Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 585/2015

Ședința publică de la 24 februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A__ M____ N_________

Judecător L_______ M_____

Grefier M____ R______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G___ împotriva sentinței civile nr. 5998 din data de 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent P__ L_____ D__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat U____ C______ pentru intimatul petent, fiind lipsă apelanta intimată.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocat U____ C______, apărătorul intimatului petent, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 5998 din data de 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul P__ L_____ D__, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___. A fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.07.2014.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut din conținutul procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/11.07.2014 că intimata Inspectoratul Județean de Poliție G___ i-a aplicat contestatorului sancțiunea contravențională constând într-o amendă în cuantum de 540 lei și măsura complementară de suspendare a permisului pe o durata de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art.100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, reținându-se ca la data de 11.07.2014 a condus autoturismul marca Dacia L____ XXXXXXXXX în pe ___________________ efectuat o depășire a autoturismului XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”pe marcajul simplu continuu care desparte sensurile de mers și pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicatoare și marcaj longitudinal.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a avut obligația să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei întocmirii sale.

Sub aspectul condițiilor de formă, instanța a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Instanța a apreciat că pentru a stabili situația de fapt trebuie să pună în balanță cele două prezumții respectiv prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție, al cărei principiu complementar este principiul in dubio pro reo.

În acest sens, instanța a constatat că încă din momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, petentul a arătat că a depășit regulamentar, după ce se terminase linia continuă, negând practic săvârșirea faptei contravenționale, iar agentul constatator nu a consemnat decât numărul autoturismului depășit, fără a arăta cine este conducătorul auto al acestui vehicul și fără a-i lua acestuia o declarație cu privire la cele constatate, rezumându-se la efectuarea precizării că petentul se afla singur în mașină.

De asemenea, nici în cuprinsul raportului întocmit în data de 02.09.2014, agentul constatator nu a indicat cine este persoana conducătorului auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care a condus autovehicul care a fost depășit de către petent la data întocmirii procesului verbal de contravenție.

Sarcina instanței de judecată a fost de a veghea la respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În exercitarea acestei sarcini, instanța a considerat că persoanei acuzate de săvârșirea unei contravenții trebuia să i se aducă la cunoștință toate probele pe care s-a întemeiat această acuzație. Petentul avea dreptul de a sesiza instanța de judecată cu o plângere împotriva procesului-verbal, iar acest drept nu trebuia transformat într-o sarcină a acestei persoane. Or, în măsura în care un cetățean, care beneficiază de prezumția de nevinovăție, este sancționat, fără a i se prezenta probele pe care se întemeiază această „acuzație penală” – declarații de martori, fotografii, înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege, prezumția de nevinovăție se golește de sens, cel puțin în fața agentului constatator, dreptul cetățeanului sancționat contravențional transformându-se în sarcina de a sesiza instanța pentru a afla astfel motivul sancționării, pentru a determina agentul constatator să iasă din pasivitate.

Singura dovadă adusă de intimată în sprijinul acuzației contravenționale o reprezintă procesul-verbal, or potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu arătarea tuturor împrejurărilor ce puteau servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Prin jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, ca garanție procedurală prevăzută de art. 6 din Convenția europeană, principiul egalității armelor, respectiv posibilitatea rezonabilă pe care trebuie să o aibă fiecare parte din proces de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă, precum și de a combate argumentele invocate de partea adversă.

Raportând aceste prevederi legale în prezenta cauză, instanța a reținut că petentul s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă și totală de a-și exercita dreptul la apărare în mod efectiv și real, întrucât nu putea să combată, prin niciun mijloc de probă, acuzația care i s-a adus prin procesul-verbal.

Or, pentru motivele arătate anterior, instanța a reținut că sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, petentul nu și-a putut exercita, în mod real și efectiv, dreptul său la apărare, ci doar teoretic și iluzoriu, prin promovarea prezentei plângeri contravenționale în cadrul căreia s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă și totală de a-și dovedi nevinovăția, evident, prin raportare la acuzația care i s-a adus, acuzație care, așa cum s-a precizat anterior, nu a fost dovedită de către intimată prin niciun mijloc de probă.

Procesul verbal de contravenție a beneficiat de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i s-au asigurat de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Față ce cele precizate, instanța a reținut că în cauză există un dubiu care nu putea fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo.

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a reținut că acesta este un principiu complementar prezumției de nevinovăție. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

În consecință, potrivit considerentelor de fapt și a dispozițiilor legale menționate, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul și a dispus anularea procesului-verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivele scrise de apel, apelanta intimată a precizat că petentul a fost sancționat pentru efectuarea unei depășiri neregulamentare.

În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză.

Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.

De asemenea, a menționat că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte contrariul celor consemnate în procesul-verbal de contravenție contestat.

În aceste condiții, a apreciat că simplele susțineri ale petentului cum că nu ar fi vinovat de cele reținute în sarcina sa, nedovedite în vreun mod, nu sunt în măsură a înlătura prezumția de temeinicie a procesului-verbal.

Față de considerente de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale la dezbateri.

Prin întâmpinare intimatul petent P__ L_____ D__ a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.

Deși prin rezoluția din data de 08.12.2014 i s-a comunicat apelantei intimatei Inspectoratul de Poliție Județean G___ o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul petent P__ L_____ D__, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.

D____ urmare potrivit art. XV alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 24.02.2015, fiind citate părțile.

Apelul este nefondat.

Din examinarea hotărârii apelate pe baza materialului probator administrat, în raport de criticile formulate tribunalul reține că petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/11.07.2014 cu sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei și măsura complementară de suspendare a permisului pe o durata de 30 de zile, reținându-se ca la data de 11.07.2014 a condus autoturismul marca Dacia L____ XXXXXXXXX în Târgu J__, pe ___________________ efectuat o depășire a autoturismului XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”pe marcajul simplu continuu care desparte sensurile de mers și pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicatoare și marcaj longitudinal, precum și faptul că nu purta centura de siguranță.

Tribunalul constată că deși prin actul de constatare s-au reținut în sarcina petentului două fapte contravenționale, respectiv depășire neregulamentară și nerespectarea obligației de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura de siguranță a fost aplicată o singură sancțiune, amenda în cuantum de 540 lei.

Acest mod de aplicare a sancțiunii amenzii contravenționale este de natură a-l prejudicia pe petent, având în vedere că există și posibilitatea răsturnării prezumției existente pentru una dintre contravențiile săvârșite, cu consecința înlăturării sancțiunii pentru acea faptă, operațiune imposibil de realizat dacă nu se cunoaște sancțiunea aplicată în concret pentru respectiva contravenție.

Au fost încălcate în acest fel dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevede: „ alin. (1) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. A___. (2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.”.

Procesul-verbal încheiat în aceste condiții este nelegal, întrucât, prin neaplicarea unei sancțiuni pentru fiecare faptă contravențională, este încălcat dreptul la apărare al petentului. Totodată, instanța se află în imposibilitatea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și de a hotărî asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării, așa cum prevăd dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Așa fiind, chiar dacă prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost înlăturată, în situația în care nu a fost administrată nici o probă care să dovedească o altă stare de fapt, actul de constatare este nelegal întocmit.

Pentru considerentele ce au fost expuse, motivele de apel invocate de către intimată și care vizează netemeinicia sentinței nu pot fi reținute, apelul urmând a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G___ având C.I.F. xxxxxxx și sediul în municipiul Târgu J__, ____________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr. 5998 din data de 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent P__ L_____ D__ având CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în comuna Lelești, ____________________, județul G___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2015.

Președinte, A__ M____ N_________		Judecător, L_______ M_____
	Grefier, M____ R______

Red. L.M./ tehn. E.B.

4 ex./ 13 martie 2015

J.f. A.D. T_______