Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 214

Ședința publică de la 07 Mai 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E________ C______

JUDECĂTOR: I____-L____ O______-D__

GREFIER: E______ D_____

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT xxxxxx, formulat de apelanta petentă A___ C________ SECURITY SRL, cu sediul social în D___, ________________________. 46, ___________________________________________ și cu sediul procesual ales în București, _____________________, sector 1, București, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ C________-SERVICIUL DE INSPECȚIE A MUNCII, cu sediul în C________, _____________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 pct. 2 și următoarele C__.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelanta a depus taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, iar intimatul a depus întâmpinare, după care;

Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta S.C. A___ C________ SECURITY S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 03.07.2013 de către intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ C________. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivare, a arătat că la data de 03.07.2013, în urma unui control efectuat de către ITM C________ la punctul de lucru al petentei, la km 203 al Autostrăzii A2 București-C________, organele competente au constatat că numitul P______ Nicușor desfășura activitatea de pază și protecție pentru petenta fără contract individual de muncă în formă scrisă, din data de 29.06.2013.

A mai arătat că numitul P______ Nicușor a fost angajat cu forme legale, începând cu data de 02.07.2013 potrivit Notei Informative, la data la care controlul a fost efectuat de către ITM, urmând să înceapă efectiv activitatea de la data de 04.07.2013 întrucât la data de 02.07.2013 acesta nu avea contract de muncă înregistrat în Revisal. Petenta a mai învederat instanței că numitul P______ Nicușor se afla în perioada de probă la data efectuării controlului și că procesul verbal de contravenție este nelegal și pentru motivul că intimatul a încălcat dreptul petentei de a formula obiecțiuni în termenul legal prevăzut de lege.

În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, art. 16 din Legea nr. 53/2003, art. 411 și art. 453 c.p.c.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse o ________ înscrisuri (f.12-28) și proba cu martorii Onișca D______ și P______ Nicușor.

La data de 14.10.2013 intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ C________ a depus întâmpinare (f. 44-64) peste termenul legal, în ședința din data de 01.11.2013 fiind decăzut din dreptul de a mai invoca excepții și de a formula probe, în afara celor de ordine publică.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martorul Onișca D______, declarația fiind consemnată la fila 68 din dosar.

Prin sentinta civila nr. xxxxx/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul- verbal de contravenție ________ xxxxxx/03.07.2013 petenta a fost sancționată cu amendă de xxxxx lei în baza art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, întrucât în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă la data de 01.07.2013, s-a constatat că numitul P______ Nicușor a prestat activitate de pază obiectiv în cadrul S.C. A___ C________ SECURITY S.R.L. începând cu data de 29.06.2013 fără a avea încheiat contract individual de muncă anterior prestării activității

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către petentă constând în faptul că intimatul a încălcat dreptul petentei de a formula obiecțiuni în termenul legal prevăzut de lege, instanța l-a respins ca neîntemeiat. Astfel, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului societății petente și în aceasta situație organele constatatoare nu sunt obligate potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 să aducă la cunoștință și respectiv de a consemna obiecțiunile contravenientului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).

Potrivit art. 16 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite Inspectoratului T_________ de Muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar al contractului individual de muncă.

În conformitate cu art. 4 alin.1 lit. a din HG 500/2011 la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.

Conform art. 31 din Legea 53/2003 pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Pe durata sau la sfârșitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.

Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța a constatat că procesul-verbal este temeinic întocmit, petenta nefăcând dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal.

În cuprinsul plângerii petenta a învederat instanței că procesul verbal de contravenție este încheiat din eroare întrucât numitul P______ Nicușor se afla în perioada de probă legal prestată față de dispozițiile legale și cele ale contractului colectiv de muncă.

Astfel, instanța a apreciat că potrivit art. 31 din Legea 53/2003, perioada de proba în raportul contractual de muncă este o modalitate prin care se testează, în mod efectiv cunoștințele și abilitățile salariatului raportate la funcția pentru care a fost angajat, aceasta reprezentând o perioadă de executare a contractului individual de muncă și constituind implicit vechime în munca, iar pe durata acesteia salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii în contractul colectiv de munca aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de munca. Mai mult, petenta recunoaște că numitul P______ Nicușor s-a aflat în perioada de probă din data de 29.06.2013 până în data de 02.07.2013 fără a avea un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă contrar prevederilor art. 31 din Legea 53/2003.

Cu privire la susținerea petentei că numitul P______ Nicușor avea contract de muncă încheiat la data de 02.07.2013, cu începerea activității din 04.07.2013, instanța a apreciat că aceasta este neverosimilă, întrucât din înscrisurile depuse la dosar reiese că numitul P______ Nicușor avea contract individual de muncă înregistrat la data de 01.07.2013, cu începerea activității din data de 02.07.2013.

Declarația martorului propus de către petentă nu a fost luată în considerare de către instanță la analiza temeiniciei plângerii întrucât martorul nu a prezentat credibilitate, existând contradicții grave în cuprinsul declarației acestuia cu privire la data efectuării controlului de către inspectorii de muncă și perioada în care acesta a fost angajat în serviciul petentei. Mai mult, acesta nu a luat la cunoștință ex propriis sensibus despre ceea ce s-a întâmplat în ziua controlului efectuat de către agenții constatatori.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că contractul individual de muncă a fost încheiat ulterior începerii activității de către numitul P______ Nicușor și nu anterior astfel cum prevede art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.

Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus - „cu propriile simțuri”- de către agenții constatatori din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Așadar, deși prin plângere petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța apreciază că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agenții ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, iar petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere ori de înlăturare a caracterului contravențional al faptei instanța a reținut că fapta petentei, constând în primirea la muncă a numitul P______ Nicușor fără încheierea unui contract de muncă, constituie contravenția prevăzută de art. 16 din Legea nr. 53/2003 și se sancționează conform art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța are în vedere faptul că petenta a fost sancționată cu minimul prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii pentru contravenția săvârșită. De asemenea instanța are în vedere și scopul urmărit de petentă prin neîncheierea contractului individual de muncă, acela de a eluda dispozițiile legale. Lipsa contractului individual de munca încalcă drepturile salariaților (dreptul la asigurări sănătate, dreptul la șomaj, etc.) și reprezintă totodată o forma a evaziunii fiscale în detrimentul statului, fiind necesară protejarea intereselor persoanelor care se angajează în spațiul muncii. Instanța a apreciat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială, prin urmare nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Instanța, față de cererea formulată de către martorul Onișcă D______ privind restituirea cheltuielilor de transport în cuantum de 50,07 lei dovedite cu înscrisul de la fila 69 din dosar, în temeiul art. 326 alin. 2 C.p.c. obligă petenta S.C. A___ C________ SECURITY S.R.L. la plata către martorul ONIȘCĂ D______ a sumei de 50,07 lei reprezentând cheltuieli de transport.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal.In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca instanta a omis sa analizeze documentele doveditoare de la dosar, care demonstreaza ca procesul-verbal de contraventie este nul, intrucat nu respecta niciuna dintre rigorile impuse de lege, iar intimata se afla ___________________ cu privire la starea de fapt retinuta in cuprinsul procesului-verbal atacat. Instanta nu a retinut aspectele invocate de catre petenta, care demonstrau faptul ca fapta nu exista, actul constatator fiind incheiat din eroare. Totodata, nu s-a tinut cont nici de individualizarea sanctiunii aplicate.

Intimata a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Prin procesul- verbal de contravenție ________ xxxxxx/03.07.2013 petenta a fost sancționată cu amendă de xxxxx lei în baza art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, întrucât în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă la data de 01.07.2013, s-a constatat că numitul P______ Nicușor a prestat activitate de pază obiectiv în cadrul S.C. A___ C________ SECURITY S.R.L. începând cu data de 29.06.2013 fără a avea încheiat contract individual de muncă anterior prestării activității.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța de fond in mod corect a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către petentă constând în faptul că intimatul a încălcat dreptul petentei de a formula obiecțiuni în termenul legal prevăzut de lege, instanta de fond in mod corect l-a respins ca neîntemeiat, apreciind că procesul verbal de contraventie a fost încheiat în lipsa reprezentantului societătii petente si în aceasta situatie organele constatatoare nu sunt obligate potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 să aducă la cunostintă si respectiv de a consemna obiectiunile contravenientului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Potrivit art. 16 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite Inspectoratului T_________ de Muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar al contractului individual de muncă.

În conformitate cu art. 4 alin.1 lit. a din HG 500/2011 la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.

Conform art. 31 din Legea 53/2003 pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Pe durata sau la sfârșitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.

Analizând probele administrate în prezenta cauză, in mod corect instanța de fond a constatat că procesul-verbal este temeinic întocmit, petenta nefăcând dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal, apreciindu-se just că, potrivit art. 31 din Legea 53/2003, perioada de proba în raportul contractual de muncă este o modalitate prin care se testează, în mod efectiv cunostintele si abilitătile salariatului raportate la functia pentru care a fost angajat, aceasta reprezentând o perioadă de executare a contractului individual de muncă si constituind implicit vechime în munca, iar pe durata acesteia salariatul beneficiază de toate drepturile si are toate obligatiile prevăzute în legislatia muncii în contractul colectiv de munca aplicabil, în regulamentul intern, precum si în contractul individual de munca. Mai mult, petenta recunoaste că numitul P______ N______ s-a aflat în perioada de probă din data de 29.06.2013 până în data de 02.07.2013 fără a avea un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă contrar prevederilor art. 31 din Legea 53/2003.

Cu privire la susținerea petentei că numitul P______ N______ avea contract de muncă încheiat la data de 02.07.2013, cu începerea activitătii din 04.07.2013, s-a apreciat corect că aceasta este neverosimilă, întrucât din înscrisurile depuse la dosar reiese că numitul P______ N______ avea contract individual de muncă înregistrat la data de 01.07.2013, cu începerea activitătii din data de 02.07.2013. In acest context, corect declaratia martorului propus de către petentă nu a fost luată în considerare de către instantă la analiza temeiniciei plângerii, întrucât martorul nu a prezentat credibilitate, existând contradictii grave în cuprinsul declaratiei acestuia cu privire la data efectuării controlului de către inspectorii de muncă si perioada în care acesta a fost angajat în serviciul petentei.

Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus - „cu propriile simțuri”- de către agenții constatatori din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Așadar, deși prin plângere petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța apreciază că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agenții ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, iar petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere ori de înlăturare a caracterului contravențional al faptei instanța a reținut că fapta petentei, constând în primirea la muncă a numitul P______ N______ fără încheierea unui contract de muncă, constituie contravenția prevăzută de art. 16 din Legea nr. 53/2003 și se sancționează conform art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța are în vedere faptul că petenta a fost sancționată cu minimul prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii pentru contravenția săvârșită. De asemenea instanța are în vedere și scopul urmărit de petentă prin neîncheierea contractului individual de muncă, acela de a eluda dispozițiile legale. Lipsa contractului individual de munca încalcă drepturile salariaților (dreptul la asigurări sănătate, dreptul la șomaj, etc.) și reprezintă totodată o forma a evaziunii fiscale în detrimentul statului, fiind necesară protejarea intereselor persoanelor care se angajează în spațiul muncii. Instanța a apreciat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială, prin urmare nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.

Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.

Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de control constata ca nu au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Sub aspect sancționatoriu, astfel, sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată nu a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelul formulat de apelanta petentă A___ C________ SECURITY SRL, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ C________-SERVICIUL DE INSPECȚIE A MUNCII, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, va modifica sentința apelată, în sensul că va admite în parte plângerea si va inlocui amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/03.07.2013, cu avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta petentă A___ C________ SECURITY SRL, cu sediul social în D___, ________________________. 46, ____________, _____________, jud. Hunedoara și cu sediul procesual ales în București, ____________________, sector 1, București, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ C________-SERVICIUL DE INSPECȚIE A MUNCII, cu sediul în C________, _____________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Modifică sentința apelată, în sensul că:

Admite în parte plângerea.

Înlocuiește amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/03.07.2013, cu avertisment.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 07.05.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E________ C______ I____-L____ O______-D__

GREFIER,

E______ D_____

Jud.fond.I. O______

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./06.06.2014/4 ex.