Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 1095/2012 din 05 decembrie 2012 dată de Tribunalul SUCEAVA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul SUCEAVA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Recurs

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
1095/2012 din 05 decembrie 2012

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - recurs – plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1095

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05 DECEMBRIE 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : B_____ I___ D___

JUDECĂTORI: B____ C_________

M______ A___ F_________

GREFIER : H____ A___ O___

Pe rol judecarea recursului declarat de petenta A______ O___, domiciliată în D______, ___________________. 3, _____________, ____________________ împotriva sentinței civile nr. 82 din 13.01.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX intimat fiind I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta, lipsă fiind intimatul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, față de susținerile reprezentantului intimatului de la termenul anterior privind nesemnarea de către recurentă a cererii de recurs, procedează la înmânarea către recurentă a dosarului, în vederea semnării cererii de recurs, recurenta legitimându-se cu CI ________ nr. xxxxxx.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul la dezbateri cu privire la fondul cauzei.

Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L ,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 82 din 13 ianuarie 2012 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXX/2012 Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta A______ O___ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 03.11.2011 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petenta A______ O___ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei constatându-se că în data de 03.11.2011, ora 19¹⁰, pe DN 29A, pe raza satului Adâncata, a condus autoturismul marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fără ă aibă achitată taxa de drum (rovinieta), faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din același act normativ.

Prin același proces verbal, s-a dispus reținerea certificatului de înmatriculare al autoturismul marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, sens în care a fost eliberată dovada ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011. De asemenea, în sarcina petentei s-a stabilit și obligația de a achita o despăgubire în valoare de 28 Euro.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011 a fost semnat de către petentă, aceasta menționând faptul că agentul constatator nu a putut verifica existența rovinietei.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei A______ O___ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul - verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

În ceea ce privește critica adusă de către petentă procesului verbal contestat, în sensul că la rubrica „Alte mențiuni” nu s-a consemnat punctul său de vedere, deși era prezentă, instanța a procedat la înlăturarea aceste critici, ca neîntemeiată, motivat de faptul că petenta a putut să formuleze obiecțiuni la procesul verbal contestat, acestea fiind trecute în partea de final a actului, iar nu în rubrica destinată în mod expres acestora. Astfel, din cuprinsul raportului agentului constatator, instanța reține că la rubrica „Alte mențiuni” a fost menționată valoarea despăgubirilor către CNADNR și contul în care acestea trebuie achitate, nemaifiind loc pentru menționarea obiecțiunilor, motiv pentru care petenta a consemnat obiecțiunile sub rubrica în care semnează agentul constatator, martorul asistent și contravenientul.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere principiile enumerate, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei, stabilirea unei despăgubiri în cuantum de 28 Euro, precum și măsura reținerii certificatului de înmatriculare aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța a amintit că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Astfel, a apreciat instanța de fond căsimpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza dedusă judecății, instanța a constatat că petenta A______ O___ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011 reținându-se că în data de 03.11.2011, ora 19¹⁰, pe DN 29A, pe raza satului Adâncata, petenta a condus autoturismul marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fără să aibă achitată taxa de drum (rovinieta).

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011 este susținută de raportul agentului constatator aflat la fila 20 din dosar, agentul arătând că la data de 03.11.2011, ora 1910, efectuând serviciul de patrulare pe raza comunei Adâncata, a oprit pentru control autoturismul marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, solicitându-i-se petentei să prezinte pentru verificare chitanța prin care face dovada achitării tarifului de utilizare, ocazie cu care aceasta a declarat verbal că nu a achitat taxa de drum.

În același sens, este și dovada (rovinieta) nr. xxxxxxxxxx din data de 03.11.2011, din care reiese faptul că tariful de utilizare a fost achitată la data de 03.11.2011, ora 1917, fiind valabilă pentru perioada 03.11.2011, ora 19¹⁷ – 09.11.2011, ora 23⁵⁹.

Prin urmare, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a reținut prin procesul verbal contestat faptul că la ora 19¹⁰, când au fost verificate documentele petentei, aceasta circula pe DN 29A, fără a deține rovinietă valabilă, dovada nr. xxxxxxxxxx din data de 03.11.2011 depusă la dosar de către petentă demonstrând că taxa de drum a fost achitată ulterior încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011.

De asemenea, instanța a reținut că deși a fost citată cu copie de pe întâmpinare, petenta nu s-a prezentat și nici nu a solicitat administrarea niciunei probe.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța a considerat că petenta A______ O___ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea transportului pe drumurile publice.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentei care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

În baza art. 8 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că în cazul în care se circulă fără a deține rovinietă valabilă, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4; agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire.

Prin urmare, pentru a permite petentei să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011 așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta A______ O___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 03.11.2011 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs petenta A______ O___, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare admiterea plângerii contravenționale.

În motivare a arătat că în data de 03.11.2011 a fost nevoită a se deplasa în municipiul Suceava, iar înainte de plecare, a dorit să achiziționeze o rovinietă de la stația peco Petrom D______, însă sistemul electronic nu funcționa, sens în care, un angajat a sfătui-o să lase banii și datele autoturismului, urmând ca la momentul funcționării să-i elibereze rovinieta.

Mai arată că în localitatea Adâncata a fost oprită și sanționată pentru nedeținerea unei roviniete, și deși a adus la cunoștința subofițerului situația sa, acesta nu a vrut să procedeze la verificarea electronică a acestui lucru. Mai mult, a arătat că deși a cerut să se menționeze punctul său de vedere la rubrica cu „Alte mențiuni”, acest lucru nu s-a realizat .

Precizează că nu a putut să se prezinte la procesul din prima instanță întrucât s-a aflat la serviciu, lucrând de luni până vineri de la orele 08:00 la 16:00, fapt pentru care a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.

Apreciază că fapta reținută nu îi poate fi imputată atât timp cât rovinieta i-a fost eliberată chiar în acea zi, de îndată ce sistemul electronic a funcționat.

Mai arată că nu a mai fost sancționată contravențional pentru lipsa rovinietei, iar la momentul controlului a avut o atitudine corectă și sinceră față de agentul constatator, semnând și primind procesul – verbal, apreciind totodată că fapta nu reprezintă un pericol social ridicat și pentru care consideră că sancțiunea avertismenului ar fi suficientă, întrucât lipsa rovinietei nu a pus în pericol nici un moment desfășurarea transportului pe drumurile publice, sumele încasate fiind folosite pentru întreținerea drumurilor naționale.

Pentru cele arătate solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Intimatul, legal citat, prin întâmpinarea formulată a arătat că motivele invocate de petenta – recurentă sunt nefodnate întrucât, consideră că instanța este singura care poate aprecia circumstanțele în care a fost comisă fapta constată în mod direct și nemijlocit de către agentul de poliție, precum și admiterea sau respingerea unei probe sau reținerea acesteia ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.

Menționează faptul că legiuitorul a avut în vedere faptul că astfel de fapte au un grad de pericol social ridicat, pentru care a prevăzut și sancțiunea complementară de reținere a certificatului de înmatriculare, până la achitarea despăgubirii.

Pentru cele arătate pe larg în întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca teminică și legală, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesul – verbal de contravenție.

Analizând recursul, tribunalul reține următoarele:

Fapta petentei așa cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat.

Potrivit art.21 alin. 3 din O.G.nr. 2 / 2001, ” Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.

În speța de față, tribunalul că scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii ” avertisment ”, având în vedere că petenta nu a mai fost sancționată contravențional, a achitat rovinieta imediat ce a fost sancționată și a avut o atitudine procesuală sinceră recunoscând și regretând săvârșirea contravenției.

Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul, va modific în totalitate sentința civilă recurată, va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea „avertisment”

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul formulat de către petenta A______ O___, domiciliată în D______, ___________________. 3, _____________, ____________________ împotriva sentinței civile nr. 82 din 13.01.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX intimat fiind I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

Modifică în totalitate sentința recurată în sensul următor:

Admite în parte plângerea.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 05.12.2012.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. B.I.D.

Jud. fond. G_______ V____

Tehnored. H.A.

Ex. 2/15.01.2013

Publicitate