Dosar nr. XXXXXXXXXXX Recurs contravențional

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 19.05.2014

Completul compus din:

Președinte – S_______ D____

Judecător – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 477

La ordine judecarea recursului contravențional formulat de recurentul-intimat I____________ de Poliție Județean B_______ în contradictoriu cu intimata-petentă P___ C_______ împotriva sentinței civile nr. 273 din 21.03.2013, pronunțată de Judecătoria Darabani în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru recurent și intimata P___ C_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic G____ G______ solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Intimata P___ C_______ solicită respingerea recursului, arată că nu a vorbit la telefonul mobil.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 273 din 21.03.2013 Judecătoria Darabani a admis plângerea contravențională introdusă de petenta P___ C_______ în contradictoriu cu intimatul – I____________ de Poliție Județean B_______, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 11.12.2012 de Poliția comunei Hudești, prin reprezentanții legali și a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 140 lei. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, la data de 11.12.2012, prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat de Postul de Poliție Hudești din componența Secției de Poliție Rurală nr.7 Darabani, petenta P___ C_______ fost sancționată pentru săvârșirea faptei prev. de art. 36 alin.(3) din O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.108 alin.(1) pct.2 lit. a) din același act normativ, cu amendă în valoare de 140 lei, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea pe DN 29A în localitatea Hudești, autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXX a folosit telefonul mobil fără a utiliza un dispozitiv tip”mâini libere”.

Procesul verbal a fost încheiat cu mențiunea că petenta refuză să semneze.

În drept, prima instanță, în temeiul art.34 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu completările și modificările ulterioare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărît asupra sancțiunii aplicate.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, contestat de petentă, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001 în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate documentele obligatorii prev. de art.16 alin.(1) in O.G. nr.2/2001.

Analizând temeinicia procesului-verbal, prima instanță a examinat actul constatator din perspectiva Convenției Europene Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului(cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), prima instanță a constatat că domeniul contravențional , astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală. Astfel, Curtea a subliniat în mod repetat și pertinent (cauza ZILIBERBERG vs republica M______) faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf I CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.

În speță , sancțiunea aplicată petentei constă în amenda contravențională în sumă de 140 lei, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere, cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Această sancțiune nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu , ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.

Prima instanță a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei, cât și sarcina probei. Tot pe cale jurisprudențială(cauza SALABIAKU vs Franța), Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.

Prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege(consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate.

Prima instanță a constatat că în speță sarcina probei, revenea organelor de poliție, neputând pretinde petentei, în mod obiectiv și rezonabil, să facă dovada faptului că nu a vorbit la telefonul mobil în timp ce conducea, fără a utiliza un dispozitiv tip”mâini libere”, mijloacele tehnice care ar fi putut consolida susținerile agentului constatator stând exclusiv la îndemâna acestuia. O interpretare contrată ar fi incompatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție și implicit cu dreptul petentei de a nu fi obligată să-și dovedească nevinovăția, în lipsa unor probe certe cu care să se coroboreze mențiunile cuprinse în actul constatator.

Din declarația martorului Z______ M_____ (fila 25 ds.), solicitat de ambele părți, rezultă că în ziua în care petenta a fost sancționată, nici măcar nu a văzut-o și că a semnat procesul verbal în jurul orelor 17,30, când a început serviciul de pază, organul de poliție solicitându-i să semneze.

Pe baza celor ce preced și dând eficiență prezumției de nevinovăție, prima instanță a constatat că fapta nu a fost probată, a admis plângerea petentei, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 11.12.2012 de Poliția comunei Hudești, prin reprezentanții legali și a exonerat petenta de la plata amenzii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs recurentul I____________ Județean de Poliție B_______, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă prin care a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului – verbal de contravenție contestat.

În motivarea cererii de recurs s-a menționat că sentința este nelegală întrucât instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe simplele afirmații ale petentei care nu sunt susținute de nici un fel de probatoriu.

Arată recurentul că martorul audiat în cauză, nu a confirmat faptul că intimata nu a vorbit la telefonul mobil, el semnând procesul – verbal în calitate de martor asistent.

Se mai arată în cererea de recurs că simpla afirmație a petentei că nu a săvârșit fapta ce i s-a reținut în sarcină nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ, motiv pentru care se solicită instanței de recurs a se constata că procesul – verbal a fost legal întocmit.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la prevederile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal de contravenție, în calitatea lui de act administrativ de autoritate se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, prezumție ce poate fi răsturnată doar prin dovada contrară făcută de cel care îl contestă.

Având în vedere că petenta a contestat situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție, însă nu a probat existența unei situații contrare, tribunalul apreciază că se impune menținerea valabilității acestuia.

Față de soluția dispusă de prima instanță, care a anulat procesul verbal de contravenție, reținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 6 CEDO, tribunalul apreciază că Judecătoria B_______ nu a făcut o corectă aplicare a practicii C.E.D.O. în materie.

Astfel, reține tribunalul că respectarea disp. art. 6 din C.E.D.O., precum și a practicii europene nu presupune anularea automată a procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției în situația în care agentul constatator nu a indicat mijloacele de probă care să susțină constatările făcute în procesul – verbal, ci, faptul că instanțele urmează a trata în mod diferit problema probațiunii și prezumției de legalitate, în raport de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției .

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată atât prin raportul acestuia cât și prin atitudinea petentei –intimate de sfidare a agentului de poliție manifestată prin refuzul de a semna procesul verbal , fiind astfel acceptată prezumția de temeinicie a procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției .

Prin urmare, petenta intimată este partea care trebuie să dovedească o altă situație de fapt decât cea descrisă prin actul constatator, obligație procesuală pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o, declarațiile martorului audiat în cauză neindicând o situație de fapt diferită față de cea reținută prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care se apreciază că prima instanță nu a soluționat corect plângerea.

Pentru considerentele arătate, tribunalul în temeiul art. 312 rap. La art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de recurentul I____________ Județean de Poliție B_______ împotriva sentinței nr. 273 din 21.03.2013 a Judecătoriei Darabani, pe care o va modifica, în senssul că va respinge ca nefondată plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de recurentul-intimat I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în mun. B_______, ________________________. 57, jud. B_______ în contradictoriu cu intimata-petentă P___ C_______ cu domiciliul în or. Darabani, _________________________. 23, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 273 din 21.03.2013 a Judecătoriei Darabani, pe care o modifică în sensul că:

Respinge ca nefondată plângerea contravențională.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19.05.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

S_______ D____ R_____ M______, U________ M______ C____ I_____

Red. U.M. /13.11.2014

Tehnored. C.I. / 2 ex.

Jud. fond M_____ G______ T_____