ROMÂNIA

TRIBUNALUL H________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 697/A/2014 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 6 octombrie 2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:C____ A_____- judecător

M____ L____- judecător

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de petentul T____ A_____ împotriva sentinței civile nr.5027/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX(judecător fond M_______ T______).

La apelul nominal făcut in ședința publica , lipsă părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L;

Asupra apelului de față, constată următoarele:

P___ sentința civilă nr.5027/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria D___ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T____ A_____, cu domiciliul în S______, _________________________.3, ___________, jud. H________, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului H________, cu sediul în localitatea D___, _______________________. 130, jud. H________, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/10.07.2013 întocmit de I__ H________ s-a constatat că în data de 10.07.2013, petentul T____ A_____ a condus autoturismul marca Dacia L____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe prima bandă de circulație de pe Calea Zarandului, din direcția A___ spre D___, iar la trecerea de pietoni care asigură traversarea străzii Calea Zarandului situată în dreptul benzinăriei Lukoil nu a acordat prioritate unui număr de doi pietoni aflați pe sensul său de mers, în traversare pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată, deși autoturismul aflat pe banda a doua a oprit pentru a permite pietonilor să traverseze.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 135 pct.h din RA OUG nr. 195/2002, fiind sancționată cu 4 puncte amendă în cuantum de 320 lei, precum și cu reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, conform prevederilor art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la criticile formulate de petent, instanța a arătat că nulitatea procesului verbal este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute de validitatea sa, iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001 doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal, vătămarea adusă contravenientului fiind în aceste cazuri prezumată.

Critica privind lipsa unui martor asistent care să ateste refuzul de a semna al petentului deopotrivă nu constituie un motiv de nulitate absolută, nefiind expres prevăzută de articolul sus menționat, această cerință neputând fi interpretată decât cel mult ca un motiv de nulitate relativă, care ar atrage anularea procesului verbal numai dacă, prin lipsa cerinței respective s-ar fi produs o vătămare petentului, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. Instanța însă învederează petentului că, întrucât acesta a semnat procesul verbal, prezența martorului asistent nu mai era necesară astfel încât acest argument este neîntemeiat.

Cu privire la localizarea faptei contravenționale, instanța a reținut din cuprinsul procesului verbal cu trimitere și la transcrierea depusă de intimat (fila 38) că fapta a fost săvârșită în municipiul D___, pe _________________________ trecerea de pietoni din dreptul benzinăriei Lukoil, iar direcția de deplasare a petentului era dinspre A___ spre S______.

ASP B____ M_____ era abilitat să constate contravenția, fiind agent specializat în supravegherea traficului rutier și prezumat a cunoaște prevederile legale în materia OUG nr. 195/2002. De asemenea, instanța va avea în vedere și că prin dispozițiile Ordinului MAI nr. 167/14 iulie 2009, prevederea inițială din Ordinul 301/2005 privind calificarea de operator radar a agentului constatator a fost abrogată, precum și faptul că nu există temei legal pentru emiterea unui ordin de serviciu atâta timp cât lucrătorul de poliție își îndeplinește atribuțiile de serviciu în zona de competență a inspectoratului. Fapta nu a fost înregistrată foto-video, fiind constatată personal de organele de poliție.

Procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, probă care nu fost produsă.

În drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 135 lit. h din RA O.U.G. nr. 195/2002, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

Totodată, „neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, la culoarea verde a semaforului destinat lui, aflat pe sensul de deplasare a autovehiculului”, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 101 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Instanța a reținut că descrierea făcută de agentul constatator în procesul verbal este suficient de detaliată pentru a permite instanței să facă controlul de temeinicie al actului constatator. La interogatoriu, petentul a recunoscut că atunci când a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, pietonii se aflau pe scuarul verde care delimitează cele două sensuri de mers și a considerat că prin neacordarea priorității nu stingherește traversarea acestora.

Față de aceste circumstanțe instanța a apreciat că scuarul verde la care face trimitere petentul și care este prezent pe toată lungimea Străzii Calea Zarandului are rolul de a delimita cele două sensuri de mers și funcționează întocmai ca un ax al drumului, acesta nefiind un spațiu de odihnă pentru pietoni, ci o zonă în care ei își continuă traversarea pe celălalt sens de mers. În acest context, intenția de angajare în traversare a unor pietoni aflați pe scuarul verde este vădită și mult mai evidentă decât a pietonilor aflați pe trotuar, întrucât această zonă de trecere cu greu își găsește un alt scop. Instanța constată că petentul nu a prezentat nici o circumstanță reală care să permită stabilirea unei alte situații de fapt și nici circumstanțe personale care să permită o altă individualizare a sancțiunii.

Petentul nu a dovedit netemeinicia mențiunilor din procesul verbal sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile, sancțiunea în ansamblul ei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și de modul de săvârșire a acesteia.

Alăturat acestor circumstanțe instanța a reținut și circumstanțele in personam ale petentului. Astfel, din fișa auto a numitului T____ A_____ (fila 29) rezultă că acesta a mai fost sancționat în trecut în multiple ocazii pentru fapte contrare dispozițiilor OUG nr.195/2002, aspect care nu îl recomandă pentru aplicarea unei sancțiuni mai blânde. Totodată, atitudinea petentului care a contestat realitatea celor consemnate și a minimizat pericolul social al faptei sale, demonstrează că acesta în continuare nu a înțeles scopul sancționării sale, sperând însă că va obține anularea procesului verbal cu consecința erijării de la sancțiunile aplicate.

Cu privire la sancțiunea reținerii permisului de conducere, instanța a considerat că aceasta este legal și temeinic întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel petentul care a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea plângerii.

In motivare a arătat că instanța n-a analizat corect faptul că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/din data de 10.07.2013, este semnat doar de agentul constatator fără martori și fără înregistrare video, așa cum reiese din raport, iar raportul agentului constatator este „redactat" în XXXXXXXXXX, după aproape două luni de la producerea faptei, ori pârâta nu poate proba existența faptei, procesul verbal fiind redactat cu încălcarea flagrantă a legii, sub acest aspect, nu se poate susține beneficiul prezumției de legalitate, nu poate proba cu nici un fel de mijloc de probă fapta,

Din procesul verbal, nelizibil, nu reiese care este proba deținută de poliție. Nu se menționează nici un martor, în acest fel nu poate fi incriminat doar în baza procesului verbal întocmit de un singur agent constatator, sub acest aspect nu există probe.

Nu este adevărat că semnând p/v fără obiecțiuni ar fi recunoscut fapta ci doar că a semnat că a luat la cunoștință de procesul verbal, prin mențiunea făcută de agentul constatator pe p/v neputându-i fi îngrădit dreptul constituțional la apărare.

Instanța a judecat netemeinic faptul că la interogatoriu ar fi recunoscut fapta. Ori nu este adevărat, deoarece a spus ca existau pietoni pe spațiul dintre benzi și nu ca aceștia ar fi intrat pe trecerea de pietoni. Ori motivarea instantei ca spațiul dintre sensurile de mers, respectiv benzi face parte din drum și că exista obligația de a opri cand sunt pietoni care staționează în acel spațiu este nefondata si nesustinuta cu motive temeinice, sub acest aspect instanța de fond a adăugat probe nesolicitate pe care tot instanța le-a apreciat. Ori, spațiul dintre sensurile de mers este un spațiu de refugiu si acest spațiu nu face parte din suprafața de trafic. Critica elementele de identificarea ale autoturismului politiei. Instanța nu face vorbire in hotărârea atacata despre locul unde l-a oprit echipajul de politie si care este altul decât cel în care este situata trecerea de pietoni.

Instanța nu se pronunța asupra faptului că raportul din 02. 09.xxxxx nu se menționează ordinul de serviciu prin care mașina politiei si polițistul era delegat sa efectueze control in trafic, nu se menționează datele de identificare ale autoutilitarei politiei, daca acesta era autorizata pentru o asemenea operațiune iar aparatura din dotare omologata, nu se consemnează din cine era compus echipajul de politie, daca polițistul B____ M_____ si ceilalți membri din echipaj făceau parte din cadrul serviciului Politia Rutiera. De asemenea nu s-a reținut, deși era obligatoriu sa fie reținute si consemnate, datele de identificare ale celuilat autoturism despre care se face vorbire in raport si datele conducătorului auto al acestuia

Parata nu a depus la dosar decât raportul agentului constatator si nu s-a conformat celorlalte solicitări, iar instanța le-a ignorat:

- Delegația pentru efectuarea controlului rutier din data de 10.07.2013;

- Autorizarea autoutilitarei politiei cu care s-a efectuat controlul in trafic;

- Proba omologării aparatelor de înregistrare ale mașinii politiei cu care s-a efectuat controlul;

- Numerele de circulație si de identificare ale mașinii politiei cu care s-a efectuat controlul;

- Proba foto sau înregistrarea video a faptei incriminate;

Examinând actele si lucrările dosarului, motivarea sentinței atacate, criticile aduse prin motivele de apel si întâmpinarea formulată, constată că apelul nu este fondat.

Instanta de apel reține că procesul verbal atacat este semnat fără obiecțiuni, astfel că prin semnare petentul și-a asumat fapta.

Cu privire la legalitate, criticile formulate de petent care ar atrage nulitatea absolută, cu incidenta la art. 17 din OG nr.2/2001, nu pot fi primite deoarece doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal. Care toate există în actul atacat.

Orice alta critică privind cauze de nulitate relativa, nu atrag nulitatea de vreme ce vătămarea adusă contravenientului nu a fost dovedită de către acesta. Privind critica lipsei martorului asistent apare lipsită de relevanță de vreme ce petentul a semnat procesul verbal.

Toate criticile privind netemeinicia constatărilor agentului, corect au fost respinse de către instanța de fond de vreme ce petentul nu produs nicio proba care să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucura aceste constatări. Or, proba aparține celui care se adresează instanței. A obliga agentul constatator să-și dovedească buna sa credință în constatarea unor contravenții ar însemna să lipsim de substanță forța publica cu care acesta este investit. La constatarea contravenției nu există o egalitate între contravenient si agentul constatator, însă echilibrul este restabilit între cetățean și forța publică cu care este investit polițistul, prin posibilitatea ca prin orice mijloc de proba, petentul sa-și dovedească nevinovăția în fata instanței. Deoarece petentul, însuși, în ceea ce privește sarcina probei, nu a respectat prevederile art. 249 Cod procedura civilă, și nu și-a dovedit susținerile în fata instanței de fond, prima instanța a pronunțat o soluție corectă cu privire la temeinicie.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt si a pronunțat astfel o soluție temeinică si legală.

In consecință, în temeiul art. 34 al.2 din OG nr. 2 /2001, și art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către petentul T____ A_____ , împotriva sentinței civile nr.5027/2013, pronunțată de Judecătoria D___ ,județul H________.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 6.10.2014.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

C____ A_____ M____ L____

GREFIER,

B_____ L____

ML/________________>

13.11.2014

judec. fond M_______ T______