Cod ECLI ECLI: RO:TBILM:2016:005.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

Decizia civila Nr. 101 A

Ședința publică de la 01 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE : V______ M____

Judecător : A___ M____

Grefier : D______ C________

Pe rol judecarea apelului civil în contencios administrativ și fiscal promovat de apelanta __________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 223/25.02.2015 a Judecătoriei Fetești, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________, nr.xxxxxx/11.08.2014 și proces verbal de control ________, nr. xxxxxx/11.08.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura fiind legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează apelul a fost declarat în termen, motivat și timbrat, apelantul solicitând judecarea cauzei în lipsă. Intimatul nu a depus întâmpinare.

Tribunalul, dispune rectificarea denumirii societății apelante întrucât ea se numește _________________. și nu S.C. R_____ I___ S.R.L., cu privire la proba testimonială solicitată de apelant, tribunalul apreciază că nu se impune audierea acestui martor și, în raport de probatoriul administrat, față de caracterul devolutiv al apelului, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară cercetarea judecătorească terminată și rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 05.01.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX petenta _____________ cu sediul în localitatea Slobozia, _________________________________________, Jud. Ialomița a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 11.08.2014 întocmit de I____________ T_________ de Muncă Ialomița, prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție menționat și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea amenzii în cuantum de xxxxx lei cu avertismentul.

Soluționând cererea prin sentința civilă nr. 223/25.02.2015, Judecătoria Fetești a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxx/11.08.2014 de reprezentantul intimatului I____________ T_________ de Muncă Ialomița, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, dat fiind că s-a constatat nerespectarea de către acesta a dispozițiilor art. 16 alin 1 din Legea nr. 53/2003, sancționate potrivit art. 276 alin 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se că, cu ocazia efectuării controlului a fost identificat la data de 07.08.2014 numitul C____ F_____ care desfășoară activitate în folosul _____________, din data de 07.08.2014 fără a fi semnat contract de muncă, cu un timp de lucru de 8 ore / zi și a negociat salariul la suma de 500 lei.

Din nota de relații depusă de unicul asociat al petentei reiese că nu a prezentat contract individual de muncă pentru numitul C____ F_____ pentru că nu i-a cerut acestuia să îi facă nici un serviciu.

Completând fișa de identificare, C____ F_____ a precizat că pe propria răspundere că nu a semnat contract de muncă, lucrează din data de 01.01.2014 la _____________ cu un timp de lucru de 8 ore / zi și a negociat salariul la suma de 500 lei.

În urma verificării din perspectiva dispozițiilor art. 34 și art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța constatat că plângerea a fost depusă la Judecătoria Fetești în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel instanța a constatat că încadrarea faptei este corectă (art. 276 alin 1 lit. e, din Legea nr. 53/2003).

Potrivit art. 260 alin 1 lit. e, din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție și se sancționează… primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța a apreciat că acesta poate face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, în condițiile în care cele constatate de către agentul de constatator sunt susținute cu mijloace de probă.

Potrivit art. 276 alin 1 lit. e, din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție și se sancționează… primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Din fișa de identificare depusă la dosar reiese că a fost identificat la muncă în incinta punctului _____________ la data de 07.08.2014 numitul C____ F_____ care a completat fișa în fața inspectorilor precizând că nu a semnat contract de muncă, lucrează din data de 01.01.2014 la _____________ cu un timp de lucru de 8 ore / zi, și a negociat salariul la suma de 500 lei.

Din înscrisurile de la dosar (extrasele din bazele de date ale ITM, fișa de identificare depusă la dosar) precum o parte din relatările martorilor reiese cu claritate că C____ F_____ nu avea încheiat contract de muncă la data efectuării controlului și acesta a fost întocmit și înregistrat ulterior.

În consecință, instanța a constatat, în baza acestor probe, că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăția acesteia, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.

În cauză petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei. Astfel, se constată că potrivit art. 276 alin 1 lit. e, din Legea nr. 53/2003 fapta reținută se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei. Faptul că legiuitorul a prevăzut un cuantum atât de ridicat al amenzii duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.

Instanța a constatat că petentei i-a fost aplicată amenda la limita minimă prevăzută de lege.

Având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 fapta contravențională prezintă gravitate, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce are ca scop respectarea reglementărilor privind plata contribuțiilor și impozitelor și accesul angajatului la drepturile de asigurări sociale la formele de protecție socială prevăzute de lege, fără a avea încheiat contract de muncă, nu dobândește vechime, nu beneficiază de asistență socială și nu are nici o protecție dată de legislația muncii iar statul pierde sume de bani care nu se încasează la bugetul de stat.

În consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe , în termen legal, motivat și timbrat, a declarat apel petenta, criticând-o de nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului , admiterea plângerii contravenționale și anularea procesul verbal contestat.

În principal, apelanta a invocat excepție lipsei de competentă teritorială a Judecătoriei Fetești de a soluționa plângerea, în raport de faptul că sediul apelantei se află în municip. Slobozia. Totodată, apreciază că sentința este lovită de nulitate, având în vedere că denumirea societății , reținută de instanța de fond – __________________, nu corespunde realității - _____________ fiind denumirea corectă a firmei .

Tot pe cale de excepție, apelanta invocă faptul că intimatul nu a fost decăzut din dreptul de a formula probe, având în vedere că nu s-a încadrat în termenul legal de depunere a întâmpinării.

Pe fondul cauzei, apreciază că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu cuprinde toate mențiunile cu privire la locul unde s-a constatat contravenția. De asemenea intimata nu a demonstrat că are punct de lucru în localitate Giurgeni . pe de altă parte numitul C____ F_____ a declarat că prestează activitate pentru R_____ I___ și nu pentru societate ___________________________> În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului

În termen legal, citat fiind, intimatul nu a depus întâmpinare.

Analizând sentința ce face obiectul apelului de față, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele Noul cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima critică adusă de apelantă vizează faptul că sentința apelată a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial, critică pe care tribunalul o privește ca nefondată pentru următoarele considerente:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează „locul săvârșirii contravenției” reglementat de art. 32 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii acesteia.

În speță, contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui contract de muncă încheiat conform art. 16 alin.1 din Legea 53/2003. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege. În acest sens este și jurisprudența ICCJ care a arătat că dacă s-ar reține contrariul ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului,” lucru exclus având în vedere obiectul contravenției în litigiu, situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare.” ( Decizia 56/2014 a ICCJ secția I civilă, Decizia nr. 2017/2012, Decizia nr. 85/2014).

În speță, organul constatator a reținut că numitul C____ F_____ a fost depistat în localitatea Giurgeni desfășurând activitate în folosul _____________, acesta fiind locul săvârșirii pretinsei contravenții. Întrucât localitatea Giurgeni se află în circumscripția teritorială de competență a Judecătoriei Fetești, aceasta era instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională.

În consecință, în mod corect Judecătoria Slobozia ( instanța sesizată inițial) prin sentința civilă nr. 2680/18.11.2014 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoare Judecătorie Fetești, instanță care în mod legal , procedând la verificarea competenței în condițiile art. 131 Cod procedură civilă , a constatat că este competentă material și teritorial să soluționeze plângerea contravențională.

Cea de-a doua critică vizează faptul că în mod eronat se face vorbire de __________________ ( denumirea incorectă a societății ) și nu de _____________ ( denumirea corectă), critică ce nu poate fi reținută având în vedere că în cuprinsul procesului – verbal de contravenție se menționează în mod explicit că persoana sancționată este _____________ reprezentată de administratorul R_____ I___. Faptul că în sentința apelată se face vorbire de __________________ nu reprezintă o cauză de nulitate ci suntem în prezența unei erori materiale generate de altfel chiar de către apelantă . Astfel din plângerea adresată instanței, reiese că aceasta a fost formulată de „ subscrisa __________________ sediul în Slobozia, ____________________________ 39, ___________, jud. Ialomița „.

În urma interogării bazei de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului a rezultat că denumirea societății este _____________ având numărul de ordine în registrul comerțului J XXXXXXXXXX și CUI xxxxxxxx iar sediul în Slobozia, ____________________________ 39, ___________, jud. Ialomița, date de identificare ce se regăsesc și în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Referitor la faptul că prima instanță nu a dispus decăderea intimatei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții , dat fiind faptul că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul legal, tribunalul reține că intimata a primit cererea de chemare în judecată la data de 21 10 2014 , iar întâmpinare, însoțită de înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului - verbal de contravenție, a fost depusă la prima instanță ( Judecătoria Slobozia ) la data de 13.11.2014 , înlăuntrul termenul de 25 de zile , situație față de care în mod corect nu a fost aplicată sancțiunea decăderii .

Examinând procesul-verbal sub aspectul legalității Tribunalul constată că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001 (data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.). Totodată , acesta a fost semnat de agentul constatator, cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, așa încât constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că motivarea primei instanțe a fost completă și pertinentă, bazată pe o analiză judicioasă atât a probelor cauzei cât și dispozițiilor legale incidente. Relevantă și concludentă în cauza, reliefând adevărul, este depoziția extrajudiciară a numitului C____ F_____ dată cu ocazia controlului în care acesta a declarat că prestează activitate la societatea apelantă în calitate de paznic din data de 01.01.2014, că nu a semnat contract de muncă, lucrează 8 ore pe zi repartizare programului de muncă fiind în ture, lucrează și în zilele de repaus săptămânal câte 12 ore pe zi , iar salariul pe care îl primește este de 500 lei net pe lună. Această declarație are valoare unei unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, aspect ce nu a fost invocat și dovedit în cauză.

Totodată, tribunalul constată că agentul constatator nu a reținut fapta contravențională în mod arbitrar ci procesul-verbal de contravenție contestat este rezultatul unor cercetări efectuate de către intimată în cadrul cărora au fost verificate o ________ documente , au fost audiați persoana în cauză (C____ F_____) precum și reprezentantul apelantei. Mai mult decât atât la momentul controlului, potrivit constatărilor personale ale inspectorilor intimatei, lucrătorul era implicat în mod direct și nemijlocit în activitatea de pază.

Tribunalul reține că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din OG 2/2001. De altfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa , invocată și de către prima instanță, a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).

Aplicând cele de mai sus în prezenta cauză, tribunalul constată că apelantei i s-a asigurat posibilitatea de a propune probe în dovedirea motivelor plângerii însă aceasta nu a înțeles să uzeze de acest drept procesual și nu a administrat nici o probă care să-i susțină argumentele din plângere . Astfel, tribunalul constată că la judecata în prima instanță, deși apelanta a solicitat și proba testimonială, în ședința de judecată din data de 25 februarie 2015 a renunțat la administrarea acestei probe. În apel , apelanta a solicitat de asemenea proba cu un martor, neindicând numele și adresa martorului și nici teza probatorie pe care dorea să o dovedească prin administrarea acestei probe, cererea sa fiind respinsă.

Așadar, din probele administrate reiese că salariatul a fost primit la muncă , prestând activități pentru apelantă și fiind remunerat, neavând relevanță împrejurarea că la locul depistării apelanta are sau nu are înființat punct de lucru. Prin urmare, la momentul controlului petenta nu respectase dispozițiile legale, făcându-se vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, respectiv primirea la munca a unei persoane fără întocmirea formelor legale de angajare, astfel cum corect a reținut prima instanță.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate , Tribunalul reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Apreciem că în cauză nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, reținând că opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei, a pericolului social al acesteia.

Astfel potrivit art. 260 alin 1 lit e Codul muncii „ (1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:

e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

Constată că în speță, însăși legea califică această faptă reținută în sarcina apelantei drept o încălcare foarte gravă , ce decurge inclusiv din schimbarea regimului sancționator, prin creșterea amenzilor, respectiv prin calificarea faptei ca fiind infracțiune, în cazul în care se depășește un anumit număr de persoane primite fără contract scris la muncă.

Raportat la contextul circumstanțial în care apelanta a săvârșit abaterea contravențională, Tribunalul apreciază că în mod corect apelantei i-a fost aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită, sancțiune de natură să asigure responsabilizarea pe viitor a acesteia în respectarea normelor juridice.

Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.476 al.1 Noul Cod de procedură civilă , Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.476 al.1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta _____________ cu sediul în localitatea Slobozia, _______________________. 39, ____________, Jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 223/25.02.2015 a Judecătoriei FETEȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 1 februarie 2016.

Președinte, V______ M____		Judecător, A___ M____
	Grefier, D______ C________

Red. MV/Tehnored. CD/4 ex/ 11 .02.2016

Judec. Fond. IGC /Judecătoria Fetești