document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4054/2015

Ședința publică din data de 21 SEPTEMBRIE 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D___ P_____

Judecător G_______ B______

Grefier E_____ B______

Pe rol se află judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul _________________, împotriva sentinței civile nr. 684/29.04.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. xxxxx/325/2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiecr anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședință publică atât la prima cât și la cea de a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 Noul Cod Procedură Civilă, constată că, potrivit prevederilor art. 95 pct. 2 Noul Cod Procedură Civilă, este competentă să soluționeze prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 223 s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod Procedură Civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL :

Deliberând, constată următoarele :

I.Prin sentința civilă nr. 684/29.04.2015, Tribunalul T____ a admis apelul formulat de apelantul I____________ de Poliție Județean T____ împotriva sentinței civile nr.xxxxx/ 07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. xxxxx/325/2014 în contradictoriu cu intimata _________________, a a anulat sentința apelată și rejudecând fondul a respins plângerea contravențională.

Pentru a pronunța această soluție, in examinarea sentinței tribunalul a retinut ca in mod greșit judecătoria a facut vorbire se prescripția aplicării sancțiunii prevăzută de art art. 13 din O.G. nr. 2/2001 raportat la data constatări contravenției.

Astfel fapta constatată de către agentul constatator în data de 04.10.2013 a fost inițial urmărită ca infracțiune, fund ulterior stabilit că ea constituie contravenție. în atare situație devin incidente dispozițiile art. 13 alin. (3) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora atunci când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția operează dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei.

Fapta constatată de către agentul constatator la data de 04.10.2013 a fost inițial urmărită ca infracțiune raportat la prevederile art. 2 alin. (3) din Legea 61/1991, ulterior aceasta fiind dezincriminată, devenind contravenția prevăzută de art. 2 alin.(35) din actul normativ antemenționat.

Prin urmare văzând că în cauza de față sunt aplicate prevederile art 13 alin 3 din OG 2/2001 nu poate fi reținute prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.

Pentru motivele arătate Tribunalul a înlăturat prescripția reținută.

Pe fond Tribunalul a reținut că procesul-verbal de contravenție intocmit de un agent al statului ex propriis sensibus, beneficiază de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate, cu condiția de a fi avută în vedere în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare.

Astfel procesul verbal se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate ,veridicitate și executare din oficiu cu atât mai mult cu cât în speță acesta conține constatarile personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu a ridicat dubii serioase de lipsa de obiectivitate.

In aceste împrejurări, Tribunalul a apreciat ca aceste aspecte sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple si rezonabile ca situația de fapt din cuprinsul procesului – verbal corespunde adevărului. Simpla negare a petentului în sensul ca faptele nu corespund adevărului nu este suficienta, atâta timp cat el nu aduce probe ori nu invoca împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născuta.

Astfel petentului i-a fost asigurată posibilitatea de administra probe, în consecință toate garanțiile procesuale oferite de art. 6 din Convenție, au fost respectate.

Procedura de judecată a respectat intru totul garanțiile oferite de art. 6 CEDO, Judecătoria a analizat motivele de anulare invocate de reclamantă și a considerat că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, nu este suficient pentru a pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

În Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, în acest sens prezumția de veridicitate operând până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.

Din Hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudență în materie, evidențiind existența unor „acuzații penale” cu grad de severitate diferit, rezultă că este necesară o distincție intre „infracțiunile” prevăzute de dreptul penal si restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, situație în care „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură „faptelor penale”, altele decât infracțiunile.

Veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

In consecința, Tribunalul a apreciat ca petentul nu a reușit sa înlăture starea de fapt din cuprinsul procesului – verbal si nici prezumția rezonabila ca aceasta stare de fapt corespunde adevărului.

Tribunalul a mai considerat că în speță nu se impune reducerea amenzii sau înlocuirea acesteia cu avertismentul având în vedere frecvența cu care sunt săvârșite astfel de contravenții , și că doar o sancțiune pecuniară poate contribuii la realizarea funcției preventive a acesteia.

Față de cele reținute mai sus Tribunalul a anulat sentința apelată și, judecând fondul a respinge plângerea contravențională.

II.Împotriva hotărârii a formulat revizuire a formulat cerere de revizuire _________________, solicitând :

•încuviințarea cererii de revizuire, potrivit art.509, alin.(1), pct.1, teza 2, NCPC,

•Schimbarea în parte a hotărârii pronunțate în apel, în sensul anulării hotărârii pronunțate în fond și trimiterii plângerii spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, potrivit art.480, alin.(3) NCPC, așa cum a solicitat în mod expres.

Motivând cererea, în fapt a susținut că , prin Sentința Civilă nr. xxxxx/07.11.2014, pronunțată în dosarul nr.xxxxx/325/2014, Judecătoria Timișoara a admis plângerea contravențională formulată de _________________, și a anulat procesul verbal ________, nr. xxxxxxx, încheiat de IPJ T____ la data de 03.07.2014.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut incidența în speță a excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, având în vedere depășirea intervalului de 6 luni de la constatarea faptei, termen în care poate fi întocmit în mod legal procesul verbal sancționator, potrivit art.13, alin.(2) din OG nr.2/2001.

Împotriva acestei hotărâri intimatul IPJ T____ a declarat apel, solicitând Tribunalului T____ admiterea apelului întrucât în speță sunt incidente prevederile art.13, alin.(3) din OG nr.2/2001, fapta sancționată fiind urmărită inițial ca și infracțiune, iar în aceste condiții termenul de aplicare a sancțiunii este de 1 an de la constatarea faptei, termen neîmplinit în cauză, iar pe fond respingerea plângerii întrucât procesul verbal

În consecință, respingând excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, Tribunalul a analizat pe fond plângerea, apreciind că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, a respins acțiunea _________________,.

Consideră că, analizând pe fond acțiunea. Tribunalul nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, așa cum prevede art.509, alin.(l), pct.l., teza a doua, NCPC, respectiv nu a analizat cererea _________________, de a trimite cauza spre judecare pe fond către Judecătoria Timișoara, așa cum noi a solicitat în mod expres, potrivit art.480, alin.(3) NCPC, întrucât prima instanță a soluționat greșit procesul, fără a intra în judecata fondului.

Consideră că, procedând astfel, judecând pe fond plângerea în etapa procesuală a apelului fără ca o astfel de judecată în fond să fie inițial făcută de prima instanță, Tribunalul a privat-o în mod nelegal de un grad de jurisdicție în ceea ce privește dezbaterile pe fond.

În drept a invocat, art.509, alin.(l), pct.l. teza 2, NCPC

III. Intimata nu a depus întâmpinare.

IV. Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, consideră că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Instanța de fond a reținut in speța incidenta prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravenționala .

In apelul intimatului IPJ, tribunalul a rejudecat pe fond si a respins plângerea, deși, prin întâmpinarea la apel, petentul intimat a solicitat anularea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei.

În prezenta cerere de revizuire, revizuientul a arătat că pronunțarea instanței de apel pe fond, desi intimatul solicitase trimiterea spre rejudecare echivalează cu o „minus petita”, ceea ce ar deschide calea către retractarea deciziei pronunțate in apel.

Două sunt problemele asupra cărora Tribunalul este chemat să decidă in aceasta cale extraordinara de atac, si anume: dacă decizia pronunțata in apel poate forma obiect al revizuirii si dacă motivele invocate se circumscriu celor prevăzute de art. 509 alin 1 pct. 1 teza a doua c. pr.civilă.

Dacă in privința primei chestiuni răspunsul este afirmativ, căci o decizie pronunțată in apel prin admiterea apelului-dat fiind caracterul devolutiv al acelei căi de atac-, întrunește condiția evocării fondului, deci poate forma obiect al revizuirii, în privința celei de-a doua chestiuni, apreciem că soluția instanței nu poate fi calificată ca o „minus petita”.

În acest sens, practica judiciara a statuat că nepronunțarea instanței trebuie să vizeze un „lucru cerut”. Prin sintagma „lucru cerut” denumim acele cereri prin care se fixează obiectul litigiului, se determină limitele acestuia, iar prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 509 alin 1 pct 1 c.p.civ, motivul invocat de către revizuient nu se încadrează in teza a doua pct. 1 din articolul citat, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă si va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de revizuire, formulată de revizuientul _________________, cu sediul în Timișoara,. __________________. P___, nr. 3, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 684/29.04.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. xxxxx/325/2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 44-46, J____ T____.

Fără cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Pronunțata azi, 21.09.2015, in ședința publica.

Președinte, D___ P_____		Judecător, G_______ B______
	Grefier, E_____ B______

D.P, EB, 28 Septembrie 2015