R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL H________

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.2396/2015

Ședința publică din data de: 25 septembrie 2015

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: C_____ G___-M_____

Grefier: D_______ E_____

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul B___ A____ și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Sub aspect probatoriu, instanța, în baza art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei

Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria D___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 09.04.2015, petentul B___ A____, domiciliat în B_____, _____________________, cu domiciliul ales pentru corespondență în B_____, _____________________, jud. B_____, a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul H________, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 22 martie 2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că în timp ce conducea a folosit telefonul mobil fără dispozitivul ,,mâini libere”. Petentul arată că nu a vorbit la telefonul mobil, ci, fiind sunat în timp ce conducea autoturismul, a închis apelul, cu intenția de a o suna înapoi pe persoana care l-a apelat telefonic, îndată ce găsea un loc în care putea opri. Incidentul a fost constatat în condițiile în care petentul se deplasa de mai mulți km în spatele unui echipaj de poliție. Petentul arată că poate presupune că echipajul de poliție intenționat a urmărit ca el să devină subiect al unui proces verbal, întrucât, susține petentul, în mod cu totul nejustificat se deplasa în afara localității cu viteză mică, iar petentul nu avea posibilitatea să depășească echipajul de poliție, întrucât foarte des întâlnea marcajul cu linie continuă. De asemenea, petentul opinează în sensul că este posibil ca numerele provizorii de pe autoturismul cu care circula să fi determinat acest comportament al organului de poliție. La rubrica ,,obiecțiuni” din procesul verbal, petentul a consemnat de altfel că nu vorbea la telefon, ci doar a închis telefonul mobil.

În ceea ce privește cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, petentul nu a indicat motive care reclamă reindividualizarea sancțiunii pecuniare aplicate.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.

În probațiune, petentul a depus în fotocopie procesul verbal contestat.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, intimata în esență a arătat că B___ A____ a fost sancționat contravențional de către un agent al poliției rutiere, specializat în supravegherea traficului rutier. Sub aspectul legalității, intimata arată că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001, neexistând cauze de anulare prevăzute la art. 17 din OG 2/2001. A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, fiind întocmit de un agent al statului. Totodată, sub aspectul periculozității sociale a faptei sancționate, intimata arată că folosirea telefonului mobil este a doua cauză (după viteză) a accidentelor rutiere soldate cu victime. Această concluzie se regăsește și într-un studiu dat publicității și întocmit la nivelul Uniunii Europene. Accidentele rutiere produse pe fondul utilizării telefonului mobil au crescut excesiv, depășind în ultima perioadă accidentele produse de consumul de alcool, aspect care este generat și de minimalizarea importanței acestei reguli de circulație, prin aplicarea în materie a sancțiunii avertismentului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimatul a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator și procesul verbal contestat în fotocopie.

În temeiul art. 223 al. 3 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Plângerea a fost legal timbrată cu 20 de lei, conform art. 36 din OG 2/2001 cu referire la art. 19 din OUG 80/2013.

În cauză a fost încuviințată și s-a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Conform art. 31 al. 1 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Instanța constată că plângerea contravențională a fost comunicată Judecătoriei D___ prin poștă, la data de 06.04.2015, conform dovezii aflate la fila 5 din dosar. Pe cale de consecință, instanța reține că acțiunea promovată de petent, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/22.03.2015, a fost formulată cu respectarea termenului legal peremptoriu, prevăzut de art. 31 al.1 din OG 2/2001.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/22.03.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 195 de lei și cu 2 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.36 alin. 3 din OUG 195/2002, sancționată conform art. 108 al. 1 lit. a pct. 2 din OUG 195/2002 și art. 99 al. 2 din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 22.03.2015, în jurul orei 12:20, petentul, în timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare TU 525 T, în localitatea Zam, pe DN7, pe direcția de mers A___-D___, a folosit telefonul mobil fără a avea dispozitiv tip,,mâini libere”.

Potrivit art. 36 al. 3 din OUG 195/2002, conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile, atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitiv tip ,,mâini libere”.

În conformitate cu dispozițiile art. 108 al. 1 lit. a pct. 2 din OUG 195/2002, fapta reținută în sarcina petentului se sancționează cu 2 puncte de penalizare. Conform art. 99 al.2 din OUG 195/2002, conducătorului de autovehicul care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte penalizare i se aplică amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni contravenționale.

Față de temeiurile de drept menționate în procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea principiului legalității contravenției și a sancțiunii aplicate, astfel cum a fost consacrat în art. 1 din OG 2/2001.

Analizând legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din OG 2/2001. Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este descrisă complet, în plan topografic și temporal, iar încadrarea juridică a faptei și sancțiunea aplicată sunt conforme dispozițiilor din 36 al. 3 din OUG 195/2002, art. 108 al. 1 lit. a pct. 2 și art. 99 al. 2 din același act normativ.

Raportat la decizia RIL nr. XXII/19.martie 2007, instanța constată, analizând procesul verbal contestat, că nu sunt incidente cazuri de nulitate absolută din cele imperativ-limitativ prevăzute la art. 17 din OG 2/2001, care ar putea fi invocate și din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța observă că cenzura de netemeinicie a actului jurisdicțional, făcută de petent prin plângerea contravențională, nu este susceptibilă să combată starea de fapt reținută și sancționată de agentul de poliție rutieră. În esență, petentul arată că nu a vorbit la telefonul mobil, ci, fiind sunat, a procedat la închiderea telefonului, urmând ca petentul să contacteze telefonic persoana care l-a apelat. Analizând conținutul normativ al art. 36 al. 3 și art. 108 al. 1 lit. a pct. 2 din OUG 195/2002, instanța constată că ilicitul contravențional presupune folosirea telefonului mobil de către conducătorul auto, în timpul mersului, fără ca acesta să fie dotat cu dispozitiv de tip,,mâini libere”. Cu alte cuvinte, existența contravenției nu este subordonată exigenței de a se vorbi la telefon. Simpla folosire a telefonului, în condițiile în care conducătorul de autovehicul se află în mers, fără a avea dispozitiv de tip ,,mâini libere”, realizează conținutul juridic al contravenției. De altfel, descriind în materialitatea ei fapta sancționată, agentul constatator a consemnat că petentul ,,folosea telefonul mobil”, fără a menționa dacă ,,vorbea”, ,,asculta un interlocutor” sau doar ,,închidea apelurile telefonice”. Practic, toate aceste variante alternative de comitere a ilicitului sancționat constituie în esență folosirea telefonului mobil. De asemenea, petentul nu a contestat că atunci când a închis apelul telefonic primit se deplasa cu autoturismul, el însuși arătând că circula în spatele unui echipaj de poliție. Astfel, condiția-cerința esențială atașată elementului material al contravenției, aceea de a comite fapta în timp ce conduce autoturismul, este îndeplinită. Pe cale de consecință, instanța apreciază că procesul verbal contestat este temeinic. În fapt, prin procesul verbal se sancționează folosirea de către petent a telefonului mobil, în timp ce acesta circula cu autoturismul marca VW, pe DN 7, în localitatea Zam. Fapta descrisă în procesul verbal a fost consemnată și în raportul agentului constatator. Fără a contesta în esență că a folosit telefonul mobil, petentul arată că nu a vorbit la telefon, ci a închis telefonul, fiind apelat. Așadar, dincolo de orice dubiu rezonabil, fapta reținută în sarcina petentului există și constituie contravenție.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

În ceea ce privește cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, se constată că petentul nu a indicat motive care reclamă reindividualizarea sancțiunii pecuniare aplicate.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă. Petentul nu a dovedit că, raportat la vârstă, starea sa de sănătate, loc de muncă, condiție socială, situația sa familială sau la alte criterii care definesc proporționalitatea sancțiunii, amenda aplicată ar comporta consecințe sociale iremediabile sau de o gravitate amplă pentru petent. Dimpotrivă, analizând fișa de evidență auto a petentului, instanța constată că în perioada 2007-2015, petentul a fost sancționat contravențional de 14 ori. În anii 2009, 2010 și 2013 a fost sancționat contravențional de 3 ori pe an, pentru încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice. Evidența din cazierul rutier al petentului relevă astfel perseverența acestuia în încălcarea normelor din Codul rutier, aspect care relevă faptul că petentul prezintă pericol social în contextul conducerii autovehiculelor pe drumurile publice. În același sens, instanța remarcă faptul că petentul, după ce a fost implicat într-un accident rutier soldat cu pagube materiale, produs la data de 06.12.2010, la doar două săptămâni B___ A____ a fost sancționat pentru depășirea limitei de viteză. În opinia instanței, conduita petentului este generatoare de pericol social prin perseverența în încălcarea normelor privind conducerea pe drumurile publice, astfel că folosirea telefonului mobil fără dispozitiv de tip ,,mâini libere” este susceptibilă să producă consecințe sociale grave. Mai mult, având în vedere că periculozitatea unei fapte se raportează și la circumstanțe de ordin real, instanța are în vedere și arealul în care a fost săvârșită fapta, respectiv pe DN7, în localitatea Zam, fiind de notorietate gravitatea accidentelor produse în această zonă intens circulată. Existența contravenției fiind de netăgăduit, aplicarea sancțiunii contravenționale și chiar urmărirea de către agentul poliției rutiere a conduitei conducătorului auto pe drumurile publice nu constituie un abuz al poliției. Supravegherea strictă a modului în care se respectă legislația rutieră constituie un drept și o obligație a agentului rutier, astfel că surprinderea petentului în fața unui astfel de ,,comportament” al agentului constatator, fără a se face dovada unui abuz din partea poliției, învederează atitudinea refractară a petentului față de ordinea social-juridică prescrisă de OUG 195/2002, ca o garanție a respectării integrității fizice a participanților la trafic.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că plângerea formulată de petent este neîntemeiată, urmând să o respingă, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B___ A____, domiciliat în B_____, _____________________, cu domiciliul ales pentru corespondență în B_____, _____________________, jud. B_____, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul H________

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică la data de 25 septembrie 2015

Președinte,Grefier,

C_____ G___-M_____ D_______ E_____

CGM/DE.

4 ex./ 27.09.2015