ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 31 A

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Președinte : E______ I______

Judecător : C______ Șianțiu

Grefier : I______ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta petentă S.C. M__ E T____ P____ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier împotriva sentinței civile nr. 5011 din 02.10.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea apelului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 alin.3 coroborat cu art. 411 alin.2 teza II din Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 5011 din 02.10.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea la contravenție formulată de petenta ______________ P____ SRL, în contradictoriu cu intimatul ISCTR – Regiunea 5, cu privire la procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx, încheiat la data de 17.04.2015. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/17.24.2015, emis de către intimată, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru încălcarea disp. art. 8 (1)din OG NR. 15/2002.

În sarcina petentei s-a reținut că la data de 17.04.2015, ora 09.45, pe raza localității B__________ M__, jud. T____, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, deținut și utilizat de către petentă, constatându-se faptul că, autovehiculul înmatriculat XXXXXXXXX nu deține rovinietă valabilă pentru drumul DN6, faptă prevăzută și sancționată de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Instanța de fond a avut în vedere că potrivit disp. art. 8(1) din O.G. 15/2002, „Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul-verbal atacat întrunește toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, iar sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că petenta a fost sancționată în temeiul art. 8(1) din O.G. 15/2002, deoarece circula fără a deține rovinietă valabilă, aspect confirmat din cuprinsul înscrisurilor depuse de petentă la dosar din care rezultă că petenta a achiziționat rovinieta după ora 9:45, iar valabilitatea acesteia a început la ora 10:32, 17.04.2015, condiții în care, a apreciat instanța de fond, sancțiunea dispusă de inspectorul de trafic este temeinică și legală, deoarece în data de 17.04.2015 ora 9:45, pentru acest vehicul nu exista rovinietă valabilă.

Prima instanță a făcut aplicarea art. 21, al. 3 din O.G. nr. 2/2001 apreciind că au fost respectate de către agentul constatator criteriile de individualizare la momentul constatării faptei, față de pericolul social concret al faptei neimpunându-se înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment, chiar dacă s-a achiziționat rovinieta ulterior, astfel că a respins plângerea formulată de petentă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta S.C. M__ E_TRANS P____ S.R.L. solicitând admiterea apelului, schimbarea sancțiunii amenzii dispusă prin procesul-verbal de contravenție contestat, în sancțiunea avertismentului, conform art. 7 din O.G. nr. 2/2001; fără cheltuieli de judecată.

În susținerea apelului, petenta a arătat că a depus la dosar factura fiscală din data de 17.04.2015 achitată la ora 10:32 din care rezultă fără echivoc că nu a încercat să eludeze legea. Conform ordinului OMTI nr. 995/2011 care prevede că rovinieta se achiziționează pe zile și nu pe minute, astfel cum se prevede și la art. 1 pct.5 lit.c din O.G. nr. 8/2010: „ Rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea ”.

A învederat că diferența între data controlului și data achitării facturii este de aproximativ 10 minute și nu ore, și a arătat că a depus la dosar o ________ roviniete achiziționate pentru parcul auto existent, aferente lunii aprilie 2015, din care rezultă corectitudinea societății.

Consideră petenta că sancțiunea avertismentului este suficientă în cazul său și a solicitat admiterea apelului și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment .

În drept, petenta a invocat prevederile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, OMTI nr. 995/2011 și O.G. nr. 8/2010.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21.12.2015 prin serviciul registratură al instanței, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat și respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție.

A evidențiat intimatul că petenta nu se află la prima abatere de acest fel, aceasta fiind o practică în activitatea societății astfel cum rezultă din extrasul din Baza de date ARR anexat întâmpinării.

În aprecierea intimatului, petenta nu poate fi exonerată de răspundere, deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar de art. 8 alin. 1 O.G. 15/2002, iar în ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, intimatul arată că modul de redactare al actelor normative în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment.

În ceea ce privește modificarea sancțiunii complementare a tarifului de despăgubire în avertisment, intimatul apreciază că o sancțiune complementară nu poate fi înlocuită cu una principală și ca atare solicită respingerea acestui petit ca nefondat.

Se arată că fapta contravențională a fost constatată și sancționată în mod corect, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta a fost individualizată în mod clar, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu respectare dispozițiilor Ordonanței nr. 2/2001.

Prin răspunsul la întâmpinare, petenta a solicitat respingerea apărărilor intimatei ca neîntemeiate și a reiterat considerentele expuse în cererea de apel.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Acestea fiind spuse, reține tribunalul că judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probelor administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă.

În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.

Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Pe această linie de idei, cu totul justificat a concluzionat judecătoria că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției ce i se impută fiind fără relevanță sub acest aspect achiziționarea ulterioară a rovinietei câtă vreme aceasta nu era deținută la momentul controlului în trafic deci al săvârșirii abaterii.

Astfel fiind, nu pot fi primite criticile pe care petenta le-a adus sentinței în sensul preconizat de către aceasta și care rezidă din chiar motivele căii de atac ordinare exercitată în cauză atâta timp cât intimata a justificat cu succes săvârșirea faptei contravenționale și nu se pune problema, pe de altă parte, ca petentei să-i fi fost înfrântă prezumția de nevinovăție, dimpotrivă prin hotărârea judecătorească pronunțată s-a realizat justul echilibru ce trebuie să existe între aceasta și prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, în fine numai sancțiunea avertismentului nu ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de către legiuitor cu prilejul edictării normelor de drept reținute în mod corect a fi fost încălcate de către petentă.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de petenta S.C. M__ E T____ P____ S.R.L. având CUI RO nr.xxxxxxxx, cu sediul în A___ _________________________, împotriva sentinței civile nr. 5011 din 02.10.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2016.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

I______ M_____

Red. C.Ș.

Thred. I.M.

4ex/01.02.2016

2 ______________

Prima instanță – judecător C.L. D______

Se comunică hotărârea cu

petenta ______________ P____ SRL, A___ ________________________

intimatul ISCTR – Regiunea 5, - Timișoara, ________________________. 21, jud. T____.