Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1161

Ședința publică de la 10 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_______ N_____

Judecător A________ I____ B_______

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de apelantul M______ A____-CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în Medgidia, ___________________, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C________ - BIROUL RUTIER MEDGIDIA cu sediul în C________, apel îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1835/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul personal legitimându-se în fața instanței cu CI ________ xxxxxx , lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.

La interpelarea instanței apelantul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.

Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a apelantului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 24.04.2014, petentul M______ A____ a solicitat instanței, anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/17.04.2014, întocmit de către I__ C________- Biroul Rutier Medgidia, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea în fapt, petentul a arătat, în esență, că, prin procesul-verbal contestat a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa, faptul că nu a acordat prioritate de trecere. Petentul a susținut că, aspectele reținute în procesul-verbal sunt neveridice întrucât, la data de 17.04.2014, în jurul orelor 20:45, aflându-se la volanul autoturismului marca Wolkswagen Passat, pe ___________________________, și intenționând să se deplaseze pe direcția înainte, după ce a semnalizat și a acordat prioritate unui alt participant la trafic, a pus autovehiculul în mișcare și s-a înscris corespunzător pe sensul de mers, apreciind, totodată, că există suficient timp pentru această manevră fără a stânjeni bunul mers al autospecialei de poliție care se deplasa din spate, cu o viteză mică și fără semnale luminoase.

De asemenea, petentul a învederat instanței faptul că, raportat la circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, la gradul de pericol social redus, la urmarea produsă și la persoana contravenientului, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În drept a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.

În dovedire a depus un set de înscrisuri în copii conforme cu originalul.

Prin încheierea nr.807/24.04.2014 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, iar prin încheierea nr.1284/19.08.2014 a Judecătoriei Medgidia a fost admisă cererea de reexaminare a încheierii nr.1284/19.08.2014 și, față de desființarea completului de judecată inițial învestit, s-a dispus trimiterea cauzei spre repartizare aleatorie.

Intimatul a depus întâmpinare (fila 5) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt, în esență, intimata a arătat că, petentul a fost sancționat contravențional întrucât, în data de 17.04.2014, a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în municipiul Medgidia pe _____________________________ manevra de punere în mișcare de pe loc, nu s-a asigurat și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului de poliție marca Dacia cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, care circula regulamentar dinspre ___________________________ ___________________________ prevăzută de art.135 litf din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep. și sancționată de art. 100 alin.3 lit.c din OUG 195/2002 rep.

Intimatul a mai arătat faptul că, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea tuturor prevederilor art.16 și art.17 din OG NR. 2/2002, cuprinzând toate elementele obligatorii impuse de lege.

În drept a invocat dispozițiile OUG 195/2002 rep.; HG 1391/2006; OG.2/2001 rep.

În dovedire a depus un set de înscrisuri.

Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele susținute în plângere.

În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1835/27 11 2014 Judecătoria Medgidia a respins plângerea contravențională ca nefondată reținând următoarele argumente: ”Prin procesul-verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx, întocmit de către I__ C________- Biroul Rutier Medgidia, la data de 17.04.2014, petentul M______ A____, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 340 lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina că, în data de 17.04.2014, a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în municipiul Medgidia pe _____________________________ manevra de punere în mișcare de pe loc, nu s-a asigurat și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului de poliție marca Dacia cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, care circula regulamentar dinspre ___________________________ ___________________________ prevăzută de art.135 lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep. și sancționată de art. 100 alin.3 lit. c din OUG 195/2002 rep.

Legalitatea actului contestat:

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Temeinicia actului contestat:

Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată în mod direct de către agentul constatator, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării directe a faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.

Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.

La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N_______ G_______ c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.

Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H______ și alții c. României)..

În lumina jurisprudenței Curții, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțele naționale, instanța constată că, în speță, au fost oferite toate garanțiile procesuale petentului, acesta având posibilitatea de a propune probe în dovedirea susținerilor sale.

Lipsa unor minime probe în susținerea afirmațiilor petentului, conduc instanța la concluzia că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată prin probele administrate de către instanță, motive pentru care instanța apreciază că atât fapta, cât și vinovăția petentului au fost dovedite și că nu este incidentă niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Individualizarea sancțiunilor aplicate:

Instanța reține prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

În sfârșit, potrivit art. 21 alin.(3) din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În lumina criteriilor mai sus expuse, instanța constată că atât sancțiunea principală aplicată, amendă în cuantum total de 340 de lei, cât și măsura reținerii permisului de conducere, sunt corect individualizate, fiind de natură să realizeze funcțiile preventivă și represivă ale sancțiunii contravenționale, avertismentul nefiind suficient pentru corijarea atitudinii contravenientului față de valorile ocrotite de normele legale încălcate.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată, să mențină procesul verbal de contravenție și sancțiunea aplicată”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul M______ A____ solicitând reformarea sentinței Judecătoriei C________ și admiterea plângerii contravenționale.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Tribunalul a solicitat intimatului să depună la dosarul înregistrarea video a contravenției reținute, iar intimatul s-a conformat.

Tribunalul examinând apelul în condițiile art. 476 cod procedură civilă va reține că apelul exercitat de petentul apelant este nefondat soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Tribunalul va reține că prima instanță a făcut o corectă apreciere asupra situației de fapt și a dat valoare corespunzătoare normelor legale incidente la situația de fapt reținută.

Se va reține că aprecierea probelor de către prima instanță este corectă soluția fiind în concordanță cu normele de drept aplicabile.

Astfel se poate reține fără dubiu atât din planșele foto depuse la dosarul primei instanțe cât și din înregistrarea video că petentul nu a acordat prioritate vehiculului poliției ce se deplasa pe drumul public atunci când a efectuat manevra de pornire de pe loc de pe partea stângă a drumului. Deși petentul a semnalizat corespunzător intenția de a se pune în mișcare a continuat deplasarea pe prima bandă de lângă bordură, iar la momentul când vehiculul poliției s-a apropiat petentul a decis să schimbe banda chiar în fața mașinii conduse de polițiști determinând reducerea vitezei pentru evitarea unei coliziuni. Prin urmare, prima instanță în mod corect a apreciat că petentul a încălcat dispozițiile de art.135 lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată.

La fel ca și prima instanță, Tribunalul reține că atât sancțiunea principală aplicată, amendă în cuantum total de 340 de lei, cât și măsura reținerii permisului de conducere, sunt corect individualizate, fiind de natură să realizeze funcțiile preventivă și represivă ale sancțiunii contravenționale, avertismentul nefiind suficient pentru corijarea atitudinii contravenientului față de valorile ocrotite de normele legale încălcate.

Având în vedere aceste considerente soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, contravenția reținută în procesul verbal fiind dovedită mai presus de orice dubiu, neexistând nici o rațiune pentru care aceasta ar putea fi schimbată.

D____ urmare, apelul formulat de petentul M______ A____ se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul M______ A____-CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în Medgidia, ___________________, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C________ - BIROUL RUTIER MEDGIDIA cu sediul în C________, apel îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1835/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.

Președinte Judecător

F_______ N_____ A________ I____ B_______

Grefier

E____ N_____

Red.jud. fond E. O______

Red. Jud. apel. A.I.B_______

4 ex