Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 86 A

Ședința publică din 22 ianuarie 2016

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de pârâta A___ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_______, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Iași ______________________. 26, județul Iași, în contradictoriu cu intimata ____________ – prin adm. G_________ J__ – B_______, ________________, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 3940 din 21 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc ambele părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că,

În baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

P___ sentința civilă nr. 3940 din 21.04.2015 Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de către petenta ____________, în contradictoriu cu intimata A___-Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_______, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta ____________, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași.

A modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiiilor _______, nr. xxxxxxx din data de 09.09.2014, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1.500 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

A menținut restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______, nr. xxxxxxx din data de 09.09.2014.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

P___ procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 09.09.2014 întocmit de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice B_______, petenta ____________ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei, constatându-se că nu a depus situația financiară pentru anul 2013 în termenul legal, faptă prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 82/1991 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 1 din același act normativ.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 09.09.2015 nu a fost semnat de către reprezentantul petentei, agentul constatator apelând la un martor asistent.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 09.09.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei ____________ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Contrar susținerilor petentei, instanța de fond a apreciat că în cuprinsul procesului verbal contestat au fost inserate data săvârșirii contravenției ce coincide cu data constatării, ca faptă omisivă continuă, respectiv 09.09.2014, dar și elemente suficiente de descriere a faptei. Instanța de fond a apreciat, de asemenea, că în dreptul pozitiv românesc nu există vreo dispoziție legală care să oblige la inserarea în cuprinsul actului sancționator a numărului legitimației organului constatator. Petenta nu a dovedit existența vreunei vătămări în exercitarea dreptului său la apărare prin neindicarea în cuprinsul actului sancționator a numărului legitimației organului constatator și a ordinului de serviciu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. P___ urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 1.500 lei, aplicate unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul normelor de contabilitate, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.

Potrivit art. 41 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 82/1991, constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la întocmirea, semnarea și depunerea în termenul legal la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice a situațiilor financiare anuale și, după caz, a situațiilor financiare anuale consolidate, precum și a raportărilor contabile, iar potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 1 din același act normativ, această contravenție se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacă perioada de întârziere depășește 30 de zile lucrătoare.

Instanța de fond a constatat că petenta ____________ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal menționat reținându-se că petenta nu a depus situația financiară pentru anul 2013 în termenul legal. De asemenea, instanța de fond a reținut că petenta nu s-a prezentat în instanță și nu a propus probe.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța de fond a considerat că petenta ____________ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.

Opinia instanței de fond s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că, imediat după aplicarea sancțiunii contravenționale de către intimată, petenta s-a conformat obligației impuse și a întocmit și depus situația financiară anuală a societății, aspect ce imprimă faptei un grad de pericol social redus.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de către petentă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta ____________, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______, nr. xxxxxxx din data de 09.09.2014, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1.500 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, cu menținerea restului dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______, nr. xxxxxxx din data de 09.09.2014.

Împotriva acestei sentințe pârâta A___ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_______, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Iași a formulat apel, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii plângerii contravenționale, întrucât petenta a săvârșit contravenția reținută prin procesul verbal, iar prin textul de sancționare al acesteia, respectiv art. 41 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 nu este prevăzută sancțiunea avertisment, ci doar sancțiunea amenzii de la 1500 lei la 4500 lei.

Intimata ____________ B_______ a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând faptul că imediat ce a fost întocmit procesul verbal de contravenție a luat măsuri pentru ________________________________>

Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:

Este adevărat că prin art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 se prevăd anumite sancțiuni cu amenda, cu indicarea unui minim și a unui maxim, pentru nedepunerea situației financiare anuale.

Acest fapt însă nu exclude posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii, în baza competențelor sale stabilite prin art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Totodată, prin chiar același articol, respectiv art. 42 alin. 7 din Legea nr. 82/1991, se prevăd expres următoarele:

„Contravențiilor prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”

În ce privește posibilitatea aplicării sancțiunii cu avertisment , trebuie reținute prevederile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”

Ca urmare, în baza textelor de lege anterior menționate, tribunalul apreciază că instanțele au posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, concluzie care rezultă atât din cuprinsul actului sancționator aplicabil, respectiv art. 41 alin. 7 din Legea nr. 82/1991, dispoziție prin care se prevede expres că pentru contravențiile prevăzute de acest articol se aplică dispozițiile legislației în materie contravențională în vigoare, nefiind astfel exclusă aplicarea dispozițiilor privind avertismentul - cât și din prevederile generale ale acestei ordonanțe care reglementează regimul juridic al contravențiilor – prin care este oferită posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În considerarea celor anterior menționate, dar și a criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere în special ________________________ petentei și lipsa unor antecedente similare, tribunalul apreciază că măsura dispusă de prima instanță privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment este legală și temeinică.

Pentru considerentele anterior menționate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, instanța respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta A___ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_______, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Iași ______________________. 26, județul Iași, în contradictoriu cu intimata ____________ – prin adm. G_________ J__ – B_______, ________________, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 3940 din 21 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 22 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M/ 08.02.2016

Jud. C____ A__ M____

Dact. A.E.

Ex. 2