Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 745/2013

Ședința publică din data de 27 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A___ R_____ P______

Judecător: D___ V_______ E____

Judecător: D_______ R___

Grefier A________ B_____ G_________

Pe rol fiind soluționarea recursului C_________ administrativ și fiscal introdus de recurenta P______ L_____ ORADEA, cu sediul în Piața Unirii nr.1 jud. Bihor în contradictoriu cu intimata M___ E_____, cu dom. in Oradea, __________________, ____________, jud. Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 7720/22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 14.06.213, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.06.2013, apoi pentru data de 27.06.2013 zi în care s-a pronunțat prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Constată că prin Sentința civilă nr. 7720/22.05.2012 pronunțată de judecătoria Oradea, s-a admis excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii invocata de petentă.

S-a admis plângerea contravenționala formulată de petenta M___ E_____, in contradictoriu cu intimata P______ L_____ Oradea.

S-a dispus anularea procesului verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx din data de 08.11.2011 ca netemeinic și nelegal și exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale aplicate in cuantum de 1000 lei, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare _________ nr. xxxxxxx/08.11.2011, petenta a fost sancționata contravențional conform art. 26 lit. a din L. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu amenda in cuantum de 1.000 lei, fapta constând în aceea ca a executat o lucrare de placare cu polistiren a exteriorului apartamentului pe care îl are in proprietate fără a fi deținut o autorizație de construcție.

Verificând plângerea prin prisma prevederilor art. 31 alin 1 din OG 2/2001 instanța, a constatat că plângerea a fost depusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar precum si din declarația martorului Tabara C_____ (f.17) audiat in cauza, prima instanță a reținut ca petenta a executat o lucrare de placare cu polistiren a exteriorului apartamentului pe care îl are in proprietate in anul 2008, insa prin lucrările efectuate nu s-a modificat culoarea sau structura de rezistenta a imobilului, ci s-a adus doar o îmbunătățire.

De asemenea, instanța de fond a reținut ca petenta a fost sancționata contravențional in anul 2011, deci cu 4 ani mai târziu de la data săvârșirii contravenției.

A reținut faptul că deși procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu, nu trebuie să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente și nu scutește organul constatator de obligația sa de a susține cu dovezi temeinicia procesului verbal de contravenție atunci când acesta este contestat.

Intimatul nu si-a îndeplinit această obligația în cauză, neputând face dovada momentului la care construcția edificata de petenta cu nerespectarea dispozițiilor legale a fost construita sau finalizata, aceasta împiedicând instanța sa aprecieze asupra momentului de la care începe sa curgă termenul de prescripție de 2 ani in care o atare contravenție poate fi constatata si sancționata.

Astfel, in cauza A_____ contra României, Curtea a arătat că „Depenalizarea contravenției nu este o problemă în sine, însă nerespectarea garanțiilor fundamentale,- printre care și prezumția de nevinovăție care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri din partea autorității, atrage încălcarea art.6 din Convenție. De asemenea Curtea arată că instanța trebuie să realizeze un echilibru între autorii prezumați ai faptelor interzise de lege și autoritățile însărcinate cu constatarea și sancționarea acestora. »

Din practica Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că aplicarea art.6 al Convenției presupune accesul liber la o instanță, acces care trebuie să fie efectiv, fără însă a deveni absolut, precum și dreptul la un proces echitabil, care presupune pe de o parte asigurarea garanțiilor procedurale enunțate de lege, dreptul la o judecată echitabilă, egalitatea armelor, ce presupune dreptul părților de a-și expune în mod rezonabil apărările.

Acest act administrativ de sancționare nu trebuie astfel să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară, în situația de față instanța apreciind ca petenta a făcut această dovadă, arătând ca momentul finalizării construcției nu a fost determinat de către intimata cu certitudine si ca dreptul de a constata o atare contravenție si a o sancționa este prescris.

Deliberând asupra excepției prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea invocată de petentă, instanța de fond a admis-o pentru următoarele considerente:

Conform considerentelor Deciziei nr. 7/2000 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție in recurs in interesul legii in legătura cu aplicarea disp. art. 26 si 30 din L. 50/1991 cu modif. si completările ulterioare, „dreptul de a constata contravențiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 (din lege) se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei” (art. 26 din L. 50/1991 cu modif. si completările ulterioare) si „in măsura in care prezenta lege nu dispune altfel, se aplica prevederile L. 32/1968 (in prezent OG 2/2001) privind stabilirea si sancționarea contravențiilor” (art. 30 din L. 50/1991 cu modif. si completările ulterioare). Curtea Suprema a reținut ca „dreptul de a constata contravențiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din L. 50/1991 cu modif. si completările ulterioare se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, ca, in cazul construcțiilor in curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar in cazul construcțiilor finalizate fapta se considera săvârșita la data terminării construcției”.

Prima instanță a apreciat ca in speța intimata nefăcând dovada momentului renovării construcției nu putea constata contravenția si aplica sancțiunea contravenționala petentei, fiind in imposibilitate de a calcula momentul împlinirii termenului de prescripție de 2 ani prevăzut de textele invocate mai sus.

În condițiile admiterii excepției, văzând prevederile art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., instanța de fond nu a mai analizat fondul plângerii formulate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs P______ L_____ Oradea.

A solicitat modificarea sentinței in sensul respingerii plângerii contravenționale.

În susținerea recursului, arată că sentința pronunțată de Judecătoria Oradea este greșită.

Afirmă în esență că modificarea legii, survenită după emiterea deciziei nr. VII/2000, are rolul de a încadra construcțiile neautorizate sau cele executate cu nerespectarea proiectului în categoria contravențiilor continue, permițând aplicarea sancțiunilor contravenționale și oferind singurul mijloc de obligare al contravenienților la __________________________ acest cadru arată că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. 2 din OG nr. 2/2001 precum și art. 37 alin. 5 din Legea 50/1991. Subliniază caracterul de continuitate al contravenției, lucrările fiind menținute în stare de nelegalitate și nefiind considerate finalizate.

In drept invoca prevederile art.304 pct. 9.C.Pr.C; Legea nr.50/1991; O.G.nr.2/2001.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința recurată în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 c. pr. civ, atât sub aspectul motivelor invocate în recurs cât și sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat.

Sentința pronunțată de Judecătoria Oradea este legală și temeinică, bazată pe o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile și pe o justă apreciere a probelor administrate.

Martorul audiat a relevat ca intimatul petent a efectuat lucrări de izolație exterioara la apartamentul său și ca lucrările au fost efectuate și finalizate în cursul anului 2008.

In raport de aceste date, în mod corect prima instanță a reținut ca a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția si de a aplica sancțiunea, de vreme ce contravenția s-a constatat în anul 2011, la aproximativ 3 ani de la data săvârșirii faptei – anul 2008, iar termenul legal in care această contravenție putea fi constatata si sancționata este de 2 ani.

Art. 37 al. 5, din Legea nr. 50/1991, potrivit căreia sancțiunile legale pot fi aplicate pentru construcțiile care nu se consideră finalizate, însă doar in limita termenului de prescripție prevăzut de lege, coroborat cu prevederile art. 31 din lege potrivit cărora, dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei, impune constatarea prescripției dreptului de a aplica sancțiunea.

Orice altă interpretare ar lipsi de eficiență dispoziția cuprinsă de art. 31 din lege, fapt evident nedorit de legiuitor, în contextul in care a menținut dispoziția legală menționată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 309 pct. 9 c. pr. Civ și nu există alte motive, in temeiul art. 312 c. pr. civ, va respinge recursul declarat de recurenta Primăria Municipiului Oradea, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/ 15.11. 2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va păstra în totalitate.

Nu va acorda cheltuieli de judecata in recurs, acestea nefiind solicitate de intimata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta P______ L_____ ORADEA, cu sediul în Piața Unirii nr.1 jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata M___ E_____, cu dom. in Oradea, __________________, ____________, jud. Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 7720 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 27.06.2013.

Președinte, A___ R_____ P______	Judecător, D___ V_______ E____	Judecător, D_______ R___
	Grefier, A________ B_____ G_________

Red.: D.R./04.07.2013

Dact: A.G./D.R. 2 exemplare/ 04.07.2013