Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 27

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09 IANUARIE 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : P_____ C_______

JUDECĂTORI: N______ D_____-C_______

O_________ G_______

GREFIER : H____ A___ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata CNADNR SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – Secția Drumuri Naționale S______, cu sediul în S______, ____________________________ nr.12, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 1271 din 15.03.2012 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta ___________, cu sediul în S______, ____________________. 31 E, jud. S______.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Maerean C______ V_____ pentru intimată, lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul la dezbateri cu privire la fondul cauzei.

Avocat Maerean C______ V_____ pentru intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Precizează că motivele de recurs invocate de către recurentă vizează aspecte care deja au fost discutate și analizate de către instanța de fond. Aceasta a considerat că amplasamentul pe care s-a efectuat cântărirea nu corespunde actelor depuse de recurentă, în sensul că certificatul de aprobare model este pentru __________ cântar iar certificatul de cântărire este pentru alte serii ale cântarului, dar verificarea acestuia s-a făcut pe un amplasament de la V_____ iar nu pe amplasamentul pe care a fost constatată presupusa contravenție.

Apreciază că procesul – verbal de sancționare și constatare a contravenției este nelegal, întrucât nu a fost demonstrat în mod cert că mașina societății a depășit greutatea impusă pentru categoria de drum, motiv pentru care consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L ,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1271 din 15 martie 2012 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria S______ a admis plângerea contravențională formulată de către petenta _________________________ cu intimata CNADNR SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – Secția Drumuri Naționale S______; a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. N xxxxxxx emis la data de 06.06.2011 de către intimata CNADNR SA – DRDP Iași – SDN S______ și a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei și a tarifului de despăgubire aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenție nr. xxxxxxx din 06.06.2011, petenta ___________ a fost sancționată contravențional de către intimata Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași - Secția Drumuri Naționale S______ pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 61 alin.1 lit. p din OG 43/1997.

În sarcina acesteia s-a reținut că la controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic în data de 06.06.2011, ora 13:04, prepusul petentei efectua un transport de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei maxime totale admisă de 33,50 t față de 30,00 t cât este admis pentru categoria de drum național utilizat.

Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 61 din O.G. nr. 43/1997 (1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:

p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei;

Contravenienta nu a semnat procesul verbal de contravenție, fapt menționat de intimat în procesul verbal de contravenție.

Analizând legalitatea, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, s-a constat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 09.02.2011, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Referitor la susținerile petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor, conform disp. OG nr. 2/2001, instanța a reținut că, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.

Prin urmare, rolul martorului nu este acela de a confirma vinovăția sau nevinovăția contravenientului, ci acela de a confirma existența uneia dintre cele trei împrejurări în care procesul-verbal nu este semnat de către contravenient. Astfel, această mențiune nu este enumerată în dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapt ce impune concluzia că nulitatea care intervine este una virtuală.

În cazul nulităților virtuale, cum este cea din prezenta cauză, trebuie analizate condițiile art. 105 din Codul de procedură civilă, deoarece prevederile O.G. nr. 2/2001 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001. Potrivit art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nulitatea virtuală este acea nulitate condiționată de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămarea cauzată trebuind a fi dovedită de către petentă.

Cu privire la critica invocată, respectiv că intimatul trebuia să aplice prevederile art. 2 lit. a sau b din HG 1373/2008 iar sancțiunile să fie cele prevăzute la art.8 lit. a), s-a constat că acestea nu au aplicare în cauză, având în vedere cum rezultă și din titlul hotărârii rezultă ca aceasta se aplică bunurilor divizibile: HOTĂRÂRE Nr. 1373 din 28 octombrie 2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România.

Prin urmare, pentru considerentele anterioare, instanța a considerat neîntemeiate apărările petentei cu privire la nelegalitatea procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Analizând situația de fapt în baza probelor administrate instanța a reținut că probele propuse de părți au fost reprezentate de înscrisuri, constând în: proces-verbal de contravenție (fila 5), tichet de cântărire - măsurare nr. 1843(f.6), adresa nr. 2255/14.06.2011 emisă de intimată(f.7), confirmarea de primire(f.17), amplasamente de control care permit efectuarea controlului cântărire pe raza DRDP Iași la data de 22.09.2010(f.8), raport zilnic al activității AMCART din 06.06.2011(f.18), raport zilnic de control cu vehiculele verificate(f.19,20), buletin de verificare metrologică(f.33), certificat aprobare de model nr. 251/25.08.2000(f.36), descrierea modelului(f.45-47).

Instanța a mai reținut că la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravenției nu se poate avea în vedere doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat nr. N xxxxxxx emis la data de 06.06.2011 încheiat de către agentul constatator, principiul nemijlocirii impunând administrarea probelor în fața instanței. Prin urmare, instanța trebuie să-și sprijine soluția adoptată pe probe primare, ceea ce presupune un raport nemijlocit între probă și fapt.

Astfel, instanța a reținut că fapta contravențională a fost constatată de către intimată prin cântărirea efectivă a autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, conform tichetului de cântărire-măsurare nr. 1843. Cântărirea a fost efectuată cu instalația SAW 10 CII 1/2, verificată metrologic la data de 19.04.2011, conform buletinului de verificare metrologică (f.33).

Potrivit certificatului de aprobare de model nr. 251 din data de 25.08.2000, aparatul de cântărire pentru determinarea greutății pe axe tip SAW 10C/II, instanța reținând că zona unde trebuie amplasat aparatul de cântărire trebuie să întrunească următoarele caracteristici: suprafața trebuie să fie orizontală și dreaptă, zona căii de rulare trebuie să fie netedă și tare, înclinația transversală trebuie să fie de până la 5 grade.

Cu toate că intimatei i s-a solicitat de mai multe ori să precizeze caracteristicile drumului pe care s-a efectuat operațiunea de cântărire, aceasta a depus același răspuns, potrivit căruia zona unde trebuie amplasat aparatul de cântărire trebuie să întrunească caracteristicile prevăzute în certificatul de aprobare model nr. 251 din data de 25.08.2000, fără a se arăta dacă la locul unde a fost cântărit autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX aflat în proprietatea petentei sunt îndeplinite aceste condiții. Tot din răspunsul primit de la intimată, aceasta susține că poate efectua cântărirea în toate amplasamentele care întrunesc condițiile prevăzute în acest certificat, dar nu a putut proba dincolo de orice dubiu faptul că amplasamentul unde a avut loc cântărirea îndeplinește cerințele prevăzute de lege.

Din analiza buletinului de verificare metrologică a cântarului, a rezultat un anumit amplasament, care nu corespunde cu cel în care a avut loc cântărirea din prezenta cauză. Aparatul de cântărire pentru determinarea greutății pe axe tip SAW 10C/II ½ a fost verificat metrologic în amplasamentul DN 24, km 101 + 700 Jud. V_____.

Mai mult, din analiza certificatului de aprobare model nr. 251 din data de 25.08.2000, a rezultat că acesta atestă conformitatea modelelor cu seriile: xxxxxx și xxxxxx, iar buletinul de verificare metrologică prezintă alte serii ale aparatelor, respectiv xxxxxx și xxxxxx.

De asemenea, instanța a constatat că există o neconcordanță între tichetul de cântărire-măsurare nr. 1843 (f.15) și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat nr. N xxxxxxx emis la data de 06.06.2011, în tichetul de cântărire se menționează că aparatul a fost amplasat pe DN 17, la km 245 iar din procesul-verbal reiese că amplasamentul în care s-a realizat cântărirea se află pe DN 17, la km 245 + 400 m.

Din declarația martorului audiat (f.64), șoferul care conducea mașina petentei, a rezultat că acesta a fost prezent la efectuarea cântăririi, dar că nu a văzut nici un amplasament pentru efectuarea acesteia. Totodată acesta a precizat în fața instanței că transporta beton cu o cifră care era în funcțiune și a fost cântărit pe fiecare punte, adunându-se valorile la final. Martorul susține, că fiind cifra în funcțiune cu beton ar fi putut influența greutatea punților de la mijloc.

Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine dacă petenta a comis sau nu contravenția care i s-a reținut prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. N xxxxxxx emis la data de 06.06.2011. Având în vedere că probele administrate în cauza nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientei, instanța nu a putut să-și formeze convingerea cu privire la faptul că, în data de 06.06.2011, pe DN 17, km 285 + 400 m, în localitatea Florința, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX utilizat de către petentă, a circulat cu mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea maselor maxime admise, motiv pentru care, în baza principiului in dubio pro reo, va constata nevinovăția acesteia în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa.

O garanție a procesului în care se judecă o acuzație în materie penală este dată de principiul in dubio pro reo (orice îndoială este în favoarea acuzatului). În baza acestui principiu care derivă din prezumția de nevinovăție, dacă probele sunt îndoielnice în ceea ce privește vinovăția persoanei acuzate, instanța va trebui să concluzioneze în sensul nevinovăției acesteia.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta ___________ în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași – Secția Națională de Drumuri S______, și a anulat procesul-verbal de contravenție nr. N xxxxxxx emis la data de 06.06.2011 de către intimata CNADNR SA – DRDP Iași – SDN S______.

Având în vedre soluția dată în privința procesului verbal de contravenție petenta a fost exonerată de plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei aplicată prin procesul verbal contestat precum și a tarifului de despăgubire.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs intimata CNADNR SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – Secția Drumuri Naționale S______.

În motivare a arătat că la controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic din data de 06.06.2011, ora 13:04, prepusul petentei efectua un transport de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei maxime totale admise de 33,50 t față de 30,00 t cât este admis pentru categoria de drum național utilizat, motiv pentru care i s-a întocmit actul constatator și a fost sancționată cu amendă contravențională, în cuantum de 30.000 lei prin aplicarea art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. 43/1997.

A mai arătat că potrivit art. 61 alin. 3 din O.G. 43/1997, prin actul constatator a fost stabilită în sarcina petentei și obligația de achitare a contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 93,52 Euro, cu titlu de despăgubiri datorate administratorului de drumuri pentru transportul agabaritic efectuat.

Subliniază faptul că procesul – verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie contravențională, astfel încât apreciază că instanța de fond în mod greșit a anulat procesul – verbal nr. xxxxxxx/06.06.2011 pe motiv că amplasamentul unde a avut loc cântărirea îndeplinește cerințele prevăzute în certificatul de aprobare model nr. 251/25.08.2000.

Solicită a se observa că suprafața pe care a fost amplasat cântarul respectă caracteristicile zonei de cântărire specifice în certificatul de aprobare model, precizând că, în caz contrar, nu era posibilă emiterea tichetului de cântărire –măsurare nr. 1843.

În drept, și-a întemeiat susținerile pe prevederile OG 43/1997, OG nr. 2/2001 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.

Pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul menținerii procesului – verbal.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin repezenetantul desemnat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs, Tribunalul S______ retine ca recursul nu este fondat.

În speță, după cum bine a sesizat instanța de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de veridicitate. In acest sens este de remarcat că în jurisprudența CEDO se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28). Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Or, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă suficiente elemente care pun sub semnul întrebării corectitudinea operațiunii de determinare a greutății autovehiculului.

În primul rând, sub aspectul conformității instalației de măsurare, s-a reținut din analiza certificatului de aprobare model nr. 251 din data de 25.08.2000, că acesta atestă conformitatea modelelor cu seriile: xxxxxx și xxxxxx, iar buletinul de verificare metrologică prezintă alte serii ale aparatelor, respectiv xxxxxx și xxxxxx, neexistând convingerea că aparatul care a măsurat greutatea corespunde din punct de vedere metrologic.

În al doilea rând, din mențiunile efectuate de agentul constatator se naște un dubiu asupra locului în care a fost amplasată instalația de cântărire, întrucât în tichetul de cântar se menționează DN17, Km 245, iar în procesul verbal se menționează DN17, Km 245+400m.

În al treilea rând, amplasamentul în discuție nu este printre cele special amenajate, aflate pe lista amplasamentelor de control întocmită la nivelul DRDP Iași și care asigură garanția că respectă caracteristicile pe care trebuie să le prezinte zonele de cântărire, așa încât, pentru a cântări un autovehicul într-un alt amplasament decât cel special amenajat, agentul constatator va trebui să dovedească în toate cazurile că amplasamentul ales respectă caracteristicile prevăzute în certificatul de aprobare model, încheind un proces verbal în acest sens.

În această situație, prima instanță a evaluat corect materialul probator aflat la dosar, apreciind că probele administrate în cauză nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientei, context în care, făcând aplicarea principiului „in dubio pro reo”, a anulat procesul verbal de contravenție.

Cum criticile formulate sunt neîntemeiate, iar sentința recurată este legală și temeinică. în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de intimata CNADNR SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – Secția Drumuri Naționale S______, cu sediul în S______, ____________________________ nr.12, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 1271 din 15.03.2012 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta ___________, cu sediul în S______, ____________________. 31 E, jud. S______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 09.01.2013.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. N.D.C.

Jud. fond. M_____ E_______

Tehnored. H.A.

Ex. 2/24.01.2013