Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBBNS:2016:007.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A C I V I L Ă Nr. 37/2016

Ședința publică de la 04 Februarie 2016

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: O____ G_______

JUDECĂTOR: L____ D____ E_______

GREFIER : C_____ C______ A________

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița Năsăud împotriva sentinței civile nr. 9177/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata P.F.A. S_____ A_____ O_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelant consilier juridic P__-O____ A________ care depune delegație de reprezentare, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul apelatului arată că a efectuat demersuri pentru a identifica data declarării și transmiterii email-ului, dar nu a găsit în baza de date dovezi în acest fel, astfel că nu poate dovedi că apelul a fost transmis prin email la data de 06.01.2015, așa cum a menționat în înscrisul depus la fila 4 din dosar.

Ținând seama de dispozițiile art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG 2/2001, tribunalul invocă din oficiu excepția tardivității introducerii apelului reținând faptul că hotărârea atacată a fost comunicată apelantului la data de 08.12.2014, iar declarația de apel a fost înregistrată la Judecătoria Bistrița la data de 25.08.2015, neexistând la dosar dovezi în susținerea faptului că apelul ar fi fost transmis la instanța de fond prin email la data de 06.01.2015.

Cu privire la această excepție invocată de instanță din oficiu, reprezentantul apelantului arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată.

Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității introducerii apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată că:

Prin sentința civilă nr. 9.177/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 1.XXXXXXXXXXXX s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta P.F.A. S_____ A_____ O_______ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxxxxx/29.01.2014 încheiat de intimatul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud, și pe cale de consecință, s-a modificat procesul-verbal atacat, în sensul că s-a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, cu sancțiunea avertisment. Totodată, s-a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale și s-a menținut sancțiunea avertisment aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxxxxx încheiat la data de 29.01.2014 de intimatul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud, în urma controlului efectuat în data de 22.01.2014, ora 12.30, la punctul de lucru al petentei P.F.A. S_____ A_____ O_______ din municipiul Bistrița, _______________________. 2H, județul Bistrița-Năsăud, s-au constatat următoarele:

- a fost identificată prestând activitate pentru angajator numita S______ C_____ D______, fără a se fi întocmit forme legale de încadrare în muncă; aceasta a declarat că prestează activitate pentru angajator din data de 22.01.2014 și că este în probă în vederea angajării – faptă pentru care petentei i s-a aplicat amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. l lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.

- s-a constatat că elementele prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g din H.G. nr. 500/2001 ale contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatele C______ M____ I_____, Lorinc M_____ A________ și S____ L__________ A____, având ca dată a începerii activității datele de 20.12.2013, 20.12.2013 și respectiv 28.01.2014, au fost transmise la I.T.M. Bistrița-Năsăud la datele de 24.01.2014, 24.01.2014 și respectiv 28.01.2014, încălcându-se astfel prevederile art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, fapte ce constituie contravenție, potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ – faptă pentru care petentei i s-a aplicat sancțiunea avertisment.

În drept, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, „(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. (2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. (3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. (4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă”.

Astfel, potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța a mai reținut că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza H______ și alții c. României, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16, art. 17 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „Instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

De asemenea, trebuie reținute deciziile nr. 83/2002 și respectiv nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001 respectă, atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului, cerințele art. 6 din Convenție, și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța a apreciat că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Prin urmare, simpla negare a petentei, în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu se aduc probe și nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Astfel, din declarația persoanei identificate de inspectorii I.T.M. Bistrița-Năsăud ca prestând muncă la punctul de lucru al petentei, potrivit fișei de identificare de la fila 19 dosar, și care a fost audiată în calitate de martor în prezenta cauză, declarația sa fiind consemnată la fila 42 dosar – numita S______ C_____ D______, rezultă că la momentul controlului aceasta se afla în prima zi de lucru, în perioada de probă, iar contractul individual de muncă urma să fie încheiat la sfârșitul acelei zile. De altfel, contractul individual de muncă a fost întocmit în formă scrisă și înregistrat în evidențele Inspectoratului T_________ de Muncă, însă doar ulterior începerii activității angajatului și de asemenea ulterior efectuării controlului și aplicării sancțiunilor contravenționale.

Raportat la aspectele de fapt reținute, instanța a apreciat că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat, sub aspectul temeinicei acestuia, iar situația de fapt reținută corespunde realității.

Așadar, în cauza de față, instanța a considerat că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului-verbal atacat, și întăresc astfel prezumția de temeinicie a actului constatator.

Instanța a observat că petenta a încheiat contract individual de muncă cu numita S______ C_____ D______ la data de 22.01.2014, exact data efectuării controlului de către intimat.

Pentru aceste considerente, instanța a conchis că procesul-verbal ________ nr. xxxxxxxxxxx întocmit în cauză de intimatul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud este temeinic.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În privința individualizării sancțiunii contravenționale aplicate pentru încălcarea prevederilor art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, aspect la care se referă criticile petentei, instanța a reținut că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001.

În acest sens, raportat la împrejurarea că a fost depistată prestând activitate doar o singură persoană și pentru o perioadă redusă – o singură zi, că petenta a încheiat contractul de muncă cu numita S______ C_____ D______, pe durată nedeterminată, chiar cu data începerii prestării efective a activității – 22.01.2014, nefiind dovedită nici sancționarea anterioară pentru fapte similare, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, fără a se putea pretinde nesocotirea gradului de pericol social al faptei săvârșite.

Instanța a reținut în cadrul acestei analize că nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.

În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei ce a determinat sancționarea petentei, prin urmare nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenientul se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, manifestă o atitudine de regret, materializând intenția de a se conforma în viitor acestor reglementări.

Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta P.F.A. S_____ A_____ O_______ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxxxxx/29.01.2014 încheiat de intimatul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud și a modificat procesul-verbal atacat, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, cu sancțiunea avertisment. În baza dispozițiilor art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale

Totodată, instanța a menținut sancțiunea avertisment aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din H.G. nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, cu privire la care nu s-au formulat critici în cuprinsul plângerii contravenționale.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud, solicitând admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii apelantei prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale a PFA Sbarciu O_______ și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal nr.209/29.01,2014, respectiv menținerea cuantumului amenzii.

În motivare se arată că fapta reținută în sarcina petentei constă în aceea că folosea persoane la muncă fără forme legale, acestea prestând în contul și pentru petentă, fără să li se fi întocmit în formă scrisă, contract individual de muncă, anterior începerii raporturilor de muncă, cu fișa de identificare depusă la dosarul cauzei, anume S______ C_____ D______ n.07.05.1970. Această persoană a declarat, în 22.01.2014, că prestează în contul și pentru PFA SBARCIU cel puțin din 22.01.2014 cu ocupația de ospătar. Menționează scris faptul că nu a negociat programul de lucru, nu a negociat salariul și lucrează fără să fi semnat contract de muncă, fiind în probă de lucru. Motiv pentru care s-a finalizat controlul și încheiat procesul verbal de contravenție în data de 29.01.2014, iar petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 10.000 RON, minimul special al amenzii prevăzute de Codul muncii, precum în cazul de față, fiind găsită o persoană fără forme legale de muncă.

Temei legal art. 260, alin. 1 lit. e, încălcate fiind dispozițiile art. 16 alin. 1, raportat la art. 10 din Codul muncii, coroborat cu dispozițiile art. 24 din OUG 44/2008.

Aceste obligații sunt imperative, revenind angajatorului, conform articolului 16 alin 1 din Legea 53 din 2003, nerespectarea lor având un accentuat grad de pericol social, prin nerespectarea dreptului la negociere, afectarea drepturilor privind raporturile de muncă, evaziune fiscală, neachitarea fondurilor de asigurări sociale de stat (pensii, șomaj, sănătate, impozit pe venit, etc.)

Contravenția/fenomenul social, despre care se vorbește se definește drept "munca netaxată", nefiscalizată, necontabilizată conform reglementărilor legale și numită, mai nou, "muncă nedeclarată".

Accesul creat de angajator la punctul de lucru și faptul că persoana găsita presta în contul angajatorului cel puțin din datele declarate în fișa de identificare fără să fi semnat în prealabil contract individual de muncă sunt decisive pentru caracterizarea faptei drept contravenție continuă cu ridicat grad de pericol social.

În aceste condiții, legal și temeinic s-a încheiat actul de control și corect a fost individualizată fapta, aplicându-se amenda la minimul special, prin prisma gradului de pericol social al faptei (inclusiv cuantumul amenzilor, a fost consistent majorat prin Legea 40/2011).

Intimata P.F.A Sbarci A_____ O_______ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală.

În motivare se arată că la data efectuării controlului, intimata avea negociate condițiile de întocmire a contractului individual de muncă, persoana în cauză avea efectuate toate analizele în vederea angajării, motiv pentru care a fost în aceeași zi angajată și înregistrată în registrul Revisal, astfel că nu se poate susține de către apelant că intimata ar fi de rea credință .

În ceea ce privește criticile aduse cu privire la sancțiunea avertismentului aplicată de instanța de fond, cum că avertismentul este prea blând în raport cu fapta săvârșită și că instanța de fond a dat dovada de prea multă clemență când a aplicat sancțiunea avertismentului, se arată că nu este de acord cu o asemenea teorie.

Se mai arată că, sancțiunea aplicată nu trebuie sa creeze o situație grea în vederea executării ei. Ori în speță cuantumul amenzii este foarte mare raportat la fapta săvârșită și la posibilitățile materiale ale intimatului.

La termenul de judecată din data de 04.02.2016, tribunalul, în aplicarea prevederilor art. 245 și urm. C.pr.civ., a invocat, din oficiu, excepția tardivității apelului declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, prin prisma prevederilor art. 468 alin. 1 C.pr.civ., în conformitate cu care „termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, și reținând că OG/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu prevede un alt termen de apel, decât cel de 30 zile, tribunalul constată că în cauză apelul a fost declarat tardiv câtă vreme dovada de comunicare cu apelantul a sentinței atacate menționează data de 08 decembrie 2014, iar data declarării apelului, conform mențiunii de înregistrare de la Judecătoria Bistrița este 25 august 2015.

Or, în speță, raportat la termenul legal de declarare a căii de atac, calculat pe zile libere, conform prevederilor art. 181 și 184 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta se împlinea la data de 09 ianuarie 2015.

Prin prisma considerentelor expuse și în temeiul prevederilor legale sus menționate, tribunalul urmează să admită ca întemeiată excepția tardivității invocată din oficiu și în consecință să respingă ca fiind tardiv apelul declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 9177/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității apelului declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud, invocată din oficiu, și în consecință:

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelantul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în municipiul Bistrița, _______________, nr. 60-64, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 9177/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata P.F.A. S_____ A_____ O_______, cu sediul procesual ales în municipiul Bistrița, _______________________. 2H, județul Bistrița-Năsăud, având cod fiscal xxxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

O____ G_______ L____ D____ EmilianaCrișan C______ A________

Red/dact

OG/ACC

08.02.2016/4 ex.

jud. Fond.: MLC