Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2949

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 742

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 DECEMBRIE 2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE V_______ D_________

JUDECĂTOR C_______ L___

GREFIER J___ D______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2014 a Judecătoriei G_____, în contradictoriu cu intimata S.C. I_________ C________ S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ISCTR NR. xxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015, s-au consemnat prin încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11.12.2015 și ulterior la data de 15.12.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. xxxxx/19.12.2014, Judecătoria G_____ a admis plângerea formulată de petenta ___________________________ G_____ în contradictoriu cu intimatul ISCTR.

A dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxx din data de 07.08.2013.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea formulată la data de 20.08.2013, având ca obiect plângere contravențională, petenta ___________________________ a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ___________ nr xxxxxx din data de 07.08.2013 și exonerarea sa de plata amenzii.

În motivare petenta a arătat că sancțiunea ar fi trebuit aplicată conducătorului auto, acesta efectuând un transport în interes propriu și nu în folosul societății.

În drept, petenta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art 31, 32 din OG 2/2001.

Pentru dovedirea cererii petenta a propus administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.

Cererea a fost legal timbrată conform art 19 din OUG 80/2013.

La data de 05.03.2014 intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transport Rutier a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare intimatul a arătat că procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art 16 și art 17 OG 2/2001, sancțiunea fiind aplicată în limite legale.

În dovedirea susținerilor sale intimatul a propus administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 27.03.2014 petenta a depus răspuns la întâmpinare arătând că deși la momentul constatării faptelor i s-a adus la cunoștință agentului constatator faptul că transportul este efectuat fără aprobarea conducerii societății, acesta a sancționat-o.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanta de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 07.08.2013 petenta ___________________________ a fost sancționată contravențional prin procesul verbal ___________ nr xxxxxx cu amenda în cuantum total de 16 000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art 37 alin 3 pct 15 și art 37 alin 3 pct 17 din HG 1175/2007.

În sarcina petentei s-a reținut că în data de 06.08.2013 a fost constatat autocamionul N3 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de I_________ C________ SRL, conducător auto N_______ M_____, transportând mărfuri periculoase pe ruta Frumușița G_____. În urma controlului s-a constatat efectuarea de transport ADR fără a respecta normele cu privire la placardarea și marcare vehiculului. De asemenea, la verificarea documentelor s-a constata nedeținerea de către conducătorul auto a certificatului de pregătire profesională valabil pentru transportul de mărfuri periculoase.

În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art. 37 alin. 3 pct. 15 din HG nr. 1175/2007, constituie contravenții din categoria I de risc următoarele fapte: transportul fără placardarea și marcarea vehiculului, faptă sancționată în conformitate cu art. 40 alin. 1 din HG nr. 1175/2007 cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.

Potrivit art 37 alin 3 pct 17 din HG nr 1175/2007, constituie contravenții din categoria I de risc următoarele fapte: nedeținerea de către conducătorul auto a certificatului de pregătire profesională valabil, faptă sancționată în conformitate cu art. 40 alin. 1 din HG nr. 1175/2007 cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.

Prin urmare, față de descrierea faptelor din procesul-verbal, agentul constatator a făcut o corectă încadrare a acestora, sancțiunea de 8000+8000 lei fiind legal aplicată prin raportare la limitele prevăzute de lege.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Astfel, respectarea cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", a unei asemenea garanții vine să restabilească echilibrul dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Totuși, Curtea s-a pronunțat (Cauza A_____ contra României) în sensul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

Raportând aceste principii la situația de față, instanța a constatat că petenta a beneficiat de dreptul de apărare, având posibilitatea de a formula apărări în fața instanței.

Petenta a invocat faptul că șoferul N_______ M_____ efectua respectivul transport fără știrea sa. Instanța a reținut acest fapt ca fiind adevărat, astfel cum reiese din declarația martorului N_______ M_____, a martorului T________ A___ G_______ și din cererea de învoire din data de 06.08.2013 înregistrată cu numărul 83/06.08.2013.

Prin urmare, nu petenta este subiectul activ al nici uneia dintre contravențiile imputate prin procesul verbal atacat, aceasta neavând obligația de a placarda și marca autovehiculul pentru transportul de mărfuri periculoase și nici de a folosi un șofer ce deținea certificat de atestarea profesională corespunzător din moment ce nu a realizat ea transportul.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, intimatul ISCTR, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivare, apelantul a arătat că sentința apelată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond făcând o interpretare greșită a actului dedus judecății.

S-a mai arătat că fapta este prevăzută de art. 40 alin. 1 din HG 1175/2007 și că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul verbal.

Mai mult, petenta a achitat amenda ceea ce echivalează cu o recunoaștere a vinovăției sale.

Apelantul a precizat că a făcut dovada faptei cu înscrisuri, din care rezultă că N_______ M_____, conducătorul auto, efectua un transport rutier de mărfuri periculoase pentru operatorul de transport ___________________________, iar declarația martorului este subiectivă.

Apreciază apelantul că fapta a existat și că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către organul constatator, având în vedere că intimata - petentă nu se află la prima abatere.

Cererea este întemeiată în drept pe disp. art. 304 c.pr. civila , ale OG 2/2001, ale HG 69/2012, pe Regulamentele Parlamentului European în materie și pe OMT nr. 980/2011.

În susținerea apelului, apelantul a depus fișa de abateri reținute în sarcina petentei în perioada 2012 – 2014.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a fost reprezentant în fața instanței, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul pentru considerentele ce se succed reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 37 alin. 3 pct. 15 și art. 37 alin. 3 pct. 17 din HG 1175/2007, constând în aceea că la data de 06.08.2013 autocamionul N3 cu nr. Gl-07-ZMS ce-i aparține, condus de numitul N_______ M_____, a transportat mărfuri periculoase pe ruta Frumușița – G_____ fără a respecta normele privind placardarea și marcarea vehiculului. de asemenea, conducătorul auto nu deținea certificatul de pregătire valabil pentru transportul de mărfuri periculoase.

În mod greșit instanța de fond a reținut apărările intimatului - petent, în sensul că N_______ M_____ efectua transportul respectiv în interes personal și nu pentru societate.

Astfel, din procesul - verbal rezultă că mărfurile periculoase transportate constau în azotat de amoniu, iar din înscrisurile depuse de apelant la dosarul de fond rezultă că acest azotat de amoniu a fost achiziționat de intimata – petentă cu o zi înainte, fiind achitat de petentă.

Autovehiculul cu care se efectua transportul este al intimatei-petente, fiind de altfel inscripționat denumirea sa, iar conducătorul auto a prezentat copia conformă pentru transport rutier emisă pe numele petentei.

Se mai reține că deși petenta a susținut că transportul era efectuat de conducătorul auto în interes personal, acesta nu a prezentat nici un act din care să rezulte că a achiziționat personal azotatul de amoniu și nu a făcut nici în declarația sa de martor vreo referire la acest aspect.

Se conchide, față de acestea, că transportul era efectuat de conducătorul auto în interesul societății-petente, iar declarațiile celor doi martori sunt vădit subiective, aceștia fiind angajații petentei. Mai mult, N_______ M_____ este chiar cel ce conducea camionul în momentul controlului.

Cât despre cererea de învoire prezentată, aceasta nu are dată certă, fiind în mod clar întocmită după control, pentru ca petentul să-și susțină nevinovăția.

Față de toate aceste aspecte, apelul urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței apelate, iar în rejudecare plângerea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelantul I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în Focșani, _________________, județul V______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2014 a Judecătoriei G_____, în contradictoriu cu intimata S.C. I_________ C________ S.R.L. cu sediul în G_____, ______________________, parter, _______________ Vânători, sat C____, ______________________________. 71, județul G_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ISCTR NR. xxxxxx.

Modifică sentința apelată și, în rejudecare, respinge plângerea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 15.12.2015.

Președinte, V_______ D_________		Judecător, C_______ L___
	Grefier, J___ D______

red. VD/21.12.2015

tehnored. /J.D. 13 Ianuarie 2016

5 ex/_______________________

Fond: C.M.