins ca rămasă fără obiect excepția de nelegalitate a anexei 2 la HCL nr.438/2011 reținându-se că printr-o hotărâre judecătorească anterioară a fost anulată HCL nr.438/2011, iar anexa fiind un act subsecvent fost și ea anulată.

De menționat că sancțiunea aplicată recurentului nu a fost reglementată de HCL nr.438/2011, ci de HCL nr.149/2009. Ceea ce a fost aplicabil în cauză din HCL nr.438/2011 a fost formularul Anexei 2, ceea ce nu afectează valabilitatea procesului verbal,astfel că așa cum corect a reținut prima instanță acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001. Este nereală susținerea recurentului potrivit căreia s-a produs o confuzie între sancțiunea principală și cea complementară, respectiv că s-a aplicat sancțiunea complementară fără aplicarea celei principale.

Nici o dispoziție legală nu prevede obligativitatea ca ambele sancțiuni să fie aplicate prin același înscris. Faptul că măsura complementară de blocare a autovehiculului a fost aplicată fără ca în prealabil să se fi luat măsura principală, este permis de dispozițiile O.G. nr.2/2001, care prevăd posibilitatea întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției în termen de 6 luni de la data constatării faptei. Astfel, agentul constatator a constatat fapta la data de 4.01.2012 și a încheiat procesul verbal la data de 28.05.2012.

Petentul nu s-a prezentat la agentul constatator în vederea încheierii procesului verbal, motiv pentru care acesta a fost încheiat în lipsă.

Din analiza dispozițiilor H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 rezultă că măsura blocării vehiculelor staționate neregulamentar este o măsură tehnică, cu caracter pur preventiv și instantaneu, având ca scop fluidizarea circulației rutiere, prin îndepărtarea provizorie de pe drumul public a unui vehicul ce constituie un obstacol pentru ceilalți conducători auto ori pentru pietoni.

Dispoziția blocare îndeplinește condițiile prevăzute de art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, deoarece este emisă de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, și modifică raporturi juridice preexistente (vehiculul este blocat în locul în care a fost staționat de conducătorul auto, iar acesta este lipsit temporar de folosința bunului) sau dă naștere unor raporturi juridice noi (prin efectul stipulației legale, deținătorul vehiculului va fi obligat să suporte contravaloarea cheltuielilor pentru deblocarea vehiculului).

Legea nu impune ca fapta contravențională să fie sancționată imediat, în momentul constatării, ci arată că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue termenul curge de la data constatării faptei (art.13 din O.G. nr.2/2001). Prin urmare, sancționarea faptei se poate face si la o perioadă de timp de la constatare, după identificarea persoanei care a săvârșit-o, astfel că încheierea procesului-verbal după blocarea vehiculului nu atrage nulitatea procesului verbal. Numai în ipoteza în care nu ar exista deloc procesul-verbal de contravenție s-ar putea lua în discuție efectul acestei omisiuni asupra operațiunilor de blocare, în măsura în care legea (în sens larg) ar prevedea expres obligativitatea existenței unui proces-verbal de contravenție.

Prin urmare, măsura tehnico-administrativă se diferențiază de sancțiunea complementară, așa cum este ea prevăzută la art.5 alin.3 din O.G. nr.2/2001, tocmai prin faptul că are o existentă de sine stătătoare, prin urmare nu este accesorie unei sancțiuni principale ca atare poate fi dispusă individual, separat de o altă sancțiune principală.

D__ fiind scopul acestei măsuri, apreciază că se poate reglementa în regim de putere publică activitatea de blocare a vehiculelor, chiar și în lipsa existenței unui act sancționator. Procesul-verbal are rol de constatare și sancționare a contravenției, însă de esența sa este aplicarea sancțiunilor (principale sau complementare - art.5 din O.G. nr.2/2001), astfel că simpla constatare a faptei contravenționale se poate realiza prin orice act. Continuând acest raționament, atunci când legea (lato sensu) nu condiționează luarea măsurii blocării vehiculului de existența procesului-verbal de sancționare, ci doar de constatarea staționării neregulamentare, actul administrativ individual prin care a fost dispusă poate îndeplini toate aceste condiții.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța a considerat că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent, astfel agentul constatator a perceput" ex propriis sensibus" faptele consemnate în procesul verbal contestat, fiind astfel îndeplinite exigențele impuse de principiul nemijlocirii în constatarea faptei contravenționale. Astfel, în situația în care fapta constatată personal, procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

În consecință, forma procesului verbal prevăzut în Anexa 2 din HCL 438/2011 nu a produs recurentului nici o vătămare, iar atâta timp cât acesta nu a făcut proba contrară a celor reținute în procesul verbal de contravenție, în mod legal prima instanță a respins plângere. Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă va respinge ca nefundat recursul și va menține integral sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de B______ M_____ împotriva sentinței civile nr. 5562 din 02.05.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXX/2014 al Judecătoriei C___-N_____, pe care o menține în totul.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.

Președinte, D____ T___	Judecător, D______ C_____	Judecător, A__-S_____ S______
	Grefier, O______ A______

O.A. 06 Octombrie 2014

Pregătit pentru motivare A.P.B./6 Octombrie 2014

Red. A.S.S./2 exemplare/8.10.2014

Judecător fond: C__________ I______ – Judecătoria C___-N_____