ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 106/A/2016DOSAR NR. XXXXXXXX/2015

Ședința publică din 25 ianuarie 2016

PREȘEDINTE M____ L____ M_____ -judecător

I_____ M_____ -judecător

G_____ A_______ C_______ -grefier

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către I___ A___ împotriva sentinței civile nr. 462 din 16 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic A____ E______ L______, pentru intimatul IPJ, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-.a făcut referatul cauzei, după care:

Din oficiu, instanța a invocat excepția netimbrării apelului declarat de către I___ A___.

Reprezentanta IPJ a solicitat admiterea excepției, având în vedere că apelul declarat în cauză nu a fost timbrat.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea apelului formulat, sentința atacată fiind la adăpost de orice critică, fapta contravențională săvârșită fiind dovedită cu actele de la dosar.

Instanța a reținut cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 462 din 16 februarie 2015, Judecătoria D___ a respins formulată de petenta I___ A___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12 septembrie 2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12 septembrie 2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 810,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 12 septembrie 2014, ora 12,33 în localitatea D___ pe Calea Zarandului a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala MAI xxxxx, HDD-023, cu viteza de 102 km/h în localitate față de viteza de 50 km/h maxim admisă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatoarei dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 102 km/h în localitate, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentei.

Din contră, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentei a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșele fotografice depuse la dosar se poate observa, la timpul 12:33:26 că petenta a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea D___ cu viteza de 102 km/h, în planșa 2 fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului. Totodată, instanța constată că la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, petenta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni, ci a menționat numai că se grăbea la Spitalul D___ Secția UPU. Ori, în aceste condiții, raportat la poziția de acceptare a petentei manifestată în momentul încheierii procesului-verbal în care se menționa recunoașterea explicită a faptei imputate, invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent. Însă, în speță, petenta nu a înțeles să se prezinte în fața instanței pentru a-și susține plângerea și nici nu a înțeles să solicite instanței administrarea vreunor probe care să susțină contrariul.

Potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, viteza maximă admisă în localități unde a fost surprinsă petenta circulând cu 102 km/h este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege – sancțiune apreciată de instanță ca fiind legală, întemeiată și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Cu privire la starea de necesitate invocată de către petentă în justificarea depașirii vitezei legale, constând în starea de slăbiciune în care se afla la momentul respectiv, ce impunea deplasarea la Spitalul din D___, instanța a reținut că pentru a exista starea de necesitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravențională să fie săvârșită ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie să fie iminent, real și inevitabil, fapta să fie săvârșită numai în scopul de a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al său sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă să nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă făptuitorul nu intervenea. În speță, situația invocată de petentă nu se circumscrie unei stări de necesitate în sensul dispozițiilor art.11 alin.1 din OG nr.2/2001 care să înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite întrucât nu este îndeplinită condiția ca pericolul să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlaturat altfel decât prin comiterea faptei. În acest sens, petenta ar fi avut posibilitatea să apeleze la serviciul de urgență 112, pentru a o transporta la cel mai apropiat spital, în vederea administrării tratamentului necesar.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petentă, care ar ajunge astfel să circule cu o viteză mult mai mare decât cea maxim admisă fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petenta a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, precum și faptul că, prin plângerea formulată, petenta a urmărit în special exonerarea sa de la executarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.

De asemenea, instanța a avut în vedere și pericolul social sporit al faptei comise de petentă, care a circulat cu o viteză deosebit de mare, de 102 km /h, în localitate și recomandă petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța a apreciat că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petentă este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen I___ A___, solicitând admiterea apelului, , anularea procesului verbal, a măsurilor luate prin acesta, exonerarea sa de la plata amenzii .

Prin întâmpinare, intimatul IPJ Hunedoara a solicitat respingerea apelului formulat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, susținând că cererea de apel nu aduce elemente noi de natură a schimba sentința atacată.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele tribunalul constată următoarele:

Constată că apelul a fost timbrat astfel că excepția netimbrării va fi respinsă.

Criticile formulate nu pot fi primite, verificarea metrologică a aparatului radar există la f.14 dosar fond, o eventuală atestare a agentului rutier nu este necesară pentru dovedirea unei eventuale nulități relative, iar potrivit foto de la f.13, respectiv potrivit înregistrării video, fapta s-a petrecut așa cum a reținut agentul constatator, și anume, petenta a circulat cu o viteză de 102 km/h pe un sector de drum în care maximul vitezei admise este de 50 km/h.

Corect a reținut instanța de fond că starea de necesitate nu a fost dovedită, mai ales că viteza ridicată nu este in concordanță cu o stare de rău a conducătorului auto care dorește sa ajungă la organele medicale.

Astfel, față de motivele de apel invocate, acesta este neîntemeiat și potrivit art. 480 Cod procedură civilă se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu.

Respinge ca nefondat apelul introdus de către I___ A___ împotriva sentinței civile nr. 462/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25.01.2016.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M____ L____ MarcelIanoși M_____

GREFIER,

G_____ A_______ C_______

MLM/GC/4 ex.

Jud. fond U___ G.M.

25.02.2016