R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1232/ADOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 9.10.2015

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: A__________ A______-I_____- judecător

JUDECĂTOR: B_____ I__

GREFIER: N____ M______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat Inspectoratul de Poliție al Județului B_____ împotriva Sentinței civile nr.337/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în contradictoriu cu intimatul-petent C_____ I____, având ca obiect „ anulare proces-verbal de contravenție”.

Se constată că dezbaterile au avut loc la data de 25.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea data de 9.10.2015, hotărând următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față:

Constată că prin Sentința civilă nr. 337 din 16.01.2015 a Judecătoriei B_____ a fost admisă plângerea formulată de petentul C_____ I____ emis de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B_____ dispunându-se anularea acestuia în considerentele sentinței reținându-se că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/08.07.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct 25 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 3 alin 1 lit a din Legea 61/1991 reținându-se următoarele: Susnumitul aflându-se pe DN 112 drumul care duce către ______________________ Dumbrăvița în dreptul imobilului nr. 105A a tulburat fără drept liniștea locuitorilor prin producerea de zgomote, țipete și larmă.

Analizând materialul probator administrat, instanța de fond a constatat că afirmațiile petentului sunt susținute de declarațiile luate în fața instanței, reușind să răstoarne prezumția de legalitate a procesului verbal. Astfel, deși agentul constatator a menționat în cadrul raportului întocmit faptul că petentul era recalcitrant și violent, amenințându-l, din declarația martorului a reieșit o situație de fapt contrară, acesta auzind cuvintele de amenințare rostite de către organul de poliție.

În plus, instanța de fond a reținut faptul că, din declarația martorului G_____ rezultă faptul că nu erau alte persoane în jurul autoturismului oprit al petentului și nici locatarii caselor nu au ieșit afară astfel încât să se rețină faptul că a fost tulburată liniștea acestora.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B_____ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în dezvoltarea motivelor apelului arătându-se că în domeniul rutier, constatările contravenționale se efectuează de regulă instantaneu, datorită specificului acestor contravenții.

Faptul că, de la debutul activității contravenționale și până la epuizarea acesteia, de regulă se scurge o perioadă foarte scurtă de timp – de ordinul secundelor, această situație nu permite agentului constatator preconstituirea unui material probator, spre deosebire de alte domenii ale legislației contravenționale unde activitatea contravențională poate fi documentată în timp și spațiu cu ajutorul mai multor mijloace de probă.

Relativ la depoziția martorului audiat de instanța de fond, intimatul arată că nu cunoștea împrejurările în care acesta a perceput comiterea contravenției și nici dacă în cauză au fost aplicate dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă.

Datorită faptului că, din această declarație rezultă o stare de fapt contrară aceleia reținute în procesul verbal contestat, această probă a fost constituită „pro cauza”.

Simpla negare a petentului privind existența faptei contravenționale, coroborat cu declarația martorului, nu sunt de natură să răstoarne prezumția de validitate a procesului verbal de constatare a contravenției.

Analizând actele și lucrările dosarului potrivit art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă, prin prisma apărărilor apelantei-intimate de la fond, se constată că apelul este nefondat urmând a fi respins.

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/08.07.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct 25 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 3 alin 1 lit a din Legea 61/1991 reținându-se următoarele: Susnumitul aflându-se pe DN 112 drumul care duce către ______________________ Dumbrăvița în dreptul imobilului nr. 105A a tulburat fără drept liniștea locuitorilor prin producerea de zgomote, țipete și larmă.

Instanța de apel constată că întemeiat prima instanță a anulat procesul-verbal sus-indicat.

O.G. nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate.

Întrucât art. 47 din O.G. nr. 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civile privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor care aparțin atât procedurii civile cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie.

Din toate acestea se desprinde concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este contrară dispozițiilor art. 6 part. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate mai ales în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului. Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitatea de a se apăra.

În speța de față petentul C_____ I____ a avut ocazia să dovedească netemeinicia procesului verbal.

Astfel, procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară, prin proba testimonială administrată în cauză (declarație de martor, fila 35 fond), petentul făcând dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator în procesul-verbal contestat.

Susținerile petentului sunt confirmate de declarația martorului G_____ I____. Astfel, acesta a arătat că în seara respectivă, în timp ce cobora dealul a observat mașina de poliție cu girofarul pornit și o dubă albă și l-a auzit pe polițist strigând vorbe de amenințare către șofer. În momentul când l-a văzut polițistul s-a oprit din ceea ce spunea și a intrat în mașina poliției iar martorul, fiind rugat de petent să mai rămână pentru a-l ajuta să descarce marfa, a intrat în mașină.

Martorul a mai declarat că nu erau alte persoane în jur, fiind doar polițistul și conducătorul auto iar mașina era oprită în dreptul ultimei case.

Din declarația martorului rezultă că după ce a sosit și un alt echipaj de poliție au plecat toți spre secție iar acolo agentul de poliție l-a îmbrâncit pentru a ieși afară, loc de unde a auzit strigăte și amenințări din partea ofițerului de poliție.

Față de aceste considerente, instanța în baza prevederilor art. 480 al. 1 Cod Procedură Civilă, urmează să respingă apelul formulat de apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului B_____ și să păstreze sentința atacată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului B_____ împotriva sentinței civile nr.337/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_____, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 09.10.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

A__________ A______-I_____ B_____ I__

GREFIER,

N____ M______

Red.BI/11.12.2015

Dact.MD/16.12.2015

4 ex.

Judecător fond-D______ A____