document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINTA CIVILA Nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ A_______

Grefier M_____ T______

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petent O____ M_____ C______ și pe intimat DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ NR. xxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Instanța în conformitate cu dispozițiile OG 195/2002 se declară competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Instanta în temeiul art.238 Cod procedură civilă stabilește ca durată estimată a procesului este de 1 lună de la data prezentă.

Instanța în temeiul dispozițiilor art.255-258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri pentru părți și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 22.06.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul O____ M_____ CATĂLIN a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal _________ nr. xxxxxx/15.06.2015 întocmit de intimatul DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA POLIȚIE RUTIERĂ.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că fapta reținută de agentul constatator nu a fost descrisă cu exactitate.

În drept, invocă prevederile OUG 195/2002.

Cererea a fost legal timbrată.

Legal citat, intimatul la data 07.08.2015 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, motivat de faptul că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției constatatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxx/15.06.2015 s-a reținut că pe Calea D________ dinspre ___________________________ Piața D________, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX la culoarea roșie a semaforului electric în funcțiune, încălcând semnificația acestuia.

Petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 390 lei și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și petent. Acesta cuprinde și obiecțiunile petentului, respectiv „nu sunt mențiuni”.

De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001. Pentru toate aceste motive, instanța constată procesul-verbal este legal întocmit.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În cauză, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 390 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, reprezintă o sancțiune severă.

De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată, fapta poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.

Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Hotărârea A_____ împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.

În această ordine de idei, instanța observă că procesul-verbal criticat cuprinde constatările personale ale agentului de poliție. Potrivit art. 52 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 semnalul de culoare roșie interzice trecerea. Instanța are în vedere că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului de poliție – ex propriis sensibus – astfel că procesul-verbal se bucură de forță probantă prin el însuși.

De asemenea, în aprecierea temeiniciei procesului-verbal instanța va lua în considerare și prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest înscris constatator. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept; Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.

Prin raportare la miza din cauza de față, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie nu depășește aceste limite rezonabile atâta timp cât procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator.

Așadar, procesul-verbal criticat se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție pe care petentul nu a răsturnat-o, aceasta având sarcina probei prin raportare la prevederile art. 249 C.pr.civ. În acest context, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile. Astfel, conform art.100 alin.3 lit. d raportat la art.98 alin.4 lit. b din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 390 lei amendă.

Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin fapta sa petentul periclitând atât siguranța sa, cât și a celorlalți participanți la trafic, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulata de petent O____ M_____ C______ cu domiciliul in sector 1, București, ____________________________, nr. 24, ____________ in contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ cu sediul în sector 3, București, ________________________. 9-15 ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă, în caz de formulare, la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.11.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

A____ AndrescuMarius T______

Red.TehRed.A.A.

14.12.2015/4Ex