Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6342

Ședința publică din data de 16.09.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D______ D____ S_____

GREFIER: O___ M_______ P_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul R____ P____ și pe intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut la prima strigare în ședință publică a răspuns intimata, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsind petentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Intimata, prin consilier juridic, solicită amânarea cauzei pentru introducerea în cauză a intervenientului forțat.

Instanța învederează că nu se impune introducerea în cauză a intervenientului forțat și, având in vedere că dosarul nu se află în stare de amânare fără discuții, dispune lăsarea acestuia la a doua strigare.

La apelul nominal făcut la a doua strigare în ședință publică a răspuns intimata, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar.

Verificându-și competența potrivit art. 131 C__, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, in temeiul art. 32 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Având in vedere că petentul contestă doar contravenția de a nu se prezenta la poliție, instanța apreciază că nu se impune introducerea în cauză a celuilalt conducător auto implicat in accident.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul intimatei, prin consilier juridic, pentru a propune probe.

Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Deliberând asupra probei cu înscrisuri, solicitate de către ambele părți, instanța apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 258 C__, o încuviințează.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii contravenționale, având in vedere că petentul a întârziat aproximativ 4-5 ore la poliție, sancțiunea fiind aplicată în mod corespunzător. Totodată, arată că această sancțiune are atât un caracter educativ cât și un caracter punitiv.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, din data de 25.11.2014, petentul R____ P____ a chemat-o în judecată pe intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.11.2014.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că în dimineața zilei de 09.11.2014, în jurul orei 06:00, în timp ce conducea autoturismul, a derapat, acroșând un copac și ulterior un alt autoturism participant la trafic.

În continuare, petentul a precizat că a ajuns la o înțelegere amiabilă cu celălalt conducător auto, urmând a se prezenta la asigurător. Întrucât era duminică, s-a prezentat a doua zi la societatea de asigurare. Având in vedere că în timpul accidentului, a fost lovit un copac, aceștia i-au îndrumat către poliție.

În drept, cererea de chemare in judecată nu a fost motivată.

În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la filele 15,16 din dosar, prin serviciul Registratură, intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Intimata a mai precizat că fapta a fost constatată in mod direct de către agentul de poliție, aflat in exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nefiind înregistrată pe suport magnetic. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura in care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În cauză, instanța a administrat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 10.11.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Politie a Municipiului București – B______ Rutieră procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (f. 3), prin care petentul a fost sancționat cu 8 puncte-amendă, însumând 720 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 54 alin. 1 și 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru faptul că, în aceeași zi, orele 05:50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Prelungirea Ferentari și, întrucât nu s-a asigurat corespunzător în trafic, a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX. De asemenea, nu s-a prezentat la Unitatea de Poliție în termenul legal de 24 de ore de la producerea accidentului. Petentul a semnat procesul-verbal, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a completat cu „nu are mențiuni”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Chiar dacă OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Această prezumție legală este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG nr. 125/2002 priv. circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) iar sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, „caracter penal”.

În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite prin art. 6 din Convenție, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale doar prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” (a se vedea cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Fiind vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, pentru care nu se pot produce probe în susținerea acuzației, și pentru care legea nu impune constatarea prin mijloace tehnice omologate, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Prin probatoriul administrat, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal de contravenție. Acesta nu a contestat faptul că se face vinovat de săvârșirea contravenției de a nu se asigura corespunzător în trafic. Singurele sale afirmații au fost în sensul că s-a înțeles pe cale amiabilă cu conducătorul celuilalt autoturism și că este de profesie șofer. Or, cât privește înțelegerea cu celălalt conducător auto, instanța reține că nu s-a făcut dovada în acest sens, astfel cum prevede art. 249 Cod procedură civilă, iar faptul că petentul este de profesie șofer nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentului.

Singura posibilitate pe care o avea la îndemână instanța, dată fiind profesia petentului, era de a înlătura măsura complementară a reținerii permisului de conducere, dacă aprecia că aceasta este neproporțională, însă, nici de data aceasta petentul nu a făcut dovada profesiei sale.

Având în vedere aceste principii, instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, astfel cum i-a revenit sarcina potrivit art. 249 Cod procedură civilă.

Rezumând cele prezentate anterior, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, astfel că, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul R____ P____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, _________________________. 65, _______________, ____________, sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D______ D____ S_____ O___ M_______ P_____

Red. și tehnored. Jud. D. D.S./24.09.2015/ 5 ex.