Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3202/2015

Ședința publică de la 21 Octombrie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE D______ D_____ A________

Judecător R_______ V_______

Grefier A_____ M_____ S_____ P_____

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-petentă C_______ NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ" împotriva sentinței civile nr.1766/13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ, având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție p.v. ________ nr. xxxxxxx/16.04.2014.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la data de 14.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra apelului la data de azi, 21.10.2015, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată la data de 07.05.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei Câmpulung, petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA a solicitat pe calea plângerii contravenționale formulată în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Argeș – Poliția Câmpulung, în principal admiterea plângerii așa cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din16.04.2014, pentru lipsa caracterului contravențional al faptei și exonerarea acesteia de la plata amenzii aplicate; în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 5 alin. 2 lit. a și alin. 5, art. 7 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii a arătat petenta că, în urma controlului efectuat de organul de poliție la Oficiul poștal nr.1 Câmpulung, județul Argeș, s-a constatat că sistemul de alarmă împotriva efracției nu este conectat la un dispecerat de monitorizare.

A mai arată că agentul de poluție care a întocmit procesul verbal de contravenție a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, întrucât potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, companiile naționale care dețin bunuri sau servicii sunt obligate să asigure paza acestora.

Au fost invocate în continuare de către petentă dispozițiile art. 3 alin. 3 anexă la Legea nr. 333/2003, aceasta considerând că și în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, iar în actul sancționator nu se menționează valoarea monetară manipulată zilnic prin oficiu și implicit individualizarea sancțiunii aplicate, conduce automat la anularea sancțiunii, atât timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoare.

Mai arată petenta că Oficiul poștal nr.1 Câmpulung, județul Argeș, datorită plafonului valoric maxim manipulat de 86.000 lei/zi, este redus, fiind o subunitate poștală încadrată la nivelul 3 de securizare. Din referatul nr. 124/1298 din 07.02.2011 și anexele I, II, emise de Serviciul de Securitate Poștală Internă și Externă reiese că Oficiul poștal nr.1 Câmpulung este o subunitate poștală operativă de nivelul 4.

În continuare arată petenta că nefiindu-i adus la cunoștință că poate formula obiecțiuni în temeiul art. 16 al. 7 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal este nul.

De asemenea, petenta a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că nu i s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, arătând faptul că agentul constatator are obligația de a consemna în procesul verbal obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul acestuia, precum și mijloacele de probă de care înțelege să se servească în cauză, situație în raport de care se apreciază faptul că s-a produs o vătămare acesteia.

A mai invocat petenta excepția nulității procesului verbal de contravenție pentru lipsa elementelor obligatorii întrucât potrivit art. 16 alin. (6) din O.G. nr. 2/2001 ”în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă”, în mod greșit în procesul verbal nu au fost menționate datele de identificare ale reprezentantului legal al acesteia, respectiv al Companiei Naționale Poșta Română - Director General I__ S_______, date care sunt publice și pot fi consultate pe portalul O.N.R.C.

Prin raportare la prevederile art.19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001n petenta invocă excepția nulității procesului verbal, pentru lipsa datelor de identificare ale martorului.

Circumscris excepției lipsei calității de subiect activ al contravenției reținută în sarcina sa, arată petenta că, au fost ignorate dispozițiile legale, subliniind faptul că, este o societate comercială pe acțiuni responsabilitatea asigurării pazei bunurilor și valorilor aparținând conducătorului unității ori reprezentantului legal al companiei, mai exact directorul general.

A invocat de asemenea petenta excepția prematurității aplicării amenzii raportat la prelungirea termenului de 24 de luni, acordat prin H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, conform prev. disp. art. 7 alin. (1), modificată prin H.G. nr. 1017/11.12.2013, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității, respectiv dispozițiile art. 2 (1) din Legea 303/2003, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.

În legătură cu netemeinicia procesului verbal, se arată de către petentă că, în data de 16.04.2014 la Oficiul Poștal nr. 1 Câmpulung s-a prezentat agentul constatator D__ G_____, având funcția de agent insp. principal în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș - Poliția Câmpulung și a încheiat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, reținând, în mod eronat, în sarcina Companiei Naționale Poșta Română SA, ca abatere contravențională, fapta prevăzută la art. 2 alin. 2 raportat la art. 13 pct. 1 Anexa 1 din H.G. nr. 301/2012, respectiv: ”nu a adoptat cerințele minimale de securitate pe categorii de unități prevăzute la art. 13 pct. 5 din Anexa 1 a H.G. nr. 301/2012 la Oficiul Poștal nr. 1 Câmpulung – Argeș, în sensul că nu a conectat sistemul de alarmă împotriva efracției la un dispecerat de monitorizare a alarmelor”.

Pornind de la definiția contravenției din conținutul dispozițiilor. art. 1 din O.G. nr. 2/2001, petenteiaa, învederează că în cauză nu există fapta, ca element material al abaterii contravenționale, Oficiul Poștal nr.1 Câmpulung, județul Argeș, este o subunitate poștală dotată cu sisteme mecanice și electronice de securitate, deoarece în temeiul dispozițiilor art. 4 raportat la art. 52 și la art. 57 din Legea nr. 333/2003, care nominalizează conducătorul unității ca subiect activ al abaterii contravenționale, în speță, lipsește calitatea Companiei Naționale Poșta Română SA de subiect activ al contravenției, astfel organul de poliție a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii.

De asemenea pornind de la definiția legală prevăzută de dispozițiile art.1 din O.G. nr.2/2001, petenta învederează instanței faptul că nu există vinovăția ca element subiectiv al abaterii contravenționale, în absența căreia nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de lege, astfel că în cauză nefiind întrunite elementele răspunderii contravenționale, petenta solicită anularea procesului - verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 16 aprilie 2014 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate în cuantum de 1.000 lei, sau în caz de temeinicie a măsurii dispuse, instanța să dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 333/2003, H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 333/2003, modificată prin HG nr. 1017/2013, respectiv O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor modificată și completată prin Legea nr. 180/2002 cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile Codului de procedură civilă, cu indicarea art. 223 coroborat cu art. 411 alin. (2) NCPC în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cauzei.

În susținerea plângerii au fost depuse la dosar în copii, următoarele documente: procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 16.04.2014 (fila 7), chitanța nr. xxxxx din data de 06.05.2014 privind achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei (fila 8), certificatul de înregistrare _______ nr. xxxxxxx (fila 9), Hotărârea nr. 94 din 10 decembrie 2012 emisă de C_______ Națională Poșta Română S.A. (fila 10), referat (filele 11-13), anexa II, sentința civilă nr. 7150/11.07.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX de Judecătoria G_____ (filele 8-9), sentința civilă nr. 1624/20.03.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX de Judecătoria Petroșani (filele15 -17), sentința civilă nr. 7150 din data de 11.07.2013 pronunțată de Judecătoria G_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (filele 18-19), sentința civilă nr. 83 din data de 15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. xxxxx/300/2013 (filele 20-21).

La data de 03.06.2014 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 26), prin care a solicitat menținerea procesului verbal contestat și a sancțiunii aplicate prin acesta, arătând că a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.

În motivare a arătat intimatul că, la data de 16.04.2014, cadrele Compartimentului Sisteme de Securitate din cadrul Poliției Municipiului Câmpulung, în urma unui control au constatat că la punctele de lucru de pe raza municipiului Câmpulung, ce aparțin Companiei Naționale Poșta Română SA, începând cu data de 02.01.2014 s-a reziliat contractul avut cu privire la sistemul de alarmare împotriva efracției conectat la dispeceratul de monitorizare a alarmelor, motiv pentru care a mai fost sancționată contravențional cu amendă și în data de 29.01.2014 prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, însă în continuare nu s-a luat măsura respectării legislației în vigoare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 alin. 2 NCPC, Legea nr. 180/2002, respectiv Legea nr. 333/2003 – rep. și H.G. nr. 301/2012.

Intimatul a atașat întâmpinării referatul nr. xxxxxx din 28.05.2014 (fila 27 dosar).

La data de 04.07.2014 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 30-32), prin care a solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, instanța să dispună anularea actului sancționator și să fie exonerată de plata amenzii aplicate. Fapta reținută în sarcina sa nu a fost individualizată în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat; organul de poliție a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii; fapta a fost aplicată altei persoane decât cea prevăzută de lege ca fiind răspunzătoare, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție; agentul constatator nu stăpânește normele legislative care stau la baza întocmirii unui proces verbal de contravenție sau este rău intenționat.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, petenta a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de16.04.2014 și exonerarea petentei de la plata amenzii, iar în caz de temeinicie a măsurii dispuse, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Prin sentința civilă nr.1766/13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

La data de 16.04.2014 petenta a fost sancționată contravențional reținându-se în sarcina sa fapta contravențională constând în aceea că: ”…nu a adoptat cerințele minimale de securitate pe categorii de unități prevăzute la art. 13 pct. 5 din Anexa 1 a H.G. nr. 301/2012 la Oficiul Poștal nr. 1 Câmpulung – Argeș, în sensul că nu a conectat sistemul de alarmă împotriva efracției la un dispecerat de monitorizare a alarmelor” faptă prevăzută de art. 2 alin. 2, ANEXA I din H.G. nr. 301/2012 și sancționat de art. 3 pct. 1 din H.G. 301/2012 pentru care i-a fost aplicată contravenientei - petente amendă în sumă de 1.000 lei.

Împotriva procesului-verbal de contravenție petenta a formulat plângere, astfel că, procedând la verificarea legalității si temeiniciei procesului-verbal contestat potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 instanța reține, în ceea ce privește legalitatea, ca acesta îndeplinește condițiile de forma ale întocmirii lui. Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta săvârșita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

In ceea ce privește motivul de nelegalitate constând din încălcarea obligației de a aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la faptele consemnate în procesul verbal invocat de petentă, reține instanța că, desi art. 16 alin. 7 din O.G.nr.2/2001 prevede sancțiunea nulității procesului-verbal in situatia neconsemnarii obiectiunilor petentei la rubrica "alte mentiuni", aceasta nulitate este relativa, neputând fi invocata de instanta din oficiu, asa cum rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art.17 teza a II-a din O.G.nr.2/2001.

Fiind o nulitate relativa este condiționata de existenta unei vătămări, care nu poate fi prezumată, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a art.178 alin.2 C. proc. civ. (n.r. incident in speță față de prevederile art. 47 din O.G.nr.2/2001, in conformitate cu care dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila), existenta vătămării fiind lăsată la aprecierea instanței.

Având in vedere faptul ca obiecțiunile pe care petenta le-ar fi putut consemna, _______________________, impusa de spațiul afectat rubricii "alte mentiuni", au putut fi valorificate însă prin plângerea adresata instanței de judecata, instanța apreciază ca aceasta nu a dovedit vătămarea fara de care nulitatea relativa nu poate opera.

Pentru identitate de rațiune nici criticile vizând nulitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa datelor de identificare ale martorului nu vor putea fi primite.

In ceea ce privește excepția lipsei calității de subiect activ a CN POȘTA ROMÂNĂ SA instanța reține că în baza unei dispoziții exprese, obligația de a asigura paza revine petentei în conformitate cu disp.art.2 din Legea nr.333/2003 republicată potrivit cu care: ” (1)(…), companiile și societățile naționale, (…), indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.”, în condițiile în care prevederea din cuprinsul art. 3 din Legea nr. 333/2003 republicată potrivit cu care ”(1) În funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăți specializate.” individualizează distinct răspunderea conducătorului unității acesta fiind în fapt un exercițiu de detaliu și subsecvent îndeplinirii de către unitate a obligației de a-și asigura paza.

În aceste condiții susținerile petentei conform cărora ea nu poate fi subiectul activ al abaterii contravenționale, ci numai conducătorul unității, vor fi înlăturate ca neîntemeiate instanța apreciind ca fiind făcută dovada că la încheierea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 16.04.2014, a fost reținută în mod corect vinovăția unității a CN POȘTA ROMÂNĂ SA.

În ceea ce privește excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 24 de luni acordat prin art. 7 alin. (1) din HG nr.301/2012 varianta în vigoare la momentul constatării contravenției potrivit cu care ”(1) În termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare (…), licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre” reține instanța că, temei al sancțiunii fiind, prin raportare la obiectul constatării dar și la subiectul activ al faptei constatate neîndeplinirea obligației de a asigura paza unității, iar nu în concret de a stabili modalitățile de organizare și de executare a pazei unității (n.r. raportarea fiind făcută la art. 2 alin. (1), iar nu la art.3 din Legea nr.333/2003), instanța apreciază neîntemeiată apărarea petentei câtă vreme la data constatării , mai exact la data de 16.04.2014 era în vigoare norma sancționatorie astfel că în acord cu regula de interpretare potrivit cu care tempus regit actum în mod corect a fost făcută aplicarea acesteia.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are in vedere conținutul normei, faptul ca nu intreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie in materie penala", in sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, in sensul ca natura "penala" are intreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere in interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente. Primul are in vedere insasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar in situatiile in care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie in materie penala, Curtea procedând în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta (prin aplicarea principiilor stabilite in cauzele Engel si altii impotriva Olandei) Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie in materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii in litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii. In ceea ce privește primul criteriu, in dreptul intern conducerea unui autoturism cu încălcarea obligației de a asigura paza unității prev. de Legea nr. 333/2003 republicată reprezinta o fapta contravenționala si nu penala. Insa in jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei in dreptul național al statului in cauza are o valoare formala si relativa, reprezentand doar un punct de plecare in analiza efectuata de Curte (cauza Weber împotriva Elvetiei). Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte in cauza Ozturk impotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excludă din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii. Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important (cauza Jussila impotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat il constituie sfera de aplicare a normei încălcate prin săvârșirea faptei. In ipoteza in care textul normativ se adresează tuturor unităților, iar nu unui grup având un statut special (de exemplu, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal" devine incident (hotararea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor condiții privind săvârșirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, unitatea însăși, conducătorul unității) sau alte aspecte ale răspunderii juridice, in măsura in care norma își păstrează caracterul de generala aplicare. Verificând existenta acestui element in cauza, instanța constata ca Legea nr. 333/2003 republicată este un act normativ cu aplicabilitate generala, emis în scopul asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea, iar rațiunea urmărita de legiuitorul roman in incriminarea faptei săvârșite de petenta o constituie necesitatea organizării activității privind asigurarea siguranței bunurilor ori valorilor deținute cu orice titlu și protejarea acestora. Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului il constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate.

In cauza, sancțiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru siguranța bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu .

In ceea ce privește cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sancțiunii, se are in vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminata, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicata (cauzele Campbell si Fell impotriva Marii Britanii sau Demicoli impotriva Maltei). În dreptul intern, după abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contravenționale în închisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contravențiilor prevăd ca sancțiunile contravenționale principale sunt avertismentul, amenda contravenționala si prestarea unei activități in folosul comunității, iar amenda contravențională are caracter administrativ. Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin săvârșirea faptei, amenda contravenționala este o sancțiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancționator care în cauză fiind stabilită în cuantum de 1.000,00 lei reflectă un nivel ridicat de severitate al sancțiunii aplicate petentei.

Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea noțiunii autonome de "acuzatie in materie penala" sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricăruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca excepție insa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricărui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei (hotararea Bendenoun împotriva Frantei).

Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța apreciază ca faptele imputate petentei in prezenta cauza reprezintă o "acuzatie in materie penala".

Consecintele calificarii faptei imputate petentei de către instanța in prezenta cauza drept acuzație în materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumba autorităților statului. Insa niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pana la care funcționează prezumția de nevinovăție si conținutul obligației autoritatilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz in parte. In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale, instanța de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. D__ fiind ca analiza se plasează într-un domeniu in care numărul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a reținut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții si ar pune in sarcina autorităților ce aplica astfel de sancțiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudențiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei. O cauza semnificativa in jurisprudența Curtii este Salabiaku împotriva Franței, in care instanța europeana analizează limitele prezumției de nevinovăție prin raportare la instituirea de către legislațiile naționale a unor prezumții de drept ori prin folosirea de către judecătorii naționali a prezumțiilor simple de fapt. In aceasta cauza instanța europeana a amintit faptul ca prezumțiile de fapt sau de drept operează in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, in materie penala, sa nu depășească cu privire la instituirea prezumțiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca _________________________, ținând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului. De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata in concret reclamantului __________________________ cu respectarea prezumției de nevinovăție (pentru ultimul aspect cauza Bouamar impotriva Frantei). Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumției de nevinovăție.

A conferi forța probanta unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art. 6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe in mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificila sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase. Or, in ceea ce privește forța probanta atribuita de lege procesului-verbal de contravenție, instanța europeana a menționat in mod constant ca administrarea probelor este supusa in primul rând regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdicțiilor naționale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura in ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil (cauza Ferrantelli si Santangelo impotriva Italiei ori Saidi impotriva Frantei).

Transpunând aceste principii in speța, instanța observa ca intimata își susține acuzarea nu numai prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, ci si prin referatul privind aplicarea sancțiunii contravenționale. In analiza respectării principiului proporționalității, trebuie observat ca dispozițiile Legea nr. 333/2003 republicată au drept scop reglementarea si garantarea respectării regulilor de organizare a activității privind asigurarea siguranței bunurilor ori valorilor deținute cu orice titlu și protejarea acestora asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra siguranței bunurilor ori valorilor deținute cu orice titlu și protejarea acestora si pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanta capitala. In același timp insa, persoana sancționata in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G.nr.2/2001), in cadrul căruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul-verbal contestat nu corespunde realității.

Instanța a dat posibilitate petentei sa indice motivele de fapt si de drept ale plângerii sale, a administrat proba cu înscrisuri solicitată de către acesta.

In raport de probatoriul cauzei si pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca in privința temeiniciei situației de fapt reținute in actul contestat , contrar susținerilor petentei nu s-a născut nici un dubiu rezonabil astfel că procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat poate fi menținut.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în principal, cu consecința admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și exonerării de plata amenzii contravenționale stabilite în sarcina sa, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu ce a avertismentului.

În motivarea cererii de apel, aceasta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins susținerea petentei privind prematuritatea aplicării amenzii, raportat la prelungirea termenului - 01 ianuarie 2015, acordat prin H.G. nr. 301/2012 conform disp. art. 7, modificată prin H.G. nr. 361/30.04.2014, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității, respectiv disp. art. 2 (1) din Legea 303/2003, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.

Apreciază că procesul-verbal se bucură de prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, iar petentei trebuie să i se recunoască prezumția de nevinovăție în săvârșirea presupusei fapte contravenționale.

Intimatul a depus la data de 02.07.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile formulate, având în vedere efectul devolutiv al apelului statuat prin art.476 Cod pr.civilă,. tribunalul, raportat la probele administrate în prezenta cauză, apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:

Tribunalul reține că art.7 din HG nr.301/2014, în forma în vigoare la momentul publicării, a statuat ca în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, (…) trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.

Acest termen a fost prelungit succesiv, prin Hotărârea Guvernului nr. 1017/2013 și Hotărârea Guvernului nr. 361/2014, până la data de 01.01.2015.

Printre obligațiile stabilite prin acest act normativ se enumera și aceea prevăzută de art.9 alin.5 din Anexa nr.1 la Normele metodologice, capitolul II, privitoare la Cerințele minime pe categorii de unități, în conformitate cu care în cazul în care nu există pază fizică permanentă, sistemul de alarmare se conectează la un dispecerat de monitorizare și intervenție.

Contrar celor afirmate de apelantă, tribunalul apreciază că acest termen instituit de legiuitor nu are un caracter suspensiv, ci este un termen maxim prevăzut până la care unitățile de tipul petentei să aibă posibilitatea de a se conforma prevederilor normelor metodologice.

Însă, având în vedere susținerile concordante ale părților potrivit cărora petenta a deținut un sistem de alarmare funcțional, care însă la momentul controlului nu mai exista, întrucât începând cu data de 02.01.2014 s-a reziliat contractul încheiat cu privire la sistemul de alarmare împotriva efracției conectat la dispeceratul de monitorizare a alarmelor, tribunalul reține că aceasta nu putea fi sancționată pentru încălcarea dispozițiilor nr.2 alin.2 din Anexa la HG nr.301/2012, aceasta având posibilitatea ca până la data de 01.01.2015 să achiziționeze un astfel de sistem.

Totodată, contrar celor reținute de prima instanță, tribunalul constată că petenta nu a fost sancționată pentru încălcarea art.2 din Legea nr.333/2003, ci a art.2 alin.2 din Anexa la HG nr.301/2012, care stabilește obligații specifice, suplimentare față de cele instituite prin Legea nr.333/2003, astfel încât nu se poate proceda la analizarea răspunderii contravenționale a petentei prin prisma acestor dispoziții legale.

Reținând caracterul fondat al acestei critici, apreciind că nu se mai impune analizarea și a celorlalte, raportat la soluția pronunțată, pentru considerentele expuse, având în vedere prevederile art.480 alin.2 Cod pr.civilă, tribunalul urmează să admită apelul formulat de petentă, împrejurare față de care, va dispune schimbarea sentinței civile nr.1766/13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința anulării procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/16.04.2014 și exonerării petentei de măsurile aplicate prin procesul-verbal anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul formulat de apelanta-petentă C_______ NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ", cu sediul în București, ____________________, sector 2, înregistrată la registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, având cod unic de înregistrare RO xxxxxx, împotriva sentinței civile nr.1766/13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ______________________, județul Argeș.

Schimbă sentința civilă apelată în sensul că admite plângerea contravențională.

Anulează procesul -verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/16.04.2014.

Exonerează petenta de măsurile dispuse prin procesul-verbal anulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 21.10.2015.

Președinte, D______ D_____ A________		Judecător, R_______ V_______
	Grefier, A_____ M_____ S_____ P_____

red.R.V.

dact. R.V./4 exp.-26.11.2015

jud.fond A.D.O____