Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 530

Ședința publică din 19 noiembrie 2014.

Instanța constituită

Președinte C_______ P_____

Judecător D______ C_______ D_____

Grefier C_______ T_________

Pe rol, judecarea apelului declarat de Ș______ M____, domiciliat în municipiul Bacău, ____________________.1, ___________, împotriva sentinței civile nr. 650 din 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, _______________.9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic M_____ R____ pentru intimat lipsă fiind petentul – apelant.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată că prin serviciul registratură s-a depus din partea apelantului – petent răspuns la întâmpinare.

Consilier juridic M_____ R____ depune la dosar delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul la dezbateri asupra apelului.

Consilier juridic M_____ R____ pentru intimat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și implicit a procesului verbal de contravenție, motivat de faptul că fapta a fost constatată cu mijloc tehnic.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 650 din 14.02.2014 Judecătoria Suceava a respins plângerea contravențională formulată de petentul Ș______ M____, împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx/26.07.2013, încheiat de I.P.J Suceava, ca neîntemeiată

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.07.2013 încheiat de intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, petentul S______ M____ a fost sancționat cu amendă contraventionala în cuantum de 400 lei si masura complementara de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, conform art. 100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006.

Astfel, in actul sanctionator s-a retinut că în ziua de 26.07.2013, ora 13.15, petentul a condus auto marca Peugeot 307, culoare gri, cu numarul de inmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ centru catre Burdujeni, iar la trecerea de pietoni din dreptul Policlinicii Bethesda, nu a respectat semnalul de culoare rosie a semaforului electric aflat in functiune.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Instanta a inlaturat apararile petentului cu privire la incalcarea dispozitiilor prevazute in art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, agentul constatator neaducandu-i la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni. Instanța reține că nerespectare acestor dispozitii poate atrage anularea procesului-verbal numai în măsura în care se face dovada existentei unei vătămări, care nu ar putea fi înlăturată altfel, dar în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existentei unei asemenea vătămări, de vreme ce petentul a avut posibilitatea ca, în fața instanței, să critice procesul verbal întocmit în cauză, sub toate aspectele.

Cu privire la sustinerile petentului in legatura cu nelegalitatea procesului-verbal avand in vedere ca i-au fost aplicate doua sanctiuni complementare, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile precum si aplicarea unui numar de 5 puncte de penalizare, instanta a constatat ca sustinerile acestuia sunt neintemeiate.

Astfel, conform art. 100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002, contraventia retinuta in sarcina petentului, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. De asemenea, conform art. 98 alin.4 din OUG 195/2002, clasele de sancțiuni sunt următoarele: b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă.

In consecinta, instanta a constatat ca petentului i-a fost aplicata amenda de 400 lei si astfel cele 5 puncte care sunt mentionate in cuprinsul procesului-verbal sunt puncte amenda si nu puncte de penalizare, astfel cum a precizat si intimata prin intampinarea formulata.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Cu privire la fapta petentului de a conduce autoturismul cu numarul de inmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ centru catre Burdujeni, cu nerespectarea semnalului de culoare rosie a semaforului electric aflat in functiune, instanta a constatat urmatoarele:

În motivarea în fapt a cererii petentul a învederat instanței in esenta ca a fost sanctionat cu amenda contraventionala in suma de 400 lei pentru nerespectarea culorii rosii a semaforului. Petentul arata ca nu se face vinovat de fapta retinuta in sarcina sa, intrucat a trecut pe culoarea verde a semaforului.

Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal.

In sustinerea celor afirmate, petentul nu a adus nicio proba, fapt pentru care instanta a retinut ca petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal.

În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și și-a exercitat in mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii susținerilor sale in ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție, având posibilitatea de a administra probe în mod direct si nemijlocit in fata instanței.

Prin urmare, petentul nu a fost în măsură a răsturna prezumția de veridicitate de care se bucură actul constatator și sancționator al contravenției.

Intimata a depus la dosar inscrisuri din care a rezultat ca cele consemnate in cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/26.07.2013 corespund realitatii. Astfel, situatia retinuta se coroboreaza cu raportul depus de catre agentul constatator conform caruia petentul, la data si locul indicat in cuprinsul actului de sanctionare, nu a respectat culoarea rosie a semaforului electric, aflat in functiune.(f.48)

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat că fapta contraventională a fost retinută în mod corect de către agentul constatator.

Cu privire la apararile petentului formulate in cuprinsul plangerii si care fac referire la modalitatea in care a fost oprit de organele constatatoare, instanta a constatat ca nu fac obiectul prezenei cauze, fapt pentru care nu le va analiza.

În privinta sanctiunilor aplicate în cauză, respectiv amenda contravențională în cuantum de 400 lei si a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, instanța a apreciat că acestea au fost corect individualizate și aplicate de către agentul constatator față de circumstanțele faptei.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal’’.

Mai mult, fapta imputată petentului de nerespectare a culorii rosii a semaforului, este o faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, iar limitele amenzii contravenționale denotă un pericol social ridicat. Întrucât petentul nu a respectat culoarea rosie a semaforului, acesta a pus în pericol pe ceilalți participanți la trafic, fapt pentru care instanța apreciază că sancțiunea aplicata este proporționala cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul S______ M____ solicitând admiterea apelului și casarea sentinței civile.

În dezvoltarea motivelor de apel a evocat faptul că, în ce privește punerea în discuție a probatoriului solicitat de părți, instanța de judecata prin citația emisa la data de 09.12.2013 a chemat petentul personal la interogatoriu in ședința ce va avea loc în data de 14.02.2014, deși conform art.203 din noul Cod de procedura civila nu a solicitat acest lucru, iar prin plângerea formulata si răspunsul la întâmpinarea intimatei a solicitat judecarea cauzei in lipsa in conformitate cu prevederile art.223 alin.3 din noul C.p.c.

Consideră ca proba cu interogatoriul încuviințat de instanța nu a îndeplinit condițiile prevăzute de noul Cod de procedura civilă în sensul ca întrebările puse nu se refera la fapte personale săvârșite de petent care să ducă la stabilirea adevărului si soluționarea corecta a cauzei, si nu i s-a cerut să semneze niciun document (interogatoriu).

Totodată consideră că a fost încălcat dreptul persoanei sancționate la un proces echitabil, in cadrul căruia să se utilizeze orice mijloc de proba pentru dovedirea situației de fapt, reținuta în actul de constatare a contravenției, iar administrară în cauză și a altor probe prevăzute de lege, necesare pentru verificarea veridicității si autenticității faptelor consemnate în procesul verbal, înseamnă respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate.

Precizează că în lipsa probelor, agentul constatator, în calitate de reprezentant al M.A.I.(instituție care are obligația de a veghea prin propria lege de funcționare la aplicarea si respectarea legii) nu poate face abstracție de legislația comunitară, de deciziile Curții Constituționale și practica instanțelor de judecata în materia ce face obiectul activității sale, reprezentantul intimatei săvârșind un abuz de drept prin emiterea procesului verbal în lipsa unor mijloace de proba.

Susținerile intimatei făcute prin întâmpinarea formulată și însușite de instanța de judecata, precum ca contravenția a fost constatată direct, în trafic, de agentul constatator și că procesul verbal de contravenție probează doar prin el însuși, pe deplin, săvârșirea unei fapte contravenționale, însemna a goli de conținut accesul la justiție și posibilitatea de atacare in instanța a unui asemenea act, ceea ce nu poate fi voința legiuitorului, care a prevăzut calea de atac la instanța de judecata.

Potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, cu privire la aplicarea sancțiunii, instanța de judecata consideră ca fapta imputata petentului de nerespectare a culorii roșii a semaforului este o fapta de pericol, rațiunea instituirii ei fiind in primul rând prevenirea accidentelor de circulație , iar limitele amenzii contravenționale denota un pericol social ridicat, fără să țină cont ca art. 98 alin 4 din OUG nr.195/2002, prevede 4 clase de sancțiuni pentru persoane fizice, sancțiunea aplicata fiind din clasa a ll-a, căreia ii corespunde 4 sau 5 puncte de amenda ca sancțiune principala si doar o sancțiune complementara, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile. De asemenea, instanța de judecata a apreciat că întrucât petentul nu a respectat culoarea roșie a semaforului, a pus în pericol pe ceilalți participanți la trafic, fapt pentru care sancțiunea aplicata este proporționala cu gravitatea faptei săvârșite, fără a exista la dosar probe din care sa rezulte fapta înscrisa ca săvârșita in procesul verbal de contravenție.

Având în vedere motivele înscrise în prezenta cerere de apel, coroborate cu plângerea contravenționala formulata împotriva procesului verbal de constatare a contravenției si răspunsul la întâmpinarea formulata de intimata, prin care a prezentat ca fapta înscrisa ca săvârșita in actul constatator nu este reala, ca intimata nu a făcut dovada săvârșirii faptei de care sunt acuzat cu documentele (înscrisurile) solicitate de petent, solicită respectuos instanței de judecata admiterea cererii de apel si casarea sentinței civile nr.650 din 14.02.2014 a Judecătoriei Suceava.

În drept și-a întemeiat cerea de apel pe prevederile art. 466, 448 si 470 din Noul Cod de procedura civila si art. 34 alin 2 din OG nr.2/2001,

Intimatul prin întâmpinare (f. 22) a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și implicit a procesului verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

Analizând cauza sub aspectul criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.476.477 C.p.c. tribunalul consideră că apelul este neîntemeiat.

Petentul S______ M____ a fost sancționat cu amendă contraventională în cuantum de 400 lei si masura complementara de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, conform art. 100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006, retinându-se că în ziua de 26.07.2013, ora 13.15, petentul a condus auto marca Peugeot 307, culoare gri, cu numarul de inmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ centru catre Burdujeni, iar la trecerea de pietoni din dreptul Policlinicii Bethesda, nu a respectat semnalul de culoare rosie a semaforului electric aflat in functiune.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție s-a constatat că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art.16, 17 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Fapta a fost descrisă suficient pentru a putea permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare. Sub aspectul temeiniciei, actul de constatare face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Partea sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate. Așa fiind procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de relativă de veridicitate și autenticitate permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp cât petentului i se asigură condiții specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina acesteia, fiind dovedit fără dubiu încălcarea dispozițiilor legale pentru care a fost sancționat. În privința proporționalității sancțiunilor aplicate, tribunalul constată că se impune a se avea în vedere dispozițiile art.5 al.5 (sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei) precum și a dispozițiilor art.21 al.3(sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal) din OG 2/2001, astfel că în raport de aceste dispoziții nu s-ar justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.

În motivele de apel, petentul reiterează criticile privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal de contravenție, fără a aduce argumente și probe noi care să demonstreze afirmațiilor sale, susțineri care au fost analizate în mod corect de prima instanță în raport de dispozițiile OG 2/2001 și OUG195/2002, astfel că sentința instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca în baza art.480 al.1 C.p.c. să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge apelul ca nefondat, declarat de Ș______ M____, domiciliat în municipiul Bacău, ____________________.1, ________________________________ civile nr. 650 din 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, _______________.9, județul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 19.11.2014.

Președinte, Judecător,

C_______ P_____ D______ C_______ D_____

Grefier,

C_______ T_________

red. P.C.

jud fond M_____ L____ I______

tehnored. T.C.

ex.4/08.01.2015